Inadmissibility of cassation against final appellate decisions in social insurance disputes regarding recovery of medical device payments

Şedinţa publică din data de 1 februarie 2022

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin plângerea înregistrată la 8 iunie 2017 pe rolul Tribunalului Iasi, secţia a II - a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017, reclamantul Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Iaşi în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Iaşi a solicitat anularea rapoartelor de control nr. 1300, nr. 1301 şi nr. 1302 din 31.01.2017, prin care s-a dispus reţinerea mai multor sume de la spital, reprezentând contravaloarea deciziilor aprobate pentru dispozitive medicale iar, în subsidiar, admiterea cererii de chemare în garanţie a A. S.R.L. şi obligarea acestuia la plata sumei de 119.277 RON.

De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la respectarea sentinţei civile nr. 544 din 12.04.2017, pronunţată de Tribunalul Iaşi, în dosarul nr. x/2017, prin care s-a dispus suspendarea executării Rapoartelor de control nr. 1300,1301,1302 din 31.01.2017 emise de către Casa de Asigurări de Sănătate Iaşi privind reţinerea sumei de 119.227 RON, în sensul restituirii acestei sume ca fiind reţinută spitalului fără a respecta hotărârea instanţei.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile Legii nr. 554/2004, H.G. nr. 161/2016 şi Ordinul nr. 763/2016.

Prin sentinţa nr. 761 din 17 mai 2018, pronunţată de Tribunalului Iaşi, secţia a II - a Civila si de contencios administrativ si fiscal, s-a respins cererea de chemare în judecată şi cererea de chemare în garanţie.

2. Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Iaşi, prin care a solicitat casarea hotărârii atacate şi admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

Prin decizia civilă nr. 91 din 23 ianuarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Iasi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis recursul declarat de reclamant, s-a casat în integralitate sentinţa atacată şi a fost trimisă cauza spre rejudecare Tribunalului Iaşi, secţia I civilă, întrucât litigiul are ca obiect drepturi de asigurări sociale de sănătate şi, prin urmare, în raport de prevederile art. 153 lit. k) din Legea nr. 263/2010, competenţa materială de soluţionare a cererii aparţine unui complet specializat de asigurări sociale.

3. În rejudecare, cauza a fost înregistrata sub nr. x/2017* la secţia I Civilă a Tribunalului Iaşi, complet specializat în litigii de muncă şi asigurări sociale.

Prin sentinţa civilă nr. 1010 din 3 august 2020, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, s-a admis în parte acţiunea, au fost anulate rapoartele de control nr. 1300, 1301 şi 1302 din 31.01.2017 emise de Casa de Asigurări de Sănătate Iaşi şi a fost obligată pârâta să restituie reclamantului sumele reţinute.

A fost respinsă cererea de obligare a pârâtei la respectarea sentinţei civile nr. 544 din 12.04.2017, pronunţată de Tribunalul Iaşi în cauza înregistrată sub nr. x/2017.

Totodată, a fost respinsă cererea de chemare în garanţie formulată de reclamantul Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Iaşi în contradictoriu cu chemata în garanţie A. S.R.L.

4. Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Iaşi considerând-o nelegală şi netemeinică.

Prin decizia civilă nr. 146 din 16 martie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2017, s-a respins apelul formulat de pârâta Casa de Asigurari de Sănătate Iaşi.

5. Împotriva acestei decizii, la 10 mai 2021, pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Iaşi a formulat recurs în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând modificarea în tot a deciziei atacate iar, pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată.

În dezvoltarea motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurenta consideră că, în cauză, instanţa de apel a indicat motive străine de natura pricinii, reţinându-se aspecte care nu au nicio legătură cu obiectul dedus judecăţii şi care în mod evident contravin cauzei.

Susţine recurenta că nici cu prilejul judecării fondului şi nici în cadrul căii de atac nu se aduce nicio dovadă cu privire la raportarea consultaţiilor medicale acordate, care ar fi justificat prescrierea recomandărilor pentru dispozitive medicale.

În considerarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta susţine că spitalul nu a făcut dovada niciunui serviciu medical pentru niciuna dintre recomandările de dispozitive medicale ce fac obiectul cauzei, în acest context legiuitorul stipulând la art. 5 lit. f) din Anexa 26 la Ordinul nr. 388/186/2015 obligaţia caselor de asigurări de sănătate de a recupera de la furnizorii care au emis primul înscris viciat sumele care au fost decontate altor furnizori care, în mod subsecvent, au considerat valabil acel înscris.

În continuare, recurenta susţine că intimata a încălcat dispoziţiile legale privind condiţiile acordării dispozitivelor medicale destinate recuperării unor deficienţe organice sau funcţionale în ambulatoriu precum şi modalitatea de prescriere, procurare şi decontare a acestor dispozitive medicale.

La 7 iulie 2021 intimatul-reclamant Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Iaşi a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţiile inadmisibilităţii conform prevederilor 483 alin. (2) C. proc. civ. şi nulităţii recursului pentru nemotivare potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 21 mai 2021.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 2 noiembrie 2021, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului către părţi, cu menţiunea că pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

La 22 noiembrie 2021 intimatul Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Iaşi a depus punct de vedere la raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin care a solicitat admiterea excepţiilor invocate prin întâmpinare, respectiv a inadmisibilităţii şi nulităţii recursului.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a recursului la 1 februarie 2022.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ. inadmisibilitatea căii extraordinare de atac, urmează a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Cauza are ca obiect recursul împotriva unei decizii pronunţate într-un litigiu care aparţine sferei jurisdicţiei asigurărilor sociale, întrucât se contestă deciziile de recuperare a sumelor încasate cu titlu de prestaţii de asigurări sociale sau alte drepturi prevăzute de legi speciale, astfel cum sunt reglementate în Titlul VIII din Legea nr. 95/2006, calificare dată prin decizia civilă nr. 91 din 23 ianuarie 2019 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal (instanţă de recurs), într-o etapă procesuală anterioară.

Potrivit art. 153 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii "Tribunalele soluţionează în primă instanţă litigiile privind: [...] lit. k) deciziile de recuperare a sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestaţii de asigurări sociale/alte drepturi prevăzute de legi speciale" iar în conformitate cu art. 155 alin. (1) şi alin. (2) din acelaşi act normativ "împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă. Hotărârile curţilor de apel, precum şi hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive".

De asemenea, legiuitorul a prevăzut la art. 483 alin. (2) C. proc. civ. că "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în [...] conflictele de muncă şi asigurări sociale [...].De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede ca hotărârile de prima instanţă sunt supuse numai apelului".

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive [...] 4. hotărârile date în apel fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs", iar în conformitate cu alin. (2) al aceluiaşi articol "hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării".

Prin urmare, instanţa are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ stabilite de lege.

Conform principiului legalităţii căilor de atac, consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei ".

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Legea fundamentală arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Astfel, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

În considerarea textelor de lege evocate şi a faptului că s-a stabilit jurisdicţional cu caracter definitiv că litigiul aparţine sferei jurisdicţiei asigurărilor sociale, Înalta Curte constată că obiectul recursului îl constituie o decizie definitivă de la pronunţare potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care nu mai este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

În acest sens, se reţine că sunt întemeiate şi apărările formulate prin întâmpinare de intimatul-reclamant Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Iaşi privind inadmisibilitatea căii extraordinare de atac.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Iaşi împotriva deciziei nr. 146/2021 din 16 martie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Iaşi împotriva deciziei nr. 146/2021 din 16 martie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, ca inadmisibil.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 1 februarie 2022.