Inadmissibility of cassation appeal against final appellate decision in insolvency proceedings under Law No. 85/2014

Şedinţa publică din data de 6 octombrie 2021

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la 09.07.2019 pe rolul Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A.., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. B. S.R.L., a chemat în judecată pe pârâtele S.C. B. S.R.L., în faliment, prin curator special C. şi S.C. D. S.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea plăţilor în cuantum total de 65.715,96 RON, realizate de debitoare către pârâta S.C. D. S.R.L., reprezentând restituiri ale unor sume care au avut ca obiect stingerea unor servicii executate de către aceasta din urmă în favoarea debitoarei, în perioada iulie 2016 - decembrie 2017, să repună părţile în situaţia anterioară şi, în consecinţă, să oblige pârâta S.C. D. S.R.L. să restituie debitoarei suma de 65.715,96 RON, la care se adaugă dobânda legală aferentă acesteia, calculată de la data încasării sumei şi până la data restituirii ei efective către averea debitoarei.

Prin sentinţa civilă nr. 226/SIND/07.04.2020, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea.

Împotriva acestei sentinţe, A.., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. B. S.R.L., a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 916/Ap/15.10.2020, Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă a admis excepţia tardivităţii declarării apelului şi l-a anulat.

Împotriva acestei decizii, A.., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. B. S.R.L, a declarat recurs, solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei, spre o nouă judecată, oricărei instanţe de acelaşi grad cu cea care a pronunţat decizia atacată.

În motivare, după expunerea situaţiei de fapt şi a etapelor procesuale parcurse, recurenta a susţinut că instanţa de apel a încălcat autoritatea de lucru judecat şi a interpretat în mod greşit normele legale aplicabile în cauză.

Subsumat primului motiv de recurs, a arătat că decizia recurată încalcă decizia nr. 45/22.06.2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în care s-a statuat că "În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 182 şi art. 183 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, actele de procedură transmise prin fax sau e-mail, în ultima zi a termenului procedural care se socoteşte pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanţă, este socotit a fi depus în termen".

În continuare, aceasta a menţionat că în soluţionarea excepţiei tardivităţii apelului, instanţa ar fi trebuit să ţină cont de contextul excepţional generat de pandemie, de măsurile dispuse de autorităţi în vederea reducerii riscului de infectare cu coronavirus şi, în special, de cele privind reducerea programului de lucru al instanţelor judecătoreşti.

În opinia recurentei, faţă de toate argumentele de mai sus, cererea sa de apel a fost depusă cu respectarea termenului legal.

Subsumat celui de-al doilea motiv de recurs, recurenta a invocat aplicarea greşită de către instanţa de apel a normelor legale în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată.

În acest sens, a arătat că aplicarea în timp a normelor civile trebuia raportată la art. 24-27 C. proc. civ., astfel că erau incidente dispoziţiile art. 182 şi 183 C. proc. civ., aşa cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 310/2018. Pe cale de consecinţă, devenea aplicabilă şi decizia nr. 45/2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În continuare, recurenta a invocat nelegalitatea dispoziţiei de obligare a sa la plata către S.C. D. S.R.L. a sumei de 3.548,80 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

În acest sens, a precizat că a promovat litigiul în calitate de lichidator judiciar al societăţii debitoare, raportat la starea de insolvenţă a acesteia, iar calitatea de apelant a aparţinut S.C. B. S.R.L.

În susţinerea acestei critici de nelegalitate, recurenta a invocat dispoziţiile Legii nr. 85/2014, jurisprudenţa instanţelor judecătoreşti privind calitatea practicianului în insolvenţă în cadrul proceselor promovate în numele societăţilor debitoare, precum şi decizia nr. 895/2015 a Curţii Constituţionale referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a art. 641 şi 666 C. proc. civ.

Intimata S.C. D. S.R.L. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea acestuia în motivele de casare arătate de recurentă, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 7 şi 8 C. proc. civ. pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar şi, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părţilor, care au fost înştiinţate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare pot depune puncte de vedere la raport.

Nicio parte nu a prezentat asemenea puncte de vedere.

Analizând chestiunea admisibilităţii căii de atac exercitate, Înalta Curte reţine că acţiunea dedusă judecăţii a fost întemeiată pe dispoziţiile speciale ale Legii nr. 85/2014.

Dispoziţiile art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. prevăd că nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel dacă legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului. De asemenea, art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013 prevede că nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Potrivit art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, "Hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii şi pot fi atacate, separat, numai cu apel", iar conform art. 43 alin. (1) din aceeaşi lege, "Curtea de apel va fi instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic. Hotărârile curţii de apel sunt definitive".

Aşadar, normele legale anterior evocate relevă că hotărârile pronunţate în materia reglementată de Legea nr. 85/2014 sunt supuse numai apelului.

În aplicarea acestor texte de lege, Înalta Curte constată că decizia recurată este una definitivă, în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ. şi că nu mai este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Aşa fiind, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil, în procedura prevăzută de art. 493 alin. (5) C. proc. civ. va respinge şi cererea intimatei, S.C. D. S.R.L., privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere lipsa dovezilor privind efectuarea acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta S.C. B. S.R.L., prin lichidator judiciar A.., împotriva deciziei civile nr. 916/Ap/15.10.2020, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.

Respinge cererea intimatei S.C. D. S.R.L. de acordare a cheltuielilor de judecată.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 octombrie 2021.