Pensioner’s restitution claim for treatment costs and moral damages barred; appeal inadmissible as social insurance decisions final.
Legislator summary
AI generatedThe court dismissed the appeal as inadmissible, upholding the prior decisions (the trial court’s rejection of the claim and the appellate court’s affirmance) as final. The plaintiff had sued the county pension fund for restitution of 390 RON paid for a companion’s balneal treatment and 1,000 EUR in moral damages, claiming entitlement under disability provisions of Law No. 448/2006. The High Court held that, under Article 155 of Law No. 263/2010 and Article 483(2) of the Civil Procedure Code, decisions in social insurance disputes are not subject to appeal, making the appellate decision final and not appealable; it rejected the timeliness exception but found the appeal inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 494 C. proc. civ, art. 157 din Legea nr. 263/2010, art. 29 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, art. 483 alin. (2) C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ, art. 496 alin. (1) C. proc. civ; Pensioner’s restitution claim for treatment costs and moral damages barred; appeal inadmissible as social insurance decisions final: The plaintiff had sued the county pension fund for restitution of 390 RON paid for a companion’s balneal treatment and 1,000 EUR in moral damages, claiming entitlement under disability provisions of Law No. 448/2006. The High Court held that, under Article 155 of Law No. 263/2010 and Article 483(2) of the Civil Procedure Code, decisions in social insurance disputes are not subject to appeal, making the appellate decision final and not appealable; it rejected the timeliness exception but found the appeal inadmissible.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for dismissing the appeal as inadmissible.
Full text
Şedinţa publică din data de 6 octombrie 2021
Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, secţia I civilă la 10.02.2020, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâta să îi restituie suma de 390 RON, reprezentând contribuţia bănească pe care a achitat-o pentru însoţitorul său în vederea asigurării asistenţei de recuperare în cadrul unei staţiuni balneare şi la plata sumei de 1.000 euro, cu titlu de daune morale.
Prin sentinţa civilă nr. 872/23.07.2020, Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă a respins acţiunea.
Împotriva acestei sentinţe, reclamanta a declarat apel, care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 201/10.02.2021, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată, curţii de apel.
În motivare, recurenta-reclamantă a susţinut în esenţă că are un handicap grav, iar conform dispoziţiilor din Legea nr. 448/2006, atât ea, cât şi un însoţitor au dreptul la un bilet de tratament balnear gratuit pe an.
La 20.05.2021, intimata-pârâtă a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţiile inadmisibilităţii, netimbrării şi nulităţii recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recurenta-reclamantă a răspuns la întâmpinare.
După ce a stabilit ordinea de soluţionare a excepţiilor, Înalta Curte a luat în examinare cu prioritate, în conformitate cu art. 248 alin. (1) şi (2), rap. la art. 494 C. proc. civ., excepţiile netimbrării şi inadmisibilităţii recursului, asupra cărora reţine următoarele:
Excepţia netimbrării recursului urmează să fie respinsă, întrucât prezentul litigiu se înscrie în materia asigurărilor sociale pentru care legiuitorul a prevăzut scutirea de plata taxei de timbru, prin art. 157 din Legea nr. 263/2010 şi art. 29 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013.
Examinând excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte reţine că unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.
Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în noul C. proc. civ., în art. 457.
În speţă, reclamanta a învestit Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă cu o cerere în materia asigurărilor sociale.
În conformitate cu dispoziţiile art. 155 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 263/2010, "Împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă. Hotărârile curţilor de apel, precum şi cele ale tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive".
Totodată, potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (…) conflictele de muncă şi de asigurări sociale (…)".
Întrucât recursul are ca obiect o decizie pronunţată în apel, într-un litigiu de asigurări sociale, Înalta Curte constată că decizia atacată era definitivă încă de la pronunţare, în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.
Prin urmare, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, urmează ca, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., să respingă recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia de netimbrare a recursului.
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 201/10.02.2021, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 octombrie 2021.