Insurance damage award final; plaintiffs' appeal inadmissible under post-2018 procedural bar

Şedinţa publică din data de 6 octombrie 2021

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 30.08.2019, reclamanţii A., B. şi C. au chemat în judecată pe pârâta S.C. D. S.A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, în contradictoriu cu intervenienta-forţată E., să oblige pârâta la plata către reclamanta A. a sumelor de 500.000 euro, cu titlu de daune morale şi de 8.433,93 RON, reprezentând daune materiale, către reclamantul C. a sumei de 500.000 de euro, cu titlu de daune morale şi către reclamantul B. a sumei de 300.000 de euro, reprezentând daune morale, la care se adaugă dobânda legală şi să dispună actualizarea sumelor cu rata inflaţiei, începând cu data producerii accidentului (07.09.2017) şi până la data plăţii efective a despăgubirilor.

Prin sentinţa civilă nr. 3823/19.12.2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis în parte acţiunea şi a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantei A. sumele de 8.433,93 RON, reprezentând daune materiale şi de 120.000 RON, cu titlu de daune morale, reclamantului C. suma de 120.000 RON, reprezentând daune morale şi reclamantului B. suma de 75.000, cu titlu de daune morale; a respins ca nefondate celelalte pretenţii.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanţii au declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 1537A/11.11.2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis apelul şi a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul obligării pârâtei la plata către reclamanta A. a sumei de 170.000 RON, reprezentând daune morale, către reclamantul C. a sumei de 170.000 RON, cu titlu de daune morale şi către reclamantul B. a sumei de 125.000 RON, reprezentând daune morale; a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Împotriva acestei decizii, reclamanţii au declarat recurs, solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată, curţii de apel.

În motivare, au arătat că decizia recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, în ce priveşte cererile de acordare a dobânzii legale penalizatoare de la data rămânerii definitive a hotărârii şi de actualizarea a daunelor morale cu rata inflaţiei.

Recurenţii au susţinut şi că hotărârea curţii de apel a fost dată cu aplicarea greşită a prevederilor art. 1.381 alin. (2) şi (3), art. 1.352 alin. (2) lit. e), art. 1.385 alin. (3), art. 1.535 alin. (1) C. civ., art. 20 şi 21 din Legea nr. 132/2017.

Totodată, au subliniat că instanţa de apel nu a avut în vedere jurisprudenţa instanţei supreme.

În drept, au invocat art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

La 22.02.2021, intimata-pârâtă a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În şedinţa publică de la 06.10.2021, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii recursului, asupra căreia reţine următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ. în art. 457.

Potrivit art. 24 C. proc. civ., dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, iar conform art. 27 din acelaşi Cod, hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

În speţă, reclamanţii au învestit Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 30.08.2019 cu o cerere în materia asigurărilor.

Având în vedere că procesul a început ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin acest act normativ, potrivit cărora "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate (...) în cererile în materia asigurărilor".

Întrucât, obiectul recursului îl constituie o decizie pronunţată în apel, în cadrul unei cereri în materia asigurărilor, Înalta Curte constată că decizia atacată era definitivă încă de la pronunţare, în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.

Prin urmare, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A., B. şi C. împotriva deciziei civile nr. 1537A/11.11.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 octombrie 2021.