Inadmissibility of cassation appeal against final appellate decision in insolvency claims table dispute
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the debtor's appeal as inadmissible, thereby affirming the Court of Appeal's decision to reject the debtor's challenge to the supplementary claim schedule, leaving the judicial liquidator's claims against the tax authority valid. The dispute arose from bankruptcy proceedings where the debtor, represented by a special administrator, challenged a supplementary debt table, arguing that the administrative court lacked jurisdiction or that the claim was procedurally invalid; the lower courts had dismissed the challenge on the basis that the special administrator lacked standing to file post-failures appeals. The decisive legal basis for the final ruling was the principle of legality of appeals, specifically Article 483(2) of the Code of Civil Procedure in conjunction with Article 43(1) of Law No. 85/2014, which establishes that decisions of the appellate court regarding judgments of the commercial judge in insolvency matters are final and not subject to cassation appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 483 alin. (2) C. proc. civ, art. 24 C. proc. civ, art. 397 C. proc. civ, art. 247 alin. (2) C. proc. civ, art. 480 alin. (3) C. proc. civ, art. 494 C. proc. civ; Inadmissibility of cassation appeal against final appellate decision in insolvency claims table dispute: The dispute arose from bankruptcy proceedings where the debtor, represented by a special administrator, challenged a supplementary debt table, arguing that the administrative court lacked jurisdiction or that the claim was procedurally invalid; the lower courts had dismissed the challenge on the basis that the special administrator lacked standing to file post-failures appeals. The decisive legal basis for the final ruling was the principle of legality of appeals, specifically Article 483(2) of the Code of Civil Procedure in conjunction with Article 43(1) of Law No. 85/2014, which establishes that decisions of the appellate court regarding judgments of the commercial judge in insolvency matters are final and not subject to cassation appeal.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis explicitly cited in the dispositive for the dismissal of the cassation appeal as inadmissible.
Procedural provision cited in the dispositive to establish that the court acted without holding a hearing and issued the decision by written order.
Full text
Şedinţa publică din data de 6 octombrie 2021
Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:
În cadrul procedurii insolvenţei care formează obiect al dosarului nr. x/2016 al Tribunalului Dolj, secţia a II-a civilă, debitoarea S.C. A. S.R.L., reprezentată prin administrator special B., a formulat la 02.04.2019 o contestaţie împotriva tabelului suplimentar al creanţelor, întocmit de lichidatorul judiciar C.. şi publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr. 6124/25.03.2019, faţă de creanţa prezentată de Agenţia Judeţeană a Finanţelor Publice Craiova, susţinând că declaraţia de creanţă suplimentară nu i-a fost comunicată şi că nu cunoaşte din ce este compusă suma pretinsă.
Prin sentinţa nr. 394/02.07.2019, Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă a respins contestaţia, reţinând, în esenţă, că administratorul special nu mai are calitatea de a promova contestaţii la tabel ulterior trecerii la faliment, mandatul său fiind restrâns la a reprezenta interesele asociaţilor debitoarei.
Împotriva acestei sentinţe, S.C. A. S.R.L., reprezentată prin administrator special B., a declarat apel.
Prin decizia nr. 775/15.10.2019, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a admis apelul, a anulat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare judecătorului-sindic, reţinând că procedura de citare a pârâţilor nu a fost legal îndeplinită la termenul la care a fost pronunţată hotărârea primei instanţe.
Prin sentinţa nr. 28/21.01.2020, Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă, în rejudecare, a respins contestaţia la tabelul suplimentar al creanţelor formulată de S.C. A. S.R.L., reprezentată prin administrator special B., reluând integral considerentele reţinute în sentinţa pronunţată în primul ciclu procesual.
Împotriva aceste sentinţe, S.C. A. S.R.L., reprezentată prin administrator special B., a declarat apel.
Prin decizia nr. 144/02.06.2020, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a respins ca nefondat apelul.
Împotriva acestei decizii, S.C. A. S.R.L., reprezentată prin administrator special B., a declarat recurs, solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei, spre o nouă judecată, unui tribunal aflat în circumscripţia unei alte curţi de apel decât Curtea de Apel Craiova.
În prealabil, recurenta a susţinut că decizia atacată este supusă recursului, întrucât art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, nu este aplicabil în speţă, în raport cu art. 24 C. proc. civ.
În acest context, a susţinut că dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. sunt neconstituţionale şi a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a acestui text de lege.
În opinia recurentei, în condiţiile în care decizia din apel a fost pronunţată într-o cerere evaluabilă în bani, ea este supusă recursului, în baza paragrafului 32 din decizia nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale a României.
Tot cu titlu prealabil, recurenta a arătat că, în raport cu dispoziţiile Legii nr. 85/2014 şi ale C. proc. civ., administratorul special al debitoarei are calitate procesuală activă în promovarea contestaţiilor la tabelul de creanţe.
În motivarea recursului, autoarea căii de atac a susţinut că instanţa de apel, cu încălcarea art. 397 C. proc. civ., nu s-a pronunţat asupra tuturor cererilor, întrucât nu a procedat la judecarea fondului cauzei.
A mai arătat recurenta că instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale, în condiţiile în care potrivit C. proc. civ. completurile trebuie stabilite aleatoriu, iar Legea nr. 85/2014 nu impune soluţionarea apelurilor de acelaşi complet de judecată.
O altă critică formulată de recurentă se referă la încălcarea normelor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.
În acest sens, a arătat că hotărârea pronunţată de tribunal în rejudecare s-a bazat pe o excepţie invocată de C.. prin întâmpinare, care însă a fost tardiv depusă.
De asemenea, recurenta a susţinut că, în condiţiile în care C.. nu a formulat întâmpinare în apel, instanţa de prim control judiciar, cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 85/2014, a apreciat că excepţia lipsei calităţii procesuale a debitoarei este una de ordine publică, deşi este de ordine privată, astfel că, în raport cu art. 247 alin. (2) C. proc. civ., poate fi invocată doar de partea care justifică un interes.
În final, recurenta a evocat jurisprudenţa naţională şi comunitară şi a susţinut că instanţa de apel nu a judecat fondul, încălcând astfel art. 480 alin. (3) C. proc. civ.
În drept, a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 5, 7 şi 8 C. proc. civ.
La 18.11.2020 intimata C.. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, în raport cu art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., subliniind că în speţă nu este aplicabilă decizia nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale a României, de vreme ce dreptul de a formula recurs nu este limitat de valoarea obiectului acţiunii.
La 28.12.2020 recurenta a răspuns la întâmpinare.
Prin încheierea din 06.10.2021, pronunţată în dosarul asociat, înregistrat sub nr. x/2016/a8*/a1, Înalta Curte a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, în considerarea argumentelor acolo expuse.
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte reţine următoarele:
Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.
Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în noul C. proc. civ., în art. 457.
În cauză, cadrul procesual este guvernat de dispoziţiile din Legea nr. 85/2014, obiectul acţiunii deduse judecăţii constând într-o contestaţie la tabelul suplimentar al creanţelor, întocmit de lichidatorul judiciar C.., desemnat să administreze procedura insolvenţei debitoarei S.C. A. S.R.L., context în care litigiul a fost soluţionat în primă instanţă de judecătorul-sindic.
Or, hotărârile judecătorului-sindic pot fi atacate, separat, numai cu apel, potrivit art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.
Totodată, potrivit art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, curtea de apel va fi instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic, iar potrivit tezei a II-a a aceluiaşi alineat, hotărârile curţii de apel sunt definitive.
Dispoziţiile art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. prevăd că nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.
Aşadar, Legea nr. 85/2014 prevede în mod expres sistemul căilor de atac ce pot fi exercitate în cadrul procedurii insolvenţei, iar C. proc. civ. reglementează norme cu caracter general, care se aplică în completare doar acolo unde legea specială nu derogă.
Faţă de cele menţionate, din coroborarea dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. cu cele ale art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, rezultă că decizia nr. 144/02.06.2020 a Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă nu poate fi supusă recursului, deoarece este definitivă, fiind pronunţată de curtea de apel în cadrul soluţionării unui apel declarat împotriva unei hotărâri pronunţate în materia insolvenţei.
Prin urmare, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil, în procedura prevăzută de art. 493 alin. (5) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta S.C. A. S.R.L., prin administrator special B., împotriva deciziei nr. 144/02.06.2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 octombrie 2021.