Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1994/2021 AI generated

Revizuire refused: lack of identity of parties bars reliance on contrary final judgments

Case Number Decizia nr. 1994/2021
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed
Court Costs Borne by appellant

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed the revision request filed by a special administrator, ordering the petitioner to pay approximately 4,948.5 RON in court costs to the opposing party. The dispute arose from a Court of Appeal decision that had previously dismissed an appeal by nullity as inadmissible, a ruling the petitioner challenged via revision on the grounds that it contradicted another final judgment from the same court instance. The core legal issue involved the applicability of amended civil procedure code provisions regarding the nullity of bankruptcy-related decisions, where the petitioner argued the two decisions were inconsistent in their interpretation of these provisions. The Supreme Court rejected the revision, holding that the legal requirement for "contrary final judgments" was not met because the two underlying cases did not involve identical parties; while the same entity was a party in both, the other parties differed significantly, preventing the application of the res judicata exception under Article 509(1)(8) of the Code of Civil Procedure.

Legislator headnote

AI generated

art. 503 C. proc. civ, art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ, art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 431 alin. (1) C. proc. civ, art. 431 alin. (2) C. proc. civ, art. 435 C. proc. civ; Revizuire refused: lack of identity of parties bars reliance on contrary final judgments: The dispute arose from a Court of Appeal decision that had previously dismissed an appeal by nullity as inadmissible, a ruling the petitioner challenged via revision on the grounds that it contradicted another final judgment from the same court instance. The core legal issue involved the applicability of amended civil procedure code provisions regarding the nullity of bankruptcy-related decisions, where the petitioner argued the two decisions were inconsistent in their interpretation of these provisions. The Supreme Court rejected the revision, holding that the legal requirement for "contrary final judgments" was not met because the two underlying cases did not involve identical parties; while the same entity was a party in both, the other parties differed significantly, preventing the application of the res judicata exception under Article 509(1)(8) of the Code of Civil Procedure.

Keywords

AI generated
revision of a judgment Civil Procedure Code res judicata civil bankruptcy grounds for cassation legal entity

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 513 alin. (1) și (6) C. proc. civ.

Procedural basis cited in the dispositive for the rejection of the revision request.

art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

Basis cited in the dispositive for ordering the losing party to pay court costs to the opposing party.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 6 octombrie 2021

Asupra cererii de revizuire de faţă, reţine următoarele:

Prin decizia civilă nr. 207/26.04.2021, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare şi, în consecinţă, a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare promovată de A. S.R.L., în calitate de administrator special al B., împotriva deciziei civile nr. 348/14.10.2020, pronunţată de aceeaşi instanţă; a obligat contestatoarea la plata către intimata C. a sumei de 4.861,86 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, A. S.R.L., în calitate de administrator special al B., a formulat cerere de revizuire, susţinând că ar fi potrivnică deciziei nr. 230/12.08.2020, pronunţată de aceeaşi instanţă.

În motivare, a arătat că în considerentele deciziei civile nr. 207/26.04.2021, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a reţinut că sunt aplicabile prevederile C. proc. civ. în forma în vigoare la data deschiderii procedurii insolvenţei B., 12.02.2014 şi, totodată, a apreciat că modificarea adusă prin Legea nr. 310/2018 dispoziţiilor art. 503 C. proc. civ. nu produce efecte asupra procedurii în curs, context în care a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare.

A mai relevat că prin decizia civilă nr. 230/12.08.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a soluţionat pe fond o altă contestaţie în anulare, întemeiată tot pe art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., apreciind că este aplicabil C. proc. civ. în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.

Astfel, potrivit revizuentei, există contrarietate de hotărâri, deoarece cele două decizii sunt potrivnice, ambele având acelaşi obiect, respectiv contestaţie în anulare şi sunt fundamentate pe art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

În drept, a invocat art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La 30.09.2021 intimatele S.C. D. S.A., S.C. E. S.R.L. şi C. au depus la dosar întâmpinări.

Analizând decizia atacată, prin prisma motivului de revizuire invocat, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) C. proc. civ., nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect.

Iar potrivit art. 431 alin. (2) C. proc. civ., oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.

Autoritatea de lucru judecat se poate manifesta atât sub forma unui efect negativ, cât şi a unuia pozitiv.

Dacă în ipoteza în care autoritatea de lucru judecat se manifestă sub forma efectului pozitiv, legea pretinde cerinţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, atunci când se manifestă pozitiv, identitatea trebuie să vizeze doar părţile.

Această concluzie rezultă din analiza art. 431 alin. (1) C. proc. civ., pentru cerinţa triplei identităţi, respectiv din examinarea art. 435 C. proc. civ., pentru cerinţa identităţii de părţi. În acest din urmă caz, instanţa supremă notează că, atât timp cât autoritatea de lucru judecat constituie un efect al hotărârii judecătoreşti, caracterul acesteia, de a fi obligatorie şi producătoare de efecte, se manifestă numai între părţi şi succesorii lor; faţă de terţi, hotărârea nu produce decât un efect de opozabilitate.

Înalta Curte nu va statua, în cadrul prezentei decizii, asupra aplicabilităţii în timp a dispoziţiilor art. 503 alin. (3), raportat la art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., deoarece prin cele două hotărâri invocate curtea de apel pare a fi tranşat în mod divergent, însă definitiv, această chestiune, ci va examina dacă cerinţa identităţii de părţi este întrunită.

Astfel, în procesul finalizat prin decizia civilă nr. 230/12.08.2020 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, au figurat ca părţi F. şi G., în calitate de contestatori, respectiv S.C. H. S.R.L., prin lichidatori judiciari I.. şi J. S.P.R.L., K. - în faliment, prin lichidator L. şi B., prin administrator special A. S.R.L., în calitate de intimaţi.

În cel de al doilea litigiu, soluţionat prin decizia civilă nr. 207/26.04.2021 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, calitatea de părţi a revenit administratorului special al debitoarei B., respectiv A. S.R.L., în calitate de contestatoare, precum şi C.I.I. M., administratorul judiciar al debitoarei, C., Comuna Cogealac şi S.C. E. S.A., în calitate de intimaţi.

Se constată, aşadar, că cele două procese nu s-au derulat între aceleaşi părţi, revizuenta fiind singura entitate care a avut calitatea de parte în ambele dosare.

Faţă de argumentele precedente, nu poate fi reţinută incidenţa art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motiv pentru care Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 513 alin. (1) şi (6) C. proc. civ., să respingă cererea de revizuire.

Întrucât revizuenta este parte care a pierdut procesul, va fi obligată, la cererea intimatei C. şi în baza art. 453 alin. (1) C. proc. civ., la plata către aceasta a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 4.948,5 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.R.L., în calitate de administrator special al B., împotriva deciziei civile nr. 207/26.04.2021, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Obligă revizuenta la plata către intimata C. a sumei de 4.948,5 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 octombrie 2021.