Inadmissible revision for contradictory judgments without triple identity in banking abusive interest restitution

Şedinţa publică din data de 19 octombrie 2021

Asupra cererii de revizuire, reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 13.04.2017 pe rolul Judecătriei Botoşani, sub dosar nr. x/2017, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii B.. şi C. S.A. (fosta D.), a solicitat obligarea pârâţilor la restituirea sumelor de bani încasaţi abuziv, respectiv la recalcularea dobânzii şi restituirea sumelor încasate abuziv.

Prin sentinţa civilă nr. 3195/17.07.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Judecătoria Botoşani a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii B.. şi C. S.A.

A obligat pârâta C. S.A. să plătească reclamantei suma de 386,05 euro, cu titlu de dobânda încasată peste nivelul dobânzii contractuale de 7,20%, precum şi dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la data plăţii şi până la data achitării efective.

A respins celelalte pretenţii, ca neîntemeiate.

A obligat pârâta C. S.A. să plătească reclamantei suma de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul expertului.

Prin decizia civilă nr. 434A din 01 octombrie 2020, pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2017, s-a respins apelul formulat de apelanta-pârâtă C. S.A., ca nefondat.

S-a admis apelul formulat de apelanta reclamantă A.. S-a schimbat în parte hotărârea primei instanţe în sensul că a fost obligată apelanta-pârâtă C. S.A. la plata către apelanta reclamantă A. şi a sumei de 1.814,18 EURO reprezentând diferenţa dintre suma asigurată şi suma rămasă în sold de achitat la data intervenirii riscului asigurat, precum şi dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la data intervenirii riscului asigurat şi până la data plăţii efective.

Prin decizia nr. 203 din 20.05.2021, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă a fost admisă excepţia nulităţii recursurilor declarate de reclamanta A. şi de pârâta C. S.A., împotriva deciziei civile nr. 434A din 01 octombrie 2020, pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2017 şi s-au anulat recursurile ca nemotivate.

Împotriva aceste decizii, petenta A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 8 C. proc. civ., solicitând instanţei să admită cererea de revizuire, să judece cauza pe fond în recurs împotriva sentinţei nr. 434A/2020 din 01.10.2020, pronunţată de Tribunalul Botoşani în dosarul nr. x/2019, să schimbe în parte sentinţa şi să oblige pârâta C. S.A. la restituirea sumelor achitate abuziv conform sentinţei nr. 2 din 05.01.2016, pronunţată de Judecătoria Botoşani în dosarul nr. x/2012.

În motivare, în esenţă, revizuenta susţine că instanţa nu putea să menţină în dosar o clauză declarată abuzivă definitiv, anume clauza care instituie o dobândă de 7,5%, când dobânda este formată din Euribor la 6 luni plus marja băncii specificată în dosarul de credit, de 5 puncte procentuale.

Arată revizuenta că, repararea integrală a prejudiciului presupune, în afara restituirii tuturor sumelor menţionate, achitate efectiv de revizuentă în mod nedatorat, şi plata de către pârâte a dobânzii legale, calculată asupra acestor sume de la data plăţii sumelor nedatorate şi până la data achitării efective, precum şi actualizarea acestor sume efectiv plătite cu rata inflaţiei.

Redând o serie de soluţii jurisprudenţiale, revizuenta menţionează că nu înţelege de ce alte instanţe au obligat instituţiile bancare la repararea prejudiciului/restituirea sumelor încasate în baza unei clauze abuzive, în timp ce cererea revizuentei a fost respinsă .

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 510 alin. (1) C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de soluţionare a cererii de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., reţine:

Potrivit art. 510 alin. (1) C. proc. civ., "Cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere".

Textul legal citat stabileşte competenţa soluţionării cererii de revizuire fundamentate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., competenţă ce revine instanţei care a pronunţat hotărârea rămasă definitivă.

Raţiunea instituirii acestei norme de competenţă izvorăşte din natura juridică a revizuirii, care este o cale extraordinară de atac, de retractare. Din această perspectivă, numai instanţa care a pronunţat hotărârea are abilitatea conferită de lege să o retracteze.

În speţă, revizuenta a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 203 din 20 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2017, susţinând incidenţa motivului prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Faţă de acest aspect, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 132 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 510 alin. (1) C. proc. civ., va declina competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată în baza dispoziţiilor legale mai sus menţionate, în favoarea Curţii de Apel Suceava.

Examinând cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin raportare la dispoziţiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reţine că, în ceea ce priveşte revizuirea, cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

De asemenea, conform art. 513 alin. (3) C. proc. civ., constată că dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază. Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condiţiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni ce ţin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.

Potrivit art. 509 pct. 8 C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: … există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Trebuie subliniat că, în cauză, nu sunt aplicabile modificările aduse C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018 din 17 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1074 din 18 decembrie 2018, deci nici forma modificată a art. 513 alin. (4) C. proc. civ. referitoare la încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

În acest sens, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 24 C. proc. civ., dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, iar potrivit art. 27 C. proc. civ., hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

Or, în cauză, este evident că procesul a început anterior modificărilor legislative prin care a fost extinsă sfera de aplicare a motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv la 13.04.2017, conform înscrisului de la dosar Judecătoria Botoşani.

Rezultă că, potrivit normelor aplicabile în prezenta cauză, revizuirea întemeiată pe textul legal anterior citat este admisibilă doar dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei; să fie vorba de hotărâri pronunţate în acelaşi litigiu, adică să fi existat triplă identitate de elemente: părţi, obiect şi cauză; hotărârile contradictorii să fi fost pronunţate nu în acelaşi proces, ci în procese diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, chiar dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, care s-a pronunţat cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Raţiunea reglementării revizuirii prevăzută în art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi, situaţie în care executarea hotărârilor este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar depăşirea acestei situaţii creată de existenţa hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorităţii lucrului judecat.

Condiţiile anterior menţionate trebuie îndeplinite cumulativ, neîndeplinirea unei dintre aceste cerinţe conducând la respingerea cererii de revizuire.

Instanţa supremă reţine că, deşi revizuenta, prin precizările depuse la dosarul cauzei, a expus o serie de considerente de ordin teoretic cu privire la motivul de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu şi-a structurat argumentele astfel încât să arate, în concret, care sunt hotărârile potrivnice, pronunţate în dosare diferite, a căror executare nu este posibilă.

De altfel, se constată că atât cererea de revizuire, cât şi precizările la cererea de revizuire reprezintă o reluare identică a susţinerilor revizuentei A. din cererea de recurs îndreptată împotriva deciziei nr. 434A/2020 din 01.10.2020, pronunţată de Tribunalul Botoşani în dosarul nr. x/2017, iar invocarea motivului de revizuire prevăzut de pct. 8 al art. 509 alin. (1) C. proc. civ. a fost făcută în mod formal, pentru a atrage competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Nemulţumirea revizuentei vizează de fapt considerentele hotărârii atacate şi faptul că instanţa de recurs, care a pronunţat decizia nr. 203 din 20 mai 2021, în dosar nr. x/2017, nu a soluţionat calea de atac în favoarea revizuentei. Aceste critici nu pot face însă obiect de analiză în cadrul căii extraordinare de atac a revizuirii prin prisma motivului prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care, aşa cum s-a arătat, vizează alte aspecte.

Faţă de soluţia ce se va pronunţa în cauză, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., instanţa supremă apreciază că nu se mai impune analiza excepţiei prematurităţii cererii de revizuire, invocată de intimata B..

Pentru raţiunile înfăţişate, constatând că nu sunt întrunite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ţinând cont şi de prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 203 din 20 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2017, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

1. Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru cererea de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Declină în favoarea Curţii de Apel Suceava competenţa de soluţionare a cererii de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 203 din 20 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2017.

Fără cale de atac.

2. Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 203 din 20 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2017, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ca inadmisibilă.

Cu recurs în termen de 30 zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 octombrie 2021.