Pension recalculation dispute barred by cassation inadmissibility on revision of final social security judgment

Şedinţa publică din data de 12 octombrie 2021

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş la data de 17.12.2019, sub nr. x/2019 şi precizată ulterior, reclamantul A. a chemat-o în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş, solicitând recalcularea pensiei sale pentru limită de vârstă, întrucât în anul 2010 punctajul anual a fost calculat eronat.

Prin sentinţa civilă nr. 593/PI din 26 iunie 2020, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, a fost respinsă cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeteana de Pensii Timiş.

Împotriva sentinţei civile a declarat apel reclamantul A..

Prin decizia civilă nr. 801 din 6 octombrie 2020, Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a respins apelul formulat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 593/PI din 26 iunie 2020, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu pârâta-intimată Casa Judeţeană de Pensii Timiş.

Împotriva acestei decizii, a formulat cerere de revizuire revizuentul A., întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 7 C. proc. civ., care a fost înregistrată la Curtea de Apel Timişoara la data de 21.12.2020, sub nr. x/2020.

În motivare a arătat că, în conformitate cu art. 96 (1) din Legea nr. 263/2011 şi H.G. nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, pensia se calculează în luni şi ani calendaristici, nu economici cum a calculat Casa de Pensii Timiş.

Conform art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 7 C. proc. civ., în fond şi în apel, instanţele nu s-au pronunţat asupra lucrului cerut, iar el nu a fost asistat de avocat.

În consecinţă, a solicitat admiterea cererii de revizuire, schimbarea hotărârii atacate şi obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii, calcularea pensiei în luni şi ani calendaristici, conform art. 96 alin. (1), cu precizarea că în dosarul de faţă a solicitat recalcularea pensiei pentru anul 2010.

Prin decizia civilă nr. 162 din 25 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 801 din 6 octombrie 2020 a Curţii de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Timiş.

Împotriva acestei decizii revizuentul A. a declarat recurs, solicitând admiterea căii de atac formulate şi anularea Hotărârii nr. 34453/03.08.2020 emisă de Comisia Centrală de Contestaţii şi a Deciziilor de pensionare nr. x/24.04.2019 şi nr. x/10.09.2020 emise de Casa Judeţeană de Pensii Timiş.

Revizuentul susţine că a fost încălcată Decizia nr. 19/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, potrivit căreia toate sporurile încasate înainte de 01.04.2001 se iau în calculul punctajului lunar şi anual, conform art. 2 lit. c) din Legea nr. 263/2010 şi art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000. Arată că a făcut calculul punctajelor lunare realizate în anul 2010, conform art. 96 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, suma calculată fiind mai mare decât cea obţinută de intimată, care nu a prezentat calculul efectuat.

Intimata Casa Judeţeană de Pensii Timiş nu a depus întâmpinare.

Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 şi la art. 248 din acelaşi cod, excepţia inadmisibilităţii recursului.

Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, de alte mijloace procedurale în afară de cele prevăzute de lege.

Recursul formulat în cauză vizează decizia civilă nr. 162 din 25 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, prin care a fost respinsă cererea de revizuire formulată împotriva deciziei civile nr. 801 din 6 octombrie 2020, pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2019.

Astfel, obiectul deciziei atacate constă în revizuirea unei decizii în condiţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 7 C. proc. civ., care reglementează retractarea unei hotărâri dacă:

"(1) s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut" şi "(7) statul ori alte persoane juridice de drept public, minorii şi cei puşi sub interdicţie judecătorească ori cei puşi sub curatelă nu au fost apăraţi deloc sau au fost apăraţi cu viclenie de cei însărcinaţi să îi apere."

Potrivit art. 513 alin. (5) C. proc. civ. "hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită."

Este de remarcat că acţiunea în care a fost pronunţată hotărârea a cărei revizuire s-a cerut vizează un litigiu de asigurări sociale prin care reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş, a solicitat recalcularea pensiei sale pentru limită de vârstă, invocând prevederile Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare.

În conformitate cu dispoziţiile art. 483 alin. (2) teza I din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite."

Textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei.

De altfel, art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 prevede că "împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă", iar alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că "hotărârile curţilor de apel, precum şi hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive".

Totodată, dispoziţiile art. 483 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ. prevăd că "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

Prin urmare, decizia civilă nr. 801 din 6 octombrie 2020 a Curţii de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, care a făcut obiectul cererii de revizuire, este definitivă.

Potrivit art. 513 alin. (5) C. proc. civ., "hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită."Cum hotărârea revizuită este definitivă rezultă că şi hotărârea pronunţată în soluţionarea cererii de revizuire întemeiate pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 7 C. proc. civ. este definitivă.

Prin urmare, din interpretarea coroborată a normelor legale precitate rezultă că decizia recurată nu este susceptibilă de a fi cenzurată în calea de atac a recursului, în speţă fiind operant principiul legalităţii căilor de atac, consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Instanţa nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părţi netemeinică sau nelegală, ci are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ stabilite de lege.

În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, văzând dispoziţiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 496 alin. (1) teza a II-a din acelaşi cod, va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-revizuent A. împotriva deciziei civile nr. 162 din 25 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 162 din 25 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 octombrie 2021.