Jurisdictional conflict over labor claim by prosecutor resolved by assigning competence to the tribunal of the workplace location

Şedinţa publică din data de 6 octombrie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu, secţia Civilă la 25.06.2020, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu şi Ministerul Finanţelor Publice, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, în contradictoriu cu Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, să dispună recalcularea indemnizaţiilor de încadrare, conform dispoziţiilor Legii nr. 71/2015 şi O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 03.08.2017 şi până în prezent, şi după intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017, cu luarea în considerare a coeficientului de multiplicare 19,000 şi repararea prejudiciului reprezentat de diferenţa salarială rezultată dintre noua indemnizaţie de încadrare şi indemnizaţia care i-a fost plătită efectiv, începând cu data de 03.08.2017 până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plăţii efective.

Prin sentinţa civilă nr. 104/03.03.2021, Tribunalul Giurgiu, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.

Pentru a se pronunţa astfel, a evocat dispoziţiile art. 269 din Codul muncii şi cele ale art. 127 C. proc. civ. şi a reţinut că în analiza competenţei instanţei la care trebuie introdusă cererea, în cazul în care calitatea de reclamant o are un procuror, trebuie avută în vedere curtea de apel în circumscripţia căreia se află parchetul în cadrul căruia acesta îşi exercită atribuţiile.

Dosarul a fost înregistrat la 14.04.2021 pe rolul Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă, care a pronunţat sentinţa nr. 1584/19.05.2021, prin care a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Giurgiu, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., de vreme ce reclamantul este procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu, context în care competenţa teritorială se determină în raport cu art. 269 din Codul muncii şi art. 208-210 din Legea nr. 62/2011, iar locul de muncă al reclamantului se află în circumscripţia Tribunalului Giurgiu.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 07.07.2021.

Înalta Curte, constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu, pentru următoarele considerente:

Reclamantul, procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu, a învestit Tribunalul Giurgiu cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă, pârâţi fiind Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu şi Ministerul Finanţelor Publice.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea".

Conform art. 127 alin. (3) C. proc. civ., dispoziţiile citate se aplică în mod corespunzător şi procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor.

Analiza textului de lege evocat anterior impune concluzia că incidenţa sa se limitează la ipoteza în care reclamantul are calitatea de judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier, într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia.

Şi doar în aceste situaţii, reclamantul are obligaţia de a se adresa unei instanţe de acelaşi grad, aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu cea în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

Prin urmare, prevederile art. 127 C. proc. civ. nu sunt aplicabile în cazul în care cererea de chemare în judecată este de competenţa unei instanţe superioare celei la care reclamantul îşi desfăşoară activitatea.

Cum titularul demersului judiciar de faţă este procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu, iar cererea este de competenţa, în primă instanţă, a tribunalului, nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., ci cele ale art. 269 alin. (2) din Codul muncii ori ale art. 210 din Legea nr. 62/2011, aşa încât competenţa aparţine tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

De aceea, în considerarea locului de muncă al acestuia, văzând dispoziţiile art. 210 din Legea nr. 62/2011, Înalta Curte va stabili, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competenţa Tribunalului Giurgiu în soluţionarea litigiului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 octombrie 2021.