Judicial recusal; impartiality presumption against prior related rulings and disciplinary complaints

Şedinţa publică din data de 6 octombrie 2021

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin încheierea nr. 7/25.01.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a respins cererea de recuzare a completului învestit cu soluţionarea cauzei, formulată de petenta S.C. A. S.A.

Ulterior, prin decizia nr. 157/10.03.2021, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta S.C. A. S.A. împotriva sentinţei nr. 100/27.07.2020, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă; decizia este definitivă.

Împotriva încheierii nr. 7/25.01.2021, S.C. A. S.A. a declarat recurs, solicitând casarea ei şi, în consecinţă, a deciziei nr. 157/2021 şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată curţii de apel.

În motivare, după ce a reiterat situaţia de fapt, recurenta a susţinut că prin respingerea cererii de recuzare, au fost încălcate prevederile art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ.

Potrivit recurentei, conţinutul vag şi ambiguu al motivării încheierii confirmă lipsa oricărei verificări din partea instanţei a elementelor invocate în susţinerea recuzării şi lipsa de imparţialitate a completului de judecată recuzat.

Recurenta a mai relevat că, din moment ce acelaşi complet a dispus autorizarea convocării adunării generale a acţionarilor la 12.12.2019 şi prezidarea ei de către intimatul B., prin decizia nr. 804/16.10.2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, iar în prezentul litigiu urma a se verifica legalitatea acelei hotărâri A.G.A. adoptate, este evident că există indicii temeinice de lipsă de obiectivitate.

Totodată, a arătat că în cadrul încheierii atacate nu se face referire la faptul că cei doi magistraţi recuzaţi au pronunţat decizia sus-menţionată, iar instanţa, deşi a tras concluzia că nu ar exista un motiv de incompatibilitate, nu şi-a justificat în concret raţionamentul.

În continuare, a mai susţinut că un alt element de natură a da naştere unei îndoieli cu privire la imparţialitatea judecătorilor recuzaţi, conform art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., rezidă în faptul că au dezlegat aceleaşi chestiuni litigioase în ceea ce priveşte registrul acţionarilor societăţii, în alte dosare, dând întotdeauna eficienţă registrului acţionarilor de la 05.02.2018, invocat de B. şi înlăturând apărările sale cu privire la relevanţa registrului acţionarilor la data de referinţă stabilită pentru fiecare adunare generală în parte.

Astfel, potrivit recurentei, prin soluţionarea apelurilor în dosarele nr. x/2020 şi nr. y/2020, judecătorii recuzaţi şi-au spus deja părerea, de vreme ce îşi formaseră convingerea cu privire la dezlegarea unor chestiuni litigioase de natură a influenţa judecarea apelului din prezentul litigiu. Modul în care au soluţionat cele două dosare reprezintă un element suficient pentru a ridica serioase îndoieli cu privire la imparţialitatea completului recuzat, mai ales în condiţiile în care, în motivarea apelului din prezentul dosar, completul a invocat propriile sale hotărâri.

Autoarea căii de atac a subliniat că instanţa care a soluţionat cererea de recuzare nu a analizat aceste elemente relevante, cu încălcarea prevederilor art. 51 şi art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ.

A mai arătat că dreptul la un proces echitabil, care include dreptul la o instanţă imparţială, include totodată şi accesul concret şi efectiv al părţilor la drepturile procesuale prevăzute de lege, iar dreptul la recuzarea judecătorilor presupune, conform art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., verificarea existenţei unor "alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea" acestora.

Recurenta a conchis prin a arăta că soluţionarea cererii de recuzare fără analiza acestor elemente învederate încalcă regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Nelegalitatea încheierii atacate, potrivit recurentei, rezultă şi din faptul că cererea de recuzare a fost soluţionată, fără a se avea în vedere şi a se analiza cel de-al doilea motiv de incompatibilitate invocat, respectiv cel prin care a arătat că împotriva celor doi magistraţi a formulat plângeri disciplinare faţă de modul în care au soluţionat anterior alte două dosare (nr. x/2018 şi nr. y/2018).

De altfel, în motivarea dispoziţiei de respingere a recuzării nu se face referire la cele arătate anterior.

Totodată, a mai dezvoltat aspecte legate de dosarele nr. x/2020 şi nr. y/2020, aflate pe rolul aceleiaşi curţi de apel, şi de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

În final, a evidenţiat că lipsa de imparţialitate cauzată de formularea acestor plângeri disciplinare rezultă din atitudinea manifestată faţă de societate la termenul din 18.11.2020, când i-au fost respinse în mod automat toate cererile, în contextul în care acestea tindeau la dezlegarea problemelor de drept deduse judecăţii.

În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Analizând încheierea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte reţine următoarele:

În mod expres, recurenta a invocat ipoteza prevăzută de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., text potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere când instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Prealabil, trebuie subliniat faptul că, deşi recurenta a invocat o singură ipoteză de casare, din conţinutul memoriului de recurs se desprind argumente ce pot fi circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., prin prisma căruia susţine că instanţa a respins cererea de recuzare, rezumându-se la a trage concluzia că nu există un motiv de incompatibilitate, fără a arăta care este raţionamentul său.

Examinarea încheierii atacate conduce Înalta Curte spre concluzia că instanţa a explicat de o manieră convingătoare raţionamentul juridic pe care l-a adoptat, reţinând că faptul că judecătorii au soluţionat alte cauze, iar anumite probleme de drept, din punctul de vedere al petentei, ar fi similare cu cele ce trebuie analizate în prezentul litigiu, nu constituie motiv de incompatibilitate care să se încadreze în art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ.

Aşa fiind, critica recurentei vizând nemotivarea hotărârii este nefondată.

Nici critica potrivit căreia instanţa a respins cererea de recuzare, cu încălcarea prevederilor art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., nu este întemeiată.

Recurenta a susţinut că în mod nelegal curtea de apel i-a respins cererea de recuzare, arătând că există elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea celor doi judecători, de vreme ce aceştia s-au pronunţat anterior asupra cererii de autorizare a convocării adunării generale, la solicitarea numitului B., iar în dosarul de faţă au fost învestiţi cu verificarea legalităţii respectivei hotărâri A.G.A. A mai arătat că membrii completului recuzat au dezlegat aceleaşi chestiuni litigioase referitoare la registrul acţionarilor S.C. A. S.A. în alte dosare.

Conform art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., judecătorul este incompatibil de a judeca atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea sa.

Înalta Curte notează că în favoarea judecătorului operează prezumţia de imparţialitate, astfel că partea care invocă textul de lege sus-menţionat trebuie să facă dovada contrară acesteia.

În cauză, curtea de apel a analizat elementele prezentate de petentă, însă acestea nu pot constitui împrejurări de natură să nască îndoieli justificate cu privire la imparţialitatea judecătorilor recuzaţi.

Invocarea existenţei unui alt litigiu, prin care completul de judecată recuzat a dispus autorizarea convocării adunării generale a acţionarilor la cererea numitului B., context în care l-a desemnat pe acesta să prezideze şedinţa, a aprobat ordinea de zi, a stabilit data ţinerii şi locul adunării generale, precum şi data de referinţă, iar în prezentul dosar acelaşi complet este învestit cu soluţionarea apelului declarat împotriva sentinţei pronunţate în acţiunea în anulare a respectivei hotărârii A.G.A., nu este natură a răsturna prezumţia de imparţialitate. Aceasta întrucât analiza în dosarul în care s-a solicitat autorizarea convocării adunării generale a fost limitată la controlul formal al cererii, prin verificarea întrunirii condiţiilor de admisibilitate din perspectiva art. 119 din Legea nr. 31/1990, în timp ce soluţionarea acţiunii în anularea hotărârii A.G.A. are în vedere analiza respectării condiţiilor de formă şi de fond ale adoptării acesteia.

Nici modul în care magistraţii vizaţi de cererea de recuzare au soluţionat alte litigii, prin care au dezlegat anumite chestiuni litigioase privind registrul acţionarilor S.C. A. S.A., nu este de natură a justifica obiectiv temerile recurentei cu privire la imparţialitatea judecătorilor, deoarece fiecare cauză în parte este analizată în raport cu motivele invocate şi probele administrate.

De altfel, şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că "Simpla circumstanţă ca un magistrat să se fi pronunţat deja în cadrul unui alt proces privindu-l pe acelaşi reclamant nu poate aduce, prin ea însăşi, atingere imparţialităţii judecătorului (cauza Indra împotriva Slovaciei, 2005).

Aşa fiind, nu se poate reţine că soluţia curţii de apel era deja prefigurată.

Aspectele legate de lipsa de imparţialitate motivat de faptul că recurenta a formulat mai multe sesizări disciplinare împotriva judecătorilor, cu ocazia soluţionării altor dosare, nu au făcut obiectul cererii de recuzare, acestea fiind expuse pentru prima dată în recurs, astfel că nu vor fi luate în analiză.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte apreciază că argumentele invocate de recurentă nu justifică măsura casării încheierii atacate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., aşa încât, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. A. S.A. împotriva încheierii nr. 7/25.01.2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 octombrie 2021.