Pensioner's appeal perempted for six-month dormancy after suspension; recalculation ruling stands

Şedinţa publică din data de 12 octombrie 2021

Asupra cererii de recurs, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Prin acţiunea de asigurări sociale înregistrată la 13.02.2018, pe rolul Tribunalului Hunedoara, secţia I civilă, sub nr. x/2018 şi precizată ulterior, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara, la emiterea unei decizii de recalculare a drepturilor de pensie, începând cu data de 01.01.2016, prin creşterea cu 50% a punctajelor medii anuale aferente perioadei lucrate în grupa I de muncă şi condiţii speciale, cu folosirea stagiului complet de cotizare de 20 de ani, la indexarea punctajului mediu anual cu coeficientul de corecţie comunicat de INS, precum şi la plata diferenţelor de drepturi de pensie, începând cu aceeaşi dată.

Prin sentinţa civilă nr. 599 din 16 mai 2018, pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018 s-a admis în parte acţiunea formulată şi precizată de reclamantul A., şi a fost obligată pârâta Casa Judeteană de Pensii Hunedoara să emită o decizie de recalculare a drepturilor de pensie ale reclamantului, începând cu data de 01.01.2016, prin creşterea cu 50% a punctajelor anuale aferente perioadei lucrate în grupa I de muncă şi condiţii speciale cu folosirea la calculul punctajului mediu anual a stagiului complet de cotizare de 20 de ani; a fost obligată pârâta să plătească reclamantului diferenţele de pensie astfel rezultate, începând cu aceeaşi dată; s-a respins în rest acţiunea precizată.

Împotriva acestei soluţii, a declarat apel pârâta Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara, care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, la 11.07.2018.

Pe parcursul judecării apelului, prin încheierea de şedinţă din 7 noiembrie 2018, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a admis cererea formulată de intimatul-reclamant A., a suspendat judecarea cauzei conform art. 520 (4) C. proc. civ. şi a trimis dosarul în Arhivă, în nelucrare, până la soluţionarea definitivă a sesizării înregistrată sub dosar nr. x/2018 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - completul competent pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sesizare vizând interpretarea dispoziţiilor art. 1691 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, art. 134 alin. (8)-(9), (12) şi (13) din H.G. nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, art. 6 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind C. civ. şi art. 15 alin. (2) din Constituţia României, art. 1691 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, art. 169 alin. (2) din lege, art. 134 alin. (12) din H.G. nr. 257/2011, art. 134 alin. (8) lit. a) - c) din H.G. nr. 257/2011, art. 169 indice 1 alin. (1) din lege, chestiuni de drept ce prezintă interes în cauza pendinte.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul A., solicitând admiterea căii de atac şi casarea încheierii recurate, motivat de faptul că deciziile pronunţate de Înalta Curţi de Casaţie şi Justiţie, în dosarele nr. x/2018 şi nr. y/2018 vizând dezlegarea unor chestiuni de drept nu au relevanţă în prezenta cauză, nefiind aplicabile în situaţia reclamantului.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 8.04.2019.

Intimata-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţiile tardivităţii, inadmisibilităţii şi lipsei de interes în exercitarea căii de atac, iar pe fondul recursului a solicitat respingerea ca nefondat.

La data de 9 septembrie 2019, s-a întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de şedinţă din 7 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

Prin încheierea de şedinţă din 14 ianuarie 2020, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu menţiunea că părţile pot depune puncte de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare.

Intimata-pârâtă a depus un punct de vedere asupra raportului întocmit.

Prin încheierea din 31 martie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a admis în principiu recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de şedinţă din 7 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, a prorogat discutarea excepţiilor tardivităţii, inadmisibilităţii şi lipsei de interes în exercitarea căii de atac, invocate prin întâmpinare de intimata-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara; a constatat suspendarea judecăţii de plin drept, în temeiul art. 42 alin. (6) din Capitolul V al Anexei nr. 1 cuprinse în Decretul privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României nr. 195 din 16 martie 2020, publicat în Monitorul Oficial nr. 212 din 16 martie 2020.

Prin rezoluţia din 25 mai 2020 s-a fixat termen de judecată la data de 13 octombrie 2020, cu citarea părţilor, ora 9:00.

Prin încheierea de şedinţă din data de 13 octombrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. a fost suspendată judecata cauzei, având în vedere lipsa nejustificată a părţilor la strigarea pricinii, precum şi faptul că nu au formulat cerere de judecare în lipsă.

Prin referatul întocmit la data de 17 iunie 2021 de către grefa secţiei a II-a Civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, având în vedere că de la data suspendării a trecut o perioadă mai mare de 6 luni, s-a propus fixarea unui termen de judecată pentru discutarea perimării.

Verificând incidenţa în prezenta cauză a sancţiunii perimării, Înalta Curte constată că această excepţie este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Buna administrare a justiţiei impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condiţiilor legale, inclusiv în ce priveşte respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător.

Potrivit art. 416 alin. (1) şi (2) din noul C. proc. civ., "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.

(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă."

Perimarea este sancţiunea procedurală care intervine în cazul în care nu este respectată cerinţa de a exista continuitate între actele de procedură şi constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găseşte din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părţilor.

Perimarea, pe lângă rolul sancţionator, are şi natura unei prezumţii de desistare, care reiese din lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea cauzei.

Termenul de perimare de 6 luni începe să curgă de la data ultimului act de procedură, care nu a mai fost urmat, din vina părţilor, de alte acte de procedură, în scopul continuării judecării cauzei.

Norma juridică cuprinsă în art. 411 alin. (1) din C. proc. civ. este de ordine publică, astfel încât, dacă sunt întrunite cerinţele acestui text legal, instanţa trebuie să suspende judecata, fără a mai efectua vreun alt act de procedură din oficiu, în vederea reluării judecării cauzei, cererea de redeschidere putând fi efectuată de una dintre părţi, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ.

Totodată, fiind o sancţiune procedurală, perimarea operează de drept, instanţa putând să constate perimarea şi din oficiu, astfel cum reiese şi din dispoziţiile art. 420 alin. (1) din C. proc. civ.

În raport de dispoziţiile art. 416 alin. (2) din C. proc. civ., "termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă."

Ultimul act de procedură îndeplinit în cauză, în sensul art. 416 alin. (2) din C. proc. civ. este din data de 13 octombrie 2020, data suspendării judecării cauzei, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., pentru lipsa părţilor ori a unei solicitări de judecare a cauzei în lipsă, potrivit art. 223 alin. (3) teza finală C. proc. civ.

În aplicarea dispoziţiilor art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., de la acest moment a început să curgă termenul de perimare de 6 luni.

În cauză, dosarul a rămas în nelucrare de la 13 octombrie 2020, data suspendării judecării cauzei, până la acest termen, când cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, în vederea verificării îndeplinirii condiţiilor perimării prevăzute de art. 416 C. proc. civ., perioadă în care, părţile nu au solicitat reluarea judecăţii.

Astfel, Înalta Curte constată că sunt întrunite cerinţele perimării, respectiv procesul a rămas în nelucrare în termenul prevăzut de lege, rămânerea în nelucrare este urmarea culpei părţilor; nu a intervenit o cauză de întrerupere sau de suspendare a termenului de perimare în condiţiile art. 417-418 C. proc. civ. nu există o altă cauză de stingere a procesului.

Faţă de caracterul imperativ al dispoziţiilor art. 420 din C. proc. civ., instanţa este obligată să constate cu prioritate, potrivit art. 248 C. proc. civ., perimarea căii extraordinare de atac.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 416 coroborat cu art. 420 C. proc. civ., Înalta Curte va constata perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de şedinţă din 7 noiembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de şedinţă din 7 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

Cu recurs în 5 zile de la pronunţare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 octombrie 2021.