Constitutional challenge to military pension indexation formula and prior exception res judicata

Şedinţa publică din data de 5 octombrie 2021

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bistriţa-Năsăud la 28 decembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtele Casa de Pensii Sectorială din cadrul Serviciului Român de Informaţii şi Comisia de Contestaţii Pensii din cadrul Serviciului Român de Informaţii, solicitând instanţei să anuleze, ca fiind nelegală, decizia nr. 87540/24.09.2018 privind actualizarea pensiei emise de Casa de Pensii Sectorială din cadrul Serviciului Român de Informaţii; să anuleze hotărârea nr. 523/16.11.2018 emisă de Comisia de Contestaţii Pensii din cadrul Serviciului Român de Informaţii ca fiind nelegală; să se dispună emiterea unei noi decizii de pensionare prin care recalcularea să fie întocmită pe baza elementelor salariale actuale de care beneficiază un subofiţer cu acelaşi grad militar şi care îndeplineşte aceeaşi funcţie în cadrul S.R.I., prin calcularea separată a pensiei suplimentare, fără introducerea acesteia în procentajul de bază al pensiei militare şi prin valorificarea sporurilor prevăzute în cuprinsul anexei la decizia de pensionare la pct. G3, G5, G7, G10, G14 şi "alte elemente".

În drept, s-au invocat Legea nr. 223/2015, art. 59 din Decretul nr. 141/1996, art. 16 din Constituţie, art. 1 din Protocolul 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului.

La 26 septembrie 2019, reclamantul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 223/2015 în privinţa sintagmei "…în care nu se includ", raportat la prevederile art. 16 din Constituţie, precum şi a art. 59 din Legea nr. 223/2015 în privinţa sintagmei "cuantumul pensiilor militare de stat se actualizează, din oficiu, în fiecare an, cu rata medie anuală a inflaţiei [….]", raportat la prevederile art. 47 din Constituţie.

Prin încheierea din 4 noiembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă a dispus sesizarea Curţii Constituţionale a României cu aceste excepţii. Totodată, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanţa a dispus suspendarea judecăţii litigiului.

La 24 martie 2020, reclamantul a formulat o cerere de repunere pe rol a cauzei.

Prin încheierea din 6 iulie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă a constatat că nu s-a soluţionat de către Curtea Constituţională a României excepţia de neconstituţionalitate invocată cu privire la art. 28 alin. (1) lit. o) şi art. 59 din Legea nr. 223/2015 şi a dispus amânarea pronunţării hotărârii judecătoreşti.

Prin sentinţa civilă nr. 236/F/2020 din 22 iulie 2020, Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Casa de Pensii Sectorială din cadrul Serviciului Român de Informaţii şi Comisia de Contestaţii din cadrul Serviciului Român de Informaţii. Fără cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe şi a încheierii de şedinţă din 25 iunie 2019, a declarat apel reclamantul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale la 17 noiembrie 2020, sub acelaşi număr de dosar.

La 11 mai 2021, prin serviciul de registratură al instanţei, apelantul reclamant A. a transmis, prin fax, un înscris prin care invocă excepţia de neconstituţionalitate a următoarelor dispoziţii legale: pct. 2, art. VII din O.U.G. nr. 59 din 4 august 2017 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu, prin care s-a modificat art. 59 din Legea nr. 223/2015, apreciind că, în esenţă, abrogarea este neconstituţională, respectiv art. 59 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, în forma anterioară modificării aduse de O.U.G. nr. 59/2017 pct. 2 art. VII în privinţa sintagmei "50% din", cuprinsă în:

"(1) Cuantumul pensiilor militare de stat se indexează anual cu 100% din rata medie anuală a inflaţiei, la care se adaugă 50% din creşterea reală a câştigului salarial mediu brut realizat.", apreciind că ambele texte de lege sunt neconstituţionale în raport de art. 16 şi art. 1 alin. (5) din Constituţia României.

Prin încheierea din 11 mai 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale a dispus amânarea cauzei şi acordarea unui nou termen de judecată pentru comunicarea excepţiei de neconstituţionalitate intimatelor pârâte Casa de Pensii Sectorială din cadrul Serviciului Român de Informaţii şi Comisia de Contestaţii Pensii din cadrul Serviciului Român de Informaţii pentru ca acestea să îşi exprime poziţia procesuală cu privire la această cerere.

Prin încheierea din 1 iulie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de apelantul A., de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 59 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 (în forma în vigoare anterior modificării prin art. VII pct. 2 din O.U.G. nr. 59/2017) şi art. 59 din Legea nr. 223/2015 (în forma în vigoare ulterior modificării prin art. VII pct. 2 din O.U.G. nr. 59/2017) în raport de prevederile art. 16 şi art. 1 alin. (5) din Constituţia României.

Prin decizia civilă nr. 1040/A/2021 din 1 iulie 2021, Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 236/22.07.2020 şi a încheierii din 25.06.2019, pronunţate de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în dosarul nr. x/2018.

Împotriva încheierii din 1 iulie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2018, la 2 iulie 2021, reclamantul A. a formulat, în termen legal, recurs, prin care, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. coroborat cu art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, a solicitat admiterea recursului, cu consecinţa constatării admisibilităţii excepţiei şi sesizării Curţii Constituţionale a României cu excepţiile de neconstituţionalitate formulate în faţa instanţei de apel.

În motivarea recursului, recurentul-reclamant a arătat că, sub aspectul îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate, soluţia instanţei a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, raportat la prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Întrucât instanţa a constatat ca nefiind îndeplinită condiţia ca dispoziţiile legale cu privire la care a invocat neconstituţionalitatea să aibă legătură cu cauza dedusă judecăţii, recurentul a susţinut că prevederile legale pe care le consideră neconstituţionale au vizat art. 59 din Legea nr. 223/2015, prevederi care, deşi nu mai fac parte din forma actuală a legii indicate, continuă să producă efecte juridice.

În concret, arată că, la data introducerii cererii de chemare în judecată, art. 59 din Legea nr. 223/2015 era modificat de pct. 2, art. VII din O.U.G. nr. 59 din 4 august 2017, astfel că această prevedere continuă să producă efecte, iar, ca urmare a constatării neconstituţionalităţii în ansamblu a pct. 2 art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, textul legii care devine aplicabil este cel care conţine sintagma "50% din". În plus, arată că acest text a fost şi este avut în vedere la stabilirea pensiei sale de fiecare dată când are loc o actualizare. Prin urmare, consideră că prevederile legale vizate au legătură cu soluţionarea cauzei, întrucât actualizările şi indexările pensiei sale se fac în raport de respectivele dispoziţii legale, pentru anii cât acestea au fost în vigoare.

Mai mult, faţă de susţinerile instanţei în sensul că nu s-ar critica modul de actualizare a pensiei militare cu aplicarea art. 59 din Legea nr. 223/2015 şi că, prin decizia de pensie dezbătută, se realizează actualizarea pensiei în conformitate cu dispoziţiile art. 60 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, recurentul-reclamant arată că tocmai incidenţa art. 59 o contestă datorită faptului că încă se ţine cont de această prevedere legală la fiecare actualizare a pensiei, astfel încât, acest articol influenţează modul de calcul al pensiei sale.

Aşa fiind, în încheiere, apreciază că, în temeiul art. 29 din Legea nr. 47/1992, excepţia este admisibilă, motiv pentru care solicită admiterea recursului şi sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate invocată.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţia României, art. 29 şi următoarele din Legea nr. 47/1992, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., precum şi restul dispoziţiilor incidente.

La 29 septembrie 2021, intimatul-pârât Serviciul Român de Informaţii, prin U.M. 0198 Bucureşti, a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea încheierii civile din 1 iulie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2018.

La 29 septembrie 2021, recurentul-reclamant a depus "completare la recurs" împotriva încheierii din 22 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2018, în privinţa căreia, la termenul din 5 octombrie 2021, Înalta Curte a constatat că reprezintă o precizare a recursului iniţial, iar în ceea ce priveşte referirea la încheierea din 22 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2018, care reprezintă încheierea de dezbateri prin care s-a amânat pronunţarea asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, a apreciat-o ca fiind o dezvoltare a cererii iniţiale, iar nu un recurs distinct.

Examinând încheierea atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe, ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia."

Ca şi condiţie de admisibilitate, legiuitorul a prevăzut ca excepţia să privească o lege sau o ordonanţă ori dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare, să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, să fie ridicată de părţi, procuror sau instanţă din oficiu, iar prevederea atacată să nu fi fost declarată neconstituţională printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Prioritar, se cuvine menţionat faptul că, în speţă, în faţa primei instanţe de fond, la 26 septembrie 2019, reclamantul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 223/2015 în privinţa sintagmei "…în care nu se includ", raportat la prevederile art. 16 din Constituţie, precum şi a art. 59 din Legea nr. 223/2015 în privinţa sintagmei "cuantumul pensiilor militare de stat se actualizează, din oficiu, în fiecare an, cu rata medie anuală a inflaţiei [….]", raportat la prevederile art. 16 şi 47 din Constituţie, iar, prin încheierea din 4 noiembrie 2019, Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă a dispus sesizarea Curţii Constituţionale a României cu soluţionarea acestor excepţii.

Ulterior, în faza procesuală a apelului, reclamantul (apelant) a mai formulat o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 59 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 (în forma în vigoare anterior modificării prin art. VII pct. 2 din O.U.G. nr. 59/2017) şi a art. 59 din Legea nr. 223/2015 (în forma în vigoare ulterior modificării prin art. VII pct. 2 din O.U.G. nr. 59/2017) în raport de art. 16 şi art. 1 alin. (5) din Constituţia României, cerere faţă de care instanţa de apel s-a pronunţat, prin încheierea din 1 iulie 2021, în sensul inadmisibilităţii unei astfel de cereri pe motiv că dispoziţiile legale cu privire la care s-a invocat neconstituţionalitatea nu au legătură cu cauza dedusă judecăţii.

Având în vedere că, în speţă, ne aflăm în situaţia unor excepţii succesive, în care obiectul excepţiei, cauza şi autorul sunt aceleaşi, se cuvine menţionat că, în astfel de ipoteze, instanţa de contencios constituţional a apreciat că operează autoritatea de lucru judecat a deciziei prin care s-a soluţionat prima excepţie, acest caz de inadmisibilitate fiind stabilit pe cale jurisprudenţială de către Curtea Constituţională. În acest sens, pot fi amintite următoarele decizii: Decizia nr. 57 din 17 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 11 martie 2004; Decizia nr. 146 din 7 octombrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 23 decembrie 1999; Decizia nr. 27 din 25 mai 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 15 iulie 1993; Decizia nr. 36 din 5 iulie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 230 din 22 septembrie 1993; Decizia nr. 31 din 12 aprilie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 12 iulie 1994.

Prin urmare, având în vedere că, în speţă, ne aflăm în ipoteza în care obiectul excepţiei, cauza şi autorul sunt aceleaşi, iar instanţa de apel nu a pronunţat încheierea recurată în considerarea aspectelor mai sus evidenţiate, în temeiul art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa încheierea atacată şi va trimite, spre o nouă judecată, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 59 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 (în forma în vigoare anterior modificării prin art. VII pct. 2 din O.U.G. nr. 59/2017) şi art. 59 din Legea nr. 223/2015 (în forma în vigoare ulterior modificării prin art. VII pct. 2 din O.U.G. nr. 59/2017) în raport de art. 16 şi art. 1 alin. (5) din Constituţia României, urmând ca, în rejudecare, instanţa de apel să analizeze în ce măsură mai putea/poate sesiza Curtea Constituţională a României cu excepţia de neconstituţionalitate invocată în faţa sa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 1 iulie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2018, cu privire la soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 59 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 (în forma în vigoare anterior modificării prin art. VII pct. 2 din O.U.G. nr. 59/2017) şi art. 59 din Legea nr. 223/2015 (în forma în vigoare ulterior modificării prin art. VII pct. 2 din O.U.G. nr. 59/2017) în raport de art. 16 şi art. 1 alin. (5) din Constituţia României.

Casează încheierea atacată şi trimite spre o nouă judecată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 59 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 (în forma în vigoare anterior modificării prin art. VII pct. 2 din O.U.G. nr. 59/2017) şi art. 59 din Legea nr. 223/2015 (în forma în vigoare ulterior modificării prin art. VII pct. 2 din O.U.G. nr. 59/2017) în raport de art. 16 şi art. 1 alin. (5) din Constituţia României.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 octombrie 2021.