Cassation appeal annulled for failure to state grounds of illegality in social insurance dispute
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice annulled the declaration of cassation (recurs) filed by the appellant, leaving the Court of Appeal’s interlocutory decision in force. The case involved a civil dispute concerning social insurance rights, where the Court of Appeal had suspended proceedings in an appeal against a first-instance judgment regarding a social insurance claim; the appellant then filed a cassation appeal against the suspension order, requesting judgment in absentia. Applying Articles 486(1)(d), 486(3), and 489(1) of the Code of Civil Procedure, the High Court held the cassation appeal null and void because it lacked the mandatory legal arguments and specific grounds of illegality required by law; the court emphasized that mere dissatisfaction with the lower court’s decision is insufficient, and since the appellant failed to articulate any ground of cassation from Article 488 or identify concrete errors of judgment, judicial review could not be performed.
Legislator headnote
AI generatedart. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 489 alin. (1) din C. proc. civ, art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ, art. 487 C. proc. civ, art. 489 alin. (1) C. proc. civ, art. 488 C. proc. civ; Cassation appeal annulled for failure to state grounds of illegality in social insurance dispute: Potrivit dispoziţiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 12 octombrie 2021
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 03.12.2021 s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti apelul formulat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 5331/2020 din 15 octombrie 2020 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimatul-pârât Institutul Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă - prin Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti., cauza având ca obiect contestaţie privind alte drepturi de asigurări sociale.
Prin încheierea din data de 14 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a fost suspendată judecata apelului în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
La data de 6 mai 2021 a fost înregistrată cererea formulată de A., transmisă de Curtea de Apel Bucureşti ca fiind recurs îndreptat împotriva soluţiei pronunţate în dosarul nr. x/2019 (încheierea din 14 aprilie 2021) de respectiva instanţă. A precizat că solicită judecarea cauzei în lipsă.
Examinând cererea de recurs în raport de excepţia de nulitate, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte, în raport cu art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care va anula recursul declarat de recurentul A., pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs.
Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, sancţiunea nulităţii intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.
În speţă, cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept, iar recurentul A. nu a indicat motivele pentru care apreciază ca fiind nelegală încheierea atacată.
Cererea de recurs nu conţine precizări care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de casare expres prevăzute de dispoziţiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.
Simpla nemulţumire a părţii faţă de hotărârea pronunţată de curtea de apel nu este suficientă pentru casarea acesteia, recurentul având obligaţia, pe de-o parte, de a-şi întemeia recursul pe cel puţin unul din motivele de casare prevăzute limitativ de lege şi, pe de altă parte, de a dezvolta în mod corespunzător acel motiv de nelegalitate, în sensul formulării de critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.
În această situaţie, în care recurentul nu a arătat în ce au constat greşelile de judecată săvârşite de curtea de apel, motivarea cererii lipsind cu desăvârşire, controlul judiciar nu se poate realiza.
În consecinţă, reţinând că recurentul nu şi-a motivat cererea de recurs şi constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanţă, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., raportat la prevederile art. 489 alin. (1) din acelaşi cod urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea recursului pentru neîndeplinirea condiţiilor de formă impuse de legiuitor în vederea exercitării căii extraordinare de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 14 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 octombrie 2021.