Inadmissibility of cassation appeal in insurance dispute due to statutory exclusion of appellate review

Şedinţa publică din data de 2 februarie 2022

Asupra recursului de faţă, examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov la 31 mai 2019, sub nr. x/2019, reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună rezoluţiunea poliţei de asigurare nr. x din 31 ianuarie 2011 privind asigurarea de avarii de accidente a maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor aparţinând persoanelor juridice încheiată de societatea pârâtă la societatea reclamantă; obligarea pârâtei la plata sumei de 302.411,81 RON cu titlu de debit principal, reprezentând despăgubiri achitate de reclamantă pârâtei în baza poliţei de asigurare nr. x din 31 ianuarie 2011 privind asigurarea de avarii accidentale a maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor aparţinând persoanelor juridice; obligarea pârâtei la plata sumei de 231.891,86 RON cu titlu de dobândă legală, calculată începând cu 28 decembrie 2011 şi până la data introducerii prezentei cereri de chemare în judecată şi obligarea pârâtei la plata dobânzii legale calculată de la data formulării cererii de chemare în judecată ce formează obiectul prezentului dosar şi până la data achitării integrale a debitului datorat.

Pârâta S.C. B. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat în principal, respingerea cererii de chemare în judecată ca lipsită de obiect, iar în subsidiar respingerea cererii de chemare în judecată ca lipsită de interes, ca inadmisibilă, respingerea ca inadmisibile a capetelor II-IV ale cererii de chemare în judecată şi, pe cale de consecinţă, respingerea capătului I de cerere ca lipsit de interes, respingerea cererii ca prescrisă, respingerea cererii ca neîntemeiată.

La termenul de judecată de la 28 octombrie 2020 au fost discutate excepţiile formulate în cauză, fiind unite cu fondul excepţia lipsei de interes şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, conform celor consemnate în încheierea de şedinţă de la acel termen.

Prin sentinţa civilă nr. 752/C din 13 noiembrie 2020, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată invocată de pârâtă. A admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârâtă şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., ca prescrisă. A respins cererea părţilor de acordare a cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta S.C. A. S.A.

Prin decizia civilă nr. 598/Ap din 18 mai 2021, Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă S.C. A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 752/C din 13 noiembrie 2020 a Tribunalului Braşov, pe care a păstrat-o.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs S.C. A. S.A., solicitând admiterea căii de atac formulate, casarea deciziei recurate şi a sentinţei civile nr. 752/C din 13 noiembrie 2020 şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Recurenta-reclamantă arată că motivarea deciziei atacate este contradictorie deoarece curtea de apel a reţinut pe de o parte că societatea de asigurare ar fi trebuit să cunoască cel mai târziu la data semnării acordului tripartit că se poate îndrepta împotriva cu o acţiune în reziliere împotriva intimatei-pârâte, iar de pe altă parte că termenul de prescripţie a început să curgă la 22 noiembrie 2013, dată la care recurenta a luat cunoştinţă de încasarea de către intimată a despăgubirilor în sumă de 500.000 euro.

Într-o altă critică se susţine că a fost încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat a hotărârilor pronunţate în dosarul nr. x/2015.

Autoarea căii de atac arată că nu au fost respectate dispoziţiile art. 2523 C. civ. şi nici cele ale art. 7 alin. (1) şi art. 8 din Decretul nr. 167/1958.

Recurenta-reclamantă şi-a întemeiat cererea de recurs pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 şi 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., admisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Recursul vizează decizia civilă nr. 598/Ap din 18 mai 2021 prin care Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă a respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., în cadrul unui litigiu având ca obiect rezoluţiunea poliţei de asigurare nr. x din 31 ianuarie 2011 privind asigurarea de avarii de accidente a maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor aparţinând persoanelor juridice încheiată de societatea pârâtă la societatea reclamantă, plata unor despăgubiri şi a dobânzii legale aferente.

Faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, instanţa supremă reţine că prezentul recurs a fost declarat într-un litigiu din materia asigurărilor.

Conform dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite."

Legea nr. 310/2018 a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018, prevederile sale fiind aplicabile acţiunii iniţiate de reclamantă la 31 mai 2019, astfel cum prevede art. 24 C. proc. civ.

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, prevăzut de art. 457 C. proc. civ., regulă ce are şi valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor şi într-o anumită ordine. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 483 alin. (2) C. proc. civ. şi dând eficienţă prevederilor art. 496 alin. (1) teza a II-a din acelaşi cod, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 598/Ap din 18 mai 2021, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 598/Ap din 18 mai 2021, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 februarie 2022.