Recusal challenge in transfer-of-venue proceeding: prior rulings in distinct cases do not establish prejudgment or lack of impartiality

Şedinţa publică din data de 19 octombrie 2021

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată sub dosar nr. x/2021 la Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, petenţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., în contradictoriu cu pârâţii FF. S.A. - SUCURSALA BOTOŞANI, GG. S.R.L., HH. S.A. BOTOŞANI, prin lichidator judiciar II. şi JJ., au solicitat strămutarea dosarului nr. x/2020 al Tribunalului Botoşani, având ca obiect constatarea simulaţiei prin persoana interpusă şi a nulităţii contractului de cesiune nr. x/25.03.2020.

Prin cererea depusă la termenul de judecată din 12 februarie 2021 în dosarul nr. x/2021 al Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, petentul JJ. a formulat cerere de recuzare împotriva domnului judecător KK., învestit cu soluţionarea cererii de strămutare a dosarului nr. x/2020 aflat pe rolul Tribunalului Botoşani.

Prin încheierea din 19 februarie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă a respins cererea de recuzare.

Prin încheierea nr. 5/2021, pronunţată la 26 februarie 2021 în dosarul nr. x/2021 al Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, a fost admisă cererea de strămutare a judecării cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2020 şi s-a dispus strămutarea cauzei de la Tribunalul Botoşani la Tribunalul Suceava.

Împotriva încheierii din 19 februarie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021 de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, recurentul JJ. a formulat cerere de recurs, prin care a solicitat casarea încheierii atacate şi admiterea cererii de recuzare formulată împotriva domnului judecător KK. de la Curtea de Apel Suceava, învestit cu soluţionarea cererii de strămutare a dosarului nr. x/2020 aflat pe rolul Tribunalului Botoşani.

Recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul susţinând că hotărârea atacată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a prevederilor art. 42 alin. (1) pct. 1 şi pct. 13 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că domnul judecător KK. şi-a exprimat părerea cu privire la soluţia pe care urma a o pronunţa în cauză, existând elemente foarte bine întemeiate care nasc îndoieli cu privire la imparţialitatea sa, fiind astfel aplicabile prevederile art. 41 alin. (1) pct. 1 şi pct. 13 C. proc. civ.

În continuare, s-au arătat motivele pentru care intmaţii-petenţi au formulat cererea de strămutare a dosarului nr. x/2020 aflat pe rolul Tribunalului Botoşani şi s-a susţinut că al doilea motiv de strămutare este absolut identic cu cererea de strămutare formulată de aceiaşi petenţi în dosarul nr. x/2020, cerere care a fost nejustificat admisă de către acelaşi judecător, prin încheierea nr. 6 din 10 iulie 2020.

Consideră, deci, că dnul judecător KK. s-a pronunţat în dosarul nr. x/2021, cu privire la aceeaşi cerere de strămutare cu privire la care s-a pronunţat în dosarul nr. x/2020, fiind evident că şi-a spus părerea în cauză.

Dintr-un alt punct de vedere, arată că, în privinţa aceluiaşi judecător, există elemente întemeiate care nasc îndoieli cu privire la imparţialitatea sa, sens în care menţionează relaţia apropiată dintre judecătorul recuzat şi LL., fiul dnei avocat MM., apărătorul petenţilor în dosarul nr. x/2020, a cărui strămutare se solicită, precum şi dintre acelaşi judecător şi NN., care face parte din grupul "acţionarilor" care au formulat fără nicio justificare toate acţiunile împotriva recurentului, fiind consăteni din satul Dersca.

Apreciază că este relevant de observat că toate cererile de strămutare care au ca obiect dosare în care recurentul sau familia sa sunt implicaţi ajung să fie soluţionate de domnul judecător KK., sens în care face o scurtă trecere în revistă a cauzelor.

Totodată, arată că, faţă de încheierea de admitere a primei cereri de strămutare (identică cu cea de faţă), adoptată de domnul judecător KK., a sesizat Inspecţia Judiciară de pe lângă CSM în legătură cu încălcarea obligaţiilor profesionale şi abuzul grav săvârşit de acest magistrat.

Recursul a fost comunicat intimaţilor la 26.04.2021 .

La 20 mai 2021, intimaţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD. şi EE. au depus la dosar întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca lipsit de interes şi, pe fond, ca neîntemeiat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.

La 8 iunie 2021, recurentul a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepţiei lipsei de interes şi admiterea recursului.

Analizând recursul declarat, în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi a temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte apreciază că este nefondat şi urmează a fi respins, pentru considerentele ce urmează:

Având în vedere că recurentul critică modalitatea în care instanţa a soluţionat cererile de recuzare, analiza căii de atac se va face în raport cu dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., potrivit căruia casarea hotărârii se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (1) C. proc. civ., judecătorul aflat într-o situaţie de incompatibilitate poate fi recuzat de oricare dintre părţi înainte de începerea oricărei dezbateri.

În virtutea dispoziţiilor art. 42 alin. (1) pct. 1 şi pct. 13 din acelaşi cod, judecătorul este, de asemenea, incompatibil de a judeca când şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţie în cauza pe care a fost desemnat să o judece ori atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea sa.

Recurentul susţine că judecătorul a cărui recuzare o solicită s-a pronunţat, în dosarul nr. x/2020, cu privire la aceeaşi cerere de strămutare ce face obiectul şi al dosarului nr. x/2021 al aceleiaşi instanţe.

Din acest punct de vedere, instanţa supremă reţine că, prin cererea formulată de Asociaţia HH. Botoşani; Programul Acţiunilor Salariaţilor şi A., NN., PP., QQ., J., N., Y., G., RR., SS., TT., L., UU., VV., WW., în contradictoriu cu XX., YY., JJ., ORC de pe lângă Tribunalul Botoşani, HH. S.A. Botoşani, înregistrată sub dosar nr. x/2020 pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, s-a solicitat strămutarea dosarului nr. x/2019 al Tribunalului Botoşani, având ca obiect constatarea nulităţii absolute contractului de cesiune sub semnătură privată legalizat prin încheierea de legalizare nr. 1204/18.02.2003 a BNP ZZ..

Prin încheierea nr. 6 din 10 iunie 2020, pronunţată de domnul judecător KK., a fost admisă cererea petenţilor şi s-a dispus strămutarea judecăţii dosarului nr. x/2019 la Tribunalul Suceava.

Totodată, reţine că, prin cererea înregistrată sub dosar nr. x/2021, petenţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., în contradictoriu cu pârâţii FF. S.A. - SUCURSALA BOTOŞANI, GG. S.R.L., HH. S.A. BOTOŞANI, prin lichidator judiciar II. şi JJ., au solicitat strămutarea dosarului nr. x/2020 al Tribunalului Botoşani, având ca obiect constatarea simulaţiei prin persoana interpusă şi a nulităţii contractului de cesiune nr. x/25.03.2020.

Cererea de strămutare a fost repartizată unui complet de judecată din care face parte judecătorul KK., a cărui recuzare s-a solicitat.

Instanţa supremă reţine că prevederile art. 42 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. au aplicabilitate doar dacă judecătorul care s-a abţinut sau a fost recuzat a întocmit, în acelaşi dosar, acte de procedură ce lasă să se întrevadă soluţia pe care urmează a o pronunţa, iar nu în cazuri precum cel din speţa dedusă judecăţii, în care considerentele unei hotărâri pronunţate într-o altă cauză, având obiecte diferite, ar putea indica opinia judecătorului în raport de chestiunea juridică aflată în litigiu.

Atât timp cât, în cererea de strămutare ce face obiectul dosarului nr. x/2021 nu există niciun act de procedură întocmit de judecătorul învestit cu judecarea cererii, de natură a indica că acesta şi-ar fi expus părerea în legătură cu soluţia ce ar trebui pronunţată pentru judecarea cererii de strămutare a dosarului nr. x/2020 al Tribunalului Botoşani, nu se poate reţine incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., soluţia pronunţată prin încheierea atacată fiind corectă.

A doua critică a recurentului priveşte aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., arătând că există elemente întemeiate care nasc îndoieli cu privire la imparţialitatea magistratului recuzat, sens în care a menţionat relaţia apropiată dintre judecătorul recuzat şi LL., fiul dnei avocat MM., apărătorul intimaţilor în dosarul nr. x/2020, a cărui strămutare se solicită, precum şi dintre acelaşi judecător şi NN., care face parte din grupul "acţionarilor" care au formulat fără nicio justificare toate acţiunile împotriva recurentului, fiind consăteni din satul Dersca.

Această critică nu poate fi analizată în calea de atac a recursului, întrucât vizează stabilirea situaţiei de fapt prin administrarea unui probatoriu, iar nu prezentarea unei situaţii de nelegalitate a hotărârii atacate, susceptibilă de a fi încadrată în motivele de casare prevăzute expres de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În plus, instanţa supremă constată că, deşi prin hotărârea recurată s-a reţinut că veridicitatea acestor afirmaţii nu poarte fi verificată, partea făcând simple afirmaţii, prin calea de atac exercitată, recurentul, nu numai că nu a combătut cele reţinute de instanţă dar s-a rezumat la a face aceleaşi afirmaţii nesusţinute de nicio dovadă.

Recurentul a mai invocat drept element care este în măsură să nască în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea magistratului recuzat, faptul că s-a pronunţat în litigii asemănătoare, în care a figurat ca parte recurentul sau membrii ai familiei sale.

Aşa cum rezultă din textul de lege, pentru a se admite o cerere de recuzare pe acest temei, trebuie să existe elemente care să nască în mod întemeiat îndoieli cu privire la lipsa de imparţialitate a judecătorului, textul art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ. neputând fi utilizat pentru schimbarea unui complet de judecată pentru simplul motiv că jurisprudenţa sa anterioară lasă să se întrevadă o eventuală soluţie care nu convine părţii. Or, în mod corect a reţinut instanţa, în încheierea atacată, că, faptul că judecătorul recuzat a soluţionat alte cauze, cu alt obiect şi cu alţi pârâţi, pârâtul comun fiind recurentul JJ., nu este de natură a determina incompatibilitatea acestuia de a soluţiona prezenta cauză câtă vreme nu şi-a spus părerea asupra obiectului dedus judecăţii în dosarul nr. x/2021.

În jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a decis în sensul că simplul fapt pentru un judecător de a fi adoptat o anumită decizie înaintea procesului nu poate fi considerat întotdeauna că ar justifica în sine o bănuială de imparţialitate în privinţa sa. Ceea ce trebuie avut în vedere este întinderea şi importanţa acestei măsuri, după cum cunoaşterea dosarului de către judecător nu implică nicio prejudecată cu privire la imparţialitatea sa la momentul judecării. În acelaşi sens, aprecierea preliminară a datelor din dosar nu semnifică faptul că ar fi de natură să influenţeze aprecierea finală. Ceea ce interesează este ca această apreciere să se facă la momentul luării hotărârii şi să se bazeze pe elementele dosarului şi pe dezbaterile din şedinţa de judecată (Cauza Morel împotriva Franţei, Cauza Saraiva de Carvalho împotriva Portugaliei).

Înalta Curte constată că nu au fost încălcate garanţiile oferite de art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului, preluate de dispoziţiile art. 6 alin. (1) din C. proc. civ., privind dreptul oricărei persoane la judecarea cauzei sale în mod echitabil, de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită de lege, întrucât recurenta nu a dovedit în mod obiectiv că există elemente care să dea naştere temerilor privind imparţialitatea judecătorului a cărui recuzare s-a solicitat.

Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat recurentul JJ. împotriva încheierii din 19 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2021.

Ca parte căzută în pretenţii, recurentul-pârât va fi obligat la plata către intimatul A. a sumei de 1.190 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul JJ. împotriva încheierii din 19 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2021, ca nefondat.

Obligă recurentul la plata către intimatul A. a sumei de 1.190 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 octombrie 2021.