Petition for review of final decision on moral damages for illegal electricity disconnection dismissed for lack of res judicata effect

Şedinţa publică din data de 1 februarie 2022

Asupra revizuirii, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la 25 februarie 2019, pe rolul Tribunalului Gorj, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta CEZ Vânzare S.A., solicitând instanţei ca, prin sentinţa pe care o va pronunţa, să oblige pârâta la plata către reclamant a sumei de 4.000.000 euro, cu titlu de despăgubiri morale, pentru atingerea adusă demnităţii, sănătăţii, cinstei, onoarei şi reputaţiei acestuia ca urmare a debranşării ilegale de la reţeaua de energie electrică a locuinţei sale din Motru, strada x, judeţul Gorj, în perioada 30.09.2016-29.10.2016.

În drept, a invocat art. 35 C. proc. civ., art. 207 alin. (2), art. 252, art. 1.357 alin. (1), art. 1.358 C. civ. şi art. 47 din Legea nr. 123/2012.

La 13 martie 2019, A. a formulat o nouă cerere având acelaşi obiect cu cea din 25 februarie 2019, în contradictoriu cu pârâta B., care a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2019.

Prin încheierea din 05.06.2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă a dispus conexarea cauzei la dosarul nr. x/2019.

Prin sentinţa nr. 129 din 18.11.2019, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, s-a admis în parte acţiunea şi au fost obligate pârâtele CEZ Vânzare S.A. şi C. S.A., la plata către reclamant a sumei de 30.000 RON, fiecare, cu titlu de daune morale.

2. Împotriva acestei sentinţe, a formulat apel pârâta C. S.A., prin care a solicitat shimbarea soluţiei mai sus menţionate în sensul respingerii în tot a cererii formulate de reclamant, iar în subsidiar, solicită admiterea apelului şi modificarea soluţiei în sensul reducerii cuantumului daunelor morale.

Împotriva aceleiaşi sentinţe, a formulat apel şi pârâta CEZ Vânzare S.A., prin care a solicitat schimbarea soluţiei în sensul respingerii în tot a cererii formulate de reclamant.

Prin încheierea nr. 7 din 26.02.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a admis cererile de reexaminare formulate de apelantele-pârâte, stabilind că, pentru soluţionarea căii de atac, fiecare apelantă datorează o taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 de RON.

Prin decizia nr. 491 din 20.10.2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, s-au admis apelurile şi s-a schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul că a fost admisă în parte acţiunea şi au fost obligate apelantele-pârâte la plata către intimatul-reclamant a sumei de 1.000 RON, fiecare, cu titlu de daune morale.

3. Împotriva acestei decizii şi a încheierii nr. 7 din 26.02.2020, reclamantul A. a declarat recurs în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 7 şi 8 C. proc. civ., prin care a solicitat casarea hotărârilor atacate şi în rejudecare, respingerea apelurilor pârâtelor.

Împotriva aceleiaşi decizii au formulat recurs şi apelantele-pârâte C. S.A. şi CEZ Vânzare S.A.

Prin decizia nr. 2202 din 20.10.2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a respins ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii nr. 7 din 26.02.2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2019 şi s-a respins excepţia nulităţii recursului declarat de A. împotriva deciziei nr. 491/20.10.2020.

Totodată, s-a admis recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. împotriva deciziei recurate, a fost casată în parte hotărârea atacată şi a fost trimisă cauza aceleiaşi curţi de apel spre o nouă judecată a apelului promovat de pârâta C. S.A.

Au fost menţinute în rest celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.

De asemenea, au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de reclamant şi de pârâta CEZ Vânzare S.A.

4. La 8 noiembrie 2021 reclamantul A. a formulat cerere de revizuire a deciziei nr. 2202 din 20.10.2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat anularea acesteia.

În susţinerea motivului de revizuire invocat, revizuentul arată că prin decizia nr. 393 din 17.02.2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a statuat cu putere de lucru judecat că taxa judiciară de timbru în calea de atac a apelului se stabileşte în conformitate cu dispoziţiile art. 23 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013, la valoarea contestată. În acest sens, revizuentul invocă şi sentinţa civilă nr. 7875 din 15 septembrie 2021, pronunţată de Judecătoria Sector 1 Bucureşti, în dosarul nr. x/2020.

În ceea ce priveşte caracterul ilicit al faptelor intimatelor, revizuentul invocă puterea de lucru judecat a considerentelor deciziei nr. 1272 din 7 iulie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015.

Cauza a fost înregistrată la 8 noiembrie 2021, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2021.

La 30 decembrie 2021, respectiv 26 ianuarie 2022, intimata CEZ Vânzare S.A. şi intimata C. S.A. (fostă B.) au formulat întâmpinare, prin care au solicitat, în principal, respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată.

Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurilor de drept invocate, reţine următoarele considerente:

Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează condiţiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni ce ţin de fondul cauzei, ci se verifică aspectele procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea poate fi cerută dacă "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Înalta Curte constată că instituirea ipotezei legale pe care se întemeiază dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în care instanţa poate anula hotărârea, vine să protejeze autoritatea de lucru judecat a unei alte hotărâri judecătoreşti, din nevoia de ordine şi stabilitate juridică.

Conform art. 431 alin. (1) C. proc. civ. "nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect", şi alin. (2) al aceluiaşi articol, "oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă".

Din interpretarea dispoziţiilor legale evocate rezultă că autoritatea de lucru judecat operează şi atunci când efectul hotărârii relevă modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile juridice dintre părţi, fără posibilitatea ca acestea să mai poată fi contrazise. În acest caz, chestiunile deja dezlegate se impun într-un al doilea proces care are legătură cu litigiul anterior, astfel că, atunci când este chemat să se pronunţe asupra unei chestiuni de drept, nici judecătorul nu poate să nu ţină seama de rezultatul intrat în puterea de lucru judecat.

Astfel, autoritatea lucrului judecat este o instituţie de ordine publică destinată să asigure stabilitatea raporturilor juridice şi să dea eficienţă întregii activităţi judiciare.

Înalta Curte reţine că, în virtutea dispoziţiilor art. 27 şi art. 513 alin. (1) C. proc. civ. privind legea aplicabilă hotărârilor judecătoreşti, potrivit cărora acestea sunt supuse motivelor căilor de atac care erau prevăzute de legea sub care a început procesul, respectiv de la data de 25 februarie 2019, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. I pct. 61 din Legea nr. 310/2018, de modificare a conţinutului art. 513 alin. (4) C. proc. civ.

Revizuentul a solicitat anularea deciziei civile nr. 2202 din 20 octombrie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, întrucât se încalcă puterea de lucru judecat a celor dezlegate prin considerentele deciziei nr. 393 din 17.02.2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019 şi sentinţei civile nr. 7875 din 15 septembrie 2021, pronunţate de Judecătoria Sector 1 Bucureşti în dosarul nr. x/2020, privind modalitatea de timbrare a cauzelor cu obiect similar precum şi a căilor de atac formulate de către pârâte.

Examinând deciziile evocate, Înalta Curte constată că prin hotărârea a cărei revizuire se solicită a fost respins ca inadmisibil recursul reclamantului împotriva unei încheieri de reexaminare a modului de stabilire a taxelor judiciare de timbru datorate în apel de pârâte, în timp ce prin hotărârile pretins a fi potrivnice, pronunţate într-o actiune în răspundere delictuală şi într-o contestaţie la executare, s-a stabilit că taxele judiciare de timbru se calculează în funcţie de valoarea pretenţiilor deduse judecăţii, în limitele prevăzute de O.U.G. nr. 80/2013, fiind aplicate şi dispoziţiile art. 38 din acest act normativ.

Prin urmare, chestiunile dezlegate prin hotărârile pretins a fi potrivnice privind timbrajul nu au nicio legătură cu decizia a cărei revizuire se solicită.

Instanţa supremă a respins recursul împotriva încheierii de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru ca inadmisibil, fără a se analiza susţinerile privind timbrarea căii de atac a apelului potrivit art. 23 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013, autoritatea de lucru judecat privind doar statuarea asupra excepţiei inadmisibilităţii căii extraordinare de atac.

Mai mult, Înalta Curte reţine că atât existenţa obligaţiei de a plăti taxa judiciară de timbru, cât şi cuantumul acesteia, sunt stabilite de instanţa de judecată în temeiul normelor legale şi în funcţie de obiectul cauzei, stadiul procesului şi de particularităţile existente în fiecare litigiu dedus judecăţii.

Fiind o obligaţie legală în sarcina părţii pe care instanţa de judecată o stabileşte în fiecare proces, statuarea asupra timbrajului prin hotărârile pretins a fi potrivnice nu se poate opune cu autoritate de lucru judecat într-un alt litigiu.

De asemenea, revizuentul a solicitat revizuirea deciziei civile întrucât se încalcă puterea de lucru judecat a considerentelor deciziei nr. 1272 din 07.07.2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015, privind întrunirea condiţiilor răspunderii delictuale a intimatelor-pârâte.

Dosarul nr. x/2015 a avut ca obiect solicitarea de plată a despăgubirilor pentru prejudiciul moral cauzat revizuentului şi familiei sale prin întreruperea abuzivă a furnizării energiei electrice pentru locuinţa sa în perioada 12 februarie 2014 - 12 decembrie 2014, diferită de perioada pentru care a solicitat despăgubirile în dosarul nr. x/2019, supus revizuirii.

Chiar dacă, atât în dosarul nr. x/2019, cât şi în dosarul nr. x/2015, revizuentul a solicitat obligarea societăţilor intimate la plata unor daune morale, despăgubirile privesc perioade diferite, prejudicii distincte şi alte fapte ilicite. Aşadar, obiectul cauzei fiind diferit, dezlegările date în hotărârea pretins potrivnică nu pot fi opuse în cel de-al doilea litigiu cu autoritate de lucru judecat, nici din perspectiva dispoziţiilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ.

Prin cererea de revizuire, prin care se invocă şi ignorarea notelor de şedinţă şi a concluziilor scrise, se tinde la obţinerea unei rejudecări a cauzei, situaţie nepermisă având în vedere că revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare, prin care se solicită anularea hotărârii pentru motivele limitativ prevăzute la art. 509 alin. (1) C. proc. civ.

Instanţa competentă să se pronunţe asupra revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar efectiv asupra hotărârii definitive, inclusiv asupra chestiunilor litigioase au dobândit autoritate de lucru judecat, la rândul lor, întrucât ar fi deturnată într-o cale de atac de reformare, ceea ce legea nu permite.

Scopul reglementării acestui motiv de revizuire nu este cel al îndreptării hotărârilor greşite prin anularea acestora şi pronunţarea altora, ci respectarea principiului autorităţii de lucru judecat, prin restabilirea situaţiei determinate de nesocotirea acestuia. În acest sens, res judicata presupune că odată ce o hotărâre civilă a devenit definitivă, ea trebuie să devină obligatorie instantaneu şi nu ar trebui să existe niciun risc de a fi anulată (cauza Brumărescu contra României).

De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în mod constant că revizuirea, cale extraordinară de atac, de retractare, nu se poate transforma într-un apel sau recurs deghizat prin care s-ar obţine o rejudecare a cauzei, întrucât s-ar aduce atingere prezumţiei de validitate a hotărârilor judecătoreşti definitive, principiului securităţii raporturilor juridice şi dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (cauzele Eugenia şi Doina Duca contra Moldovei şi Mitrea contra României, Stanca Popescu contra României).

Având în vedere considerentele prezentate, Înalta Curte în temeiul art. 513 C. proc. civ. va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 2202 din 20 octombrie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 2202 din 20 octombrie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 1 februarie 2022.