Unstamped cassation appeal: Nullity of extraordinary remedy due to non-payment of stamp duty under Civil Procedure Code and Ordinance 80/2013
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice annulled the appeal filed by the defendant contractor against the appellate decision, leaving the first-instance judgment in force which recognized the rescission of the construction contract and ordered the defendant to pay the plaintiff the advance amount of 240,661.68 RON along with late payment penalties, thereby establishing that the defendant's procedural failure rendered the cassation inadmissible. The dispute concerned the restitution of advances paid for construction works following contract termination, with the core issue on appeal being the appellate court's rejection of the defendant's appeal for lack of proper stamp duty payment and alleged procedural violations regarding service of process. Relying on Articles 486(3) and 493(3) and (5) of the Civil Procedure Code, in conjunction with Articles 33 and 1 of Government Emergency Ordinance No. 80/2013, the court held that the cassation appeal was null and void because the defendant failed to pay the mandatory stamp duty either in advance or within the court-ordered grace period, a procedural requirement whose non-compliance mandates the annulment of the appeal regardless of the merits.
Legislator headnote
AI generatedart. 25 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 80/2013, art. 493 C. proc. civ, art. 248 alin. (2) C. proc. civ, art. 172 C. proc. civ, art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013; Unstamped cassation appeal: Nullity of extraordinary remedy due to non-payment of stamp duty under Civil Procedure Code and Ordinance 80/2013: The dispute concerned the restitution of advances paid for construction works following contract termination, with the core issue on appeal being the appellate court's rejection of the defendant's appeal for lack of proper stamp duty payment and alleged procedural violations regarding service of process. Relying on Articles 486(3) and 493(3) and (5) of the Civil Procedure Code, in conjunction with Articles 33 and 1 of Government Emergency Ordinance No. 80/2013, the court held that the cassation appeal was null and void because the defendant failed to pay the mandatory stamp duty either in advance or within the court-ordered grace period, a procedural requirement whose non-compliance mandates the annulment of the appeal regardless of the merits.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedEstablishes that the failure to attach proof of payment of the stamp duty to the appeal in cassation is subject to the sanction of nullity.
Provides the procedural basis for annulling the appeal due to the non-compliance with the obligation to pay the stamp duty.
Full text
Şedinţa publică din data de 12 octombrie 2021
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 4 ianuarie 2019, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub nr. x/2019, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâţii B. S.R.L. şi C., solicitând să se constate rezilierea Contractului de execuţie lucrări nr. x din 05 septembrie 2016 şi a Actului Adiţional nr. 1 la Contractul de execuţie lucrări nr. x din 05 septembrie 2016 şi să oblige pârâta la restituirea sumei de 240.661,68 RON, constând în valoarea facturilor x/21.09.2016 (factura de avans) şi F048/10.05.2017, achitate de reclamantă, precum şi la plata penalităţilor de întârziere şi dobânzii legale penalizatoare calculată până la data plăţii efective.
Prin sentinţa civilă nr. 2681 din 27 septembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis în parte cererea de chemare în judecată modificată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. şi pârâtul C.. A constatat rezilierea Contractului de execuţie lucrări nr. x din 05 septembrie 2016 şi a Actului Adiţional nr. 1 la Contractul de execuţie lucrări nr. x din 05 septembrie 2016. A obligat pârâta B. S.R.L. la plata către reclamantă a sumei de 240.661,68 RON reprezentând contravaloarea facturilor fiscale seria x nr. x din 21 septembrie 2016 şi seria x nr. x din 10 mai 2017. A obligat pârâta B. S.R.L. la plata către reclamantă a penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,15% pe zi, calculate asupra debitului de 240.661,68 RON, începând cu data de 24.12.2018 şi până la achitarea integrală a debitului. A respins capătul de cerere privitor la acordarea dobânzii legale, ca neîntemeiat. A respins capetele de cerere privitoare la obligarea pârâtului C. la plata debitului principal, a penalităţilor de întârziere şi a dobânzii legale, ca neîntemeiate. A obligat pârâta B. S.R.L. la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 11.525,08 RON reprezentând 5.530,88 RON onorariu de avocat şi 5.994,20 RON taxă judiciară de timbru.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta B. S.R.L., solicitând în principal anularea sentinţei apelate şi trimiterea dosarului la instanţa de fond pentru soluţionarea cererii în vederea citării legale, iar în subsidiar schimbarea în tot a sentinţei apelate in sensul respingerii cererii reclamantei ca nefondată.
Prin decizia civilă nr. 171 A din 3 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a admis excepţia netimbrării şi s-a anulat apelul formulat de apelanta-pârâtă B. S.R.L., împotriva sentinţei civile nr. 2681 din 27 septembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimatul-pârât C. şi intimata-reclamantă A. S.R.L., ca netimbrat.
Împotriva acestei decizii, la 5 martie 2021, a formulat recurs pârâta B. S.R.L., fără a indicat temeiul de drept pe care se întemeiază calea de atac, solicitând casarea hotărârilor pronunţate de instanţa de fond şi cea de apel şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, pentru soluţionarea cererii în vederea citării legale, iar în subsidiar schimbarea în tot a sentinţei apelate în sensul respingerii cererii reclamantei ca nefondată; a solicitat şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Recurenta-pârâtă susţine că instanţa de apel a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, motivat de faptul că la primul termen de judecată instanţa a anulat apelul, fără să-şi îndeplinească obligaţia legală de a calcula şi a o înştiinţa asupra cuantumului taxei judiciare de timbru. Totodată, consideră că instanţa de apel nu i-a respectat dreptul la apărare, respingând cererea sa privind angajarea unui avocat care să-i apere interesele.
Recurenta-pârâtă opinează că atât hotărârea instanţei de fond, cât şi hotărârea instanţei de apel au fost date cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, întrucât atât la termenul la care s-a pronunţat hotărârea apelată, cât şi penultimul termen, procedura de citare nu a fost îndeplinită legal, motiv pentru care apreciază că dosarul trebuie să fie trimis la instanţa de fond pentru a se îndeplini procedura de citare conform C. proc. civ.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, recurenta arată că instanţa de fond nu a observat că intimata-reclamantă nu a făcut dovada pretenţiilor sale, invocând doar nişte facturi care nu i-au fost comunicate niciodată şi pe care nu şi le-a însuşit.
Mai arată şi faptul că instanţa de fond nu i-a pus în vedere intimatei-reclamante să-şi precizeze capătul de cerere privind penalităţile de întârziere (de 0,5% până la plata debitului), scutind-o astfel de achitarea taxei de timbru pentru acest capăt de cerere.
Intimata-reclamantă A. S.R.L. şi intimatul-pârât C. nu au depus întâmpinare.
Prin rezoluţia din 26 martie 2021 s-a fixat în sarcina recurentei taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 RON potrivit art. 25 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 80/2013 şi s-a dispus emiterea unei comunicări către aceasta cu menţiunea de a depune în termen de cel mult 10 zile de la primire, dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Având în vedere faptul că litigiul a fost demarat la 4 ianuarie 2019, ca urmare a abrogării art. 493 C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018 (în vigoare la 21 decembrie 2018), în cauză, s-a stabilit termen în şedinţă publică la data de 12 octombrie 2021, ora. 10.00, cu citarea părţilor.
La termenul din 12 octombrie 2021, Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia nulităţii recursului pentru neîndeplinirea obligaţiei de timbrare, invocată din oficiu, asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (2) C. proc. civ., a reţinut următoarele:
Instanţa a stabilit în sarcina recurentei-pârâte taxa judiciară de timbru aferentă soluţionării recursului pendinte, în cuantum de 20 RON, conform dispoziţiilor art. 25 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 80/2013, iar aceasta a fost înştiinţată cu privire la obligaţia de achitare a taxei, potrivit dovezii aflate la dosarul de recurs, fila x, fiind citată legal cu această menţiune la sediul din str. x, camera 1, Bucureşti, astfel cum rezultă din verificările efectuate în baza de date a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, în conformitate cu dispoziţiile art. 172 C. proc. civ.
Recurenta-pârâtă nu s-a conformat obligaţiei de achitare a taxei judiciare de timbru stabilite în sarcina sa şi nu a folosit nici mijlocul procesual reglementat de art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013 privind cererea de reexaminare, pentru a contesta această taxă judiciară de timbru.
Prin art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, s-a statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă.
În conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează şi se plătesc anticipat, iar alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 stabileşte că, în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, părţii i se pune în vedere obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării.
Totodată, potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.
Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat şi că recurenta-pârâtă nu s-a conformat nici ulterior obligaţiei de timbrare potrivit art. 177 alin. (3) C. proc. civ., potrivit menţiunilor din citaţie prin care s-a consemnat această neregularitate procedurală a căii de atac, prevăzută sub sancţiunea nulităţii, potrivit art. 493 alin. (3) C. proc. civ., act ce i-a fost comunicat la 17 august 2021, până la termenul de judecată de la 12 octombrie 2021, Înalta Curte urmează a da eficienţă dispoziţiilor art. 486 alin. (3) şi art. 493 alin. (5) din acelaşi cod şi va dispune anularea recursului declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 171 A din 3 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 171 A din 3 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca netimbrat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 octombrie 2021.