Revision motion rejected as time-barred in labor-rights dispute; appeal dismissed as unfounded.

Şedinţa publică din data de 12 octombrie 2021

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 4 iulie 2019, pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, revizuentul A., în contradictoriu cu B. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 2886 din 19 iunie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2016, fără a preciza temeiul de drept al cererii.

La data de 18 noiembrie 2019, revizuentul a depus la dosar motivele cererii de revizuire întemeiată pe prevederile art. 509 pct. 8 din C. proc. civ.

În dezvoltarea cererii a arătat că, prin sentinţa civilă nr. 3384 din 28 februarie 2013, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia Civilă în dosarul nr. x/2011, irevocabilă prin decizia civilă nr. 3312/14.10.2013 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă şi, totodată, prin sentinţa civilă nr. 2272 din 26 noiembrie 2014, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia Civilă în dosarul nr. x/2013, definitivă prin decizia civilă nr. 1097/10.06.2015 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă s-a statuat, definitiv şi irevocabil, că recurentul-reclamant a avut funcţia de maistru mecanic cazane, şef formaţie, atât potrivit deciziei nr. 60/2007 cât şi potrivit fişei postului, şi că a primit spor de conducere când era angajat la B. S.A. - membru C., iar prin decizia nr. 209/2008, art. 4, S.C. B. S.A. (viitoare B.) i-a garantat că "Drepturile salariale ale angajaţilor nominalizaţi rămân nemodificate".

A susţinut că, prin hotărârea atacată, instanţa de apel a ignorat în totalitate cele două decizii mai sus menţionate, neobservând că expertul cauzei a refuzat să se raporteze, în efectuarea lucrării, la decizia nr. 60/2007.

A solicitat admiterea cererii de revizuire şi schimbarea deciziei civile nr. 2886 din 19 iunie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2016, în sensul respingerii apelului declarat de intimata B., precum şi cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 1795/2020 din 17 iulie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2015, în temeiul dispoziţiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ. cu referire la art. 511 alin. (1) pct. 8 coroborat cu art. 509 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei civile nr. 2886 din 19 iunie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2016, intimată fiind S.C. B.

Curtea a reţinut că ultima hotărâre, respectiv decizia civilă nr. 2886/2019 a rămas definitivă la data pronunţării sale, respectiv 19 iunie 2019. Cererea de revizuire motivată a fost depusă prin fax, din eroare, în dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 1391/109/2016 la data de 23.08.2019, astfel a fost depăşit termenul de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., calculat de la data 19 iunie 2019.

Împotriva acestei decizii civile a formulat recurs, la data de 31 iulie 2020, revizuentul A..

Recurentul a solicitat admiterea recursului, desfiinţarea hotărârii atacate, admiterea cererii de revizuire, desfiinţarea deciziei civile nr. 2886 din 19 iunie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2016 şi menţinerea, ca temeinică şi legală, a sentinţei nr. 1668/2018 pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2016.

În cuprinsul cererii de recurs, reclamantul a menţionat că a formulat cererea de revizuire la data de 4 iulie 2019, iar decizia a cărei revizuire a solicitat-o a fost pronunţată la data de 19 iunie 2019.

A invocat textul art. 511 din C. proc. civ., arătând că termenul de revizuire este de o lună, şi se va socoti: în cazul prevăzut de art. 509 alin. (1), pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Recurentul a susţinut că decizia civilă nr. 2886/2019, a cărei revizuire a solicitat-o, i-a fost comunicată la data de 30 iulie 2019, iar motivele cererii de revizuire au fost formulate la data de 23 august 2019, fiind înaintate Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de către Curtea de Apel Piteşti, odată cu înaintarea cererii de recurs şi cu întreg dosarul nr. x/2016, aceste motive regăsindu-se la filele x verso din dosarul menţionat.

Totodată, a arătat că motivele revizuirii au fost ataşate dosarului nr. x/2019 al Curţii de Apel Piteşti doar la termenul din 17 iulie 2020 şi că a motivat cererea de revizuire după ce i-a fost comunicată decizia civilă nr. 2886 din 19 iunie 2019, pentru a putea cunoaşte motivele cererii de revizuire.

Recurentul a invocat dispoziţiile art. 513 din C. proc. civ. şi a solicitat cheltuieli de judecată pentru întreg procesul.

Intimata B. nu a formulat întâmpinare.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 11 mai 2021 s-a dispus comunicarea raportului către părţi potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Recurentul a depus un punct de vedere asupra raportului întocmit, prin care a susţinut că recursul este admisibil în principiu şi a reluat argumentele expuse în cererea de recurs.

Intimata B. a depus un punct de vedere prin care a invocat excepţia nulităţii recursului întrucât nu a fost indicat ca temei de drept niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Prin încheierea din 5 iulie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins excepţia nulităţii recursului invocată de intimată, a admis în principiu recursul şi a fixat termen pentru judecarea acestuia la 12 octombrie 2021, ora. 11,00, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Prioritar, se impune precizarea că, în considerarea soluţiei pronunţate şi criticate prin prezentul recurs - respingerea cererii de revizuire ca tardiv formulate - se pun în dezbatere norme de drept procesual care reglementează condiţiile formale ale introducerii unei cereri de revizuire din perspectiva termenului de exercitare a acestei căi extraordinare de atac de retractare, motiv pentru care analiza recursului se va realiza din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care prevăd că se poate solicita casarea unei hotărâri atunci când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Contrar celor susţinute de către autorul recursului, se constată că dezlegarea dată cererii de revizuire de către Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, este conformă dispoziţiilor legale incidente.

Astfel, prin decizia ce formează obiectul recursului în mod corect s-a reţinut că cererea de revizuire a fost formulată cu nerespectarea termenului prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind incidente prevederile art. 185 C. proc. civ., potrivit cărora atunci când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului.

În acest context, analiza recursului va porni de la dispoziţiile legale care reglementează termenul de exercitare a revizuirii.

Conform dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., temeiul juridic al cererii formulate de recurentul-revizuent A., de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ şi absolut, a cărui încălcare atrage sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a mai exercita calea de atac.

În cauză, recurentul-revizuent, în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a invocat pretinsa contrarietate dintre considerentele deciziei nr. 3312/2013 şi deciziei nr. 1097/2015 pronunţate în dosarul nr. x/2013 de către Curtea de Apel Piteşti şi considerentele deciziei civile nr. 2886 din 19 iunie 2019, pronunţate în dosarul nr. x/2016, de către aceeaşi curte de apel.

Reiese că ultima hotărâre rămasă definitivă este decizia civilă nr. 2886 din 19 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2016, astfel încât, termenul de introducere a cererii de revizuire se va calcula în raport de data rămânerii definitive a acesteia.

În speţă, decizia atacată cu revizuire, fiind o hotărâre dată în apel, într-o cauză ce nu avea deschisă calea de atac a recursului, a devenit definitivă la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., care prevăd că sunt hotărâri definitive "hotărârile date în apel, fără drept de recurs (…)".

Calcul termenelor procedurale se realizează în conformitate cu prevederile art. 181 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, când termenul se socoteşte pe săptămâni, luni sau ani, el se împlineşte în ziua corespunzătoare din ultima săptămână ori lună sau din ultimul an. De asemenea, alin. (2) al aceluiaşi text de lege dispune: când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungeşte până în prima zi lucrătoare care urmează.

Făcând aplicarea dispoziţiilor legale anterior menţionate la speţa dedusă judecăţii şi în raport de dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., curtea de apel corect a statuat că data la care a rămas definitivă ultima hotărâre, a cărei revizuire s-a solicitat, este chiar data pronunţării deciziei civile nr. 2886, respectiv 19 iunie 2019.

În speţă, cererea de revizuire a fost formulată de recurentul-revizuent A. la data de 23 august 2019, fiind depusă din eroare în dosarul nr. x/2016 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În conformitate cu raţionamentul anterior prezentat, termenul de declarare a căii extraordinare de atac a revizuirii s-a împlinit la data de 19 iulie 2019, astfel că s-a constatat corect că formularea, la data de 23 august 2019, a cererii de revizuire deduse judecăţii a fost făcută cu încălcarea termenului legal stipulat în acest sens.

Totodată, curtea de apel a reţinut cu justeţe faptul că cererea iniţială, formulată generic şi depusă la data de 04.07.2019, fără precizarea temeiului de drept şi a motivelor căii extraordinare de atac este lovită de nulitate potrivit art. 511 alin. (4) din C. proc. civ., care stipulează că revizuirea se motivează prin însăşi cererea de declarare a căii de atac sau înăuntrul termenului de exercitare a acesteia, sub sancţiunea nulităţii. Astfel, în virtutea acestei norme, motivarea revizuirii este permisă şi printr-un act separat, cu condiţia ca partea interesată să se încadreze în termenul de invocare a motivului respectiv, iar sancţiunea aplicabilă în cazul nemotivării cererii de revizuire este nulitatea acesteia.

În acest context procesual, trebuie remarcat că recurentul-revizuent a formulat critici prin care a susţinut că cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. putea fi formulată cu indicarea temeiului de drept şi a motivelor după redactarea hotărârii şi analiza argumentelor instanţei în sprijinul soluţiei pronunţate.

Curtea de apel a apreciat corect faptul că data la care i-a fost comunicată recurentului-revizuent hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat nu prezintă nicio relevanţă sub aspectul modalităţii de calcul a termenului de revizuire, având în vedere dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. Decizia atacată este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, potrivit prevederilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că termenul pentru exercitarea căii de atac a revizuirii se calculează de la data pronunţării hotărârii, fiind lipsită de semnificaţie sub acest aspect data comunicării acesteia către revizuent.

Curtea Constituţională a statuat că prin calculul termenului de la momentul pronunţării hotărârii, indiferent de momentul când partea interesată a luat cunoştinţă de motivele hotărârii atacate, nu se aduce atingere dispoziţiilor constituţionale şi celor ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului care reglementează dreptul la un proces echitabil. Argumentele Curţii au vizat faptul că în procedura revizuirii hotărârea atacată nu este criticată în raport de materialul dosarului existent la data pronunţării ei, ci numai pe baza unor împrejurări noi, necunoscute de instanţa de judecată la data pronunţării hotărârii, motiv pentru care formularea şi motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoaşterea argumentării instanţei care a stat la baza pronunţării hotărârii atacate şi, pentru aceleaşi raţiuni, nu îngrădesc dreptul la apărare sau liberul acces la justiţie al revizuentului.

Prin urmare, pentru considerentele expuse, Înalta Curte apreciază că argumentele recurentului-revizuent sunt nefondate şi nu pot determina reformarea hotărârii atacate, astfel încât, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 1795/2020 din 17 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 1795/2020 din 17 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 octombrie 2021.