Recusal refusal upheld as prior rulings on similar legal issues do not prove judicial bias; appeal dismissed.

Şedinţa publică din data de 30 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ.., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.".

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată în cadrul dosarului nr. x/2021 al Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, la data de 7 aprilie 2021, petenta A. a formulat cerere de recuzare a judecătorilor B. şi C., membrii completului de judecată C4A-comercial, învestit cu judecarea contestaţiei în anulare, formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 604/2020 din 3 decembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimaţii D. şi Oficiul registrului comerţului de pe lângă Tribunalul Gorj, având ca obiect acţiune în anulare a hotărârii AGA.

În drept, a invocat ca temei legal dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ.

II. Hotărârea atacată

Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, prin încheierea nr. 32, din Camera de Consiliu de la 7 aprilie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, a respins cererea de recuzare formulată de petenta A., privind recuzarea completului C4A comercial, format din judecătorii B. şi C., învestit cu soluţionarea contestaţiei în anulare, formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 604/2020 din 3 decembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimaţii D. şi Oficiul registrului comerţului de pe lângă Tribunalul Gorj, având ca obiect acţiune în anulare a hotărârii AGA.

III. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs, recurenta A., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei civile nr. 234/07.04.2021 şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, cu cheltuieli de judecată. Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 29.04.2021, sub nr. x/2021.

În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 5 şi pct. 6 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ.., recurenta a relevat, foarte pe larg, starea în fapt a cauzei şi a criticat încheierea recurată ca nelegală, sens în care, a invocat, în esenţă, următoarele motive de recurs:

Încheierea recurată cuprinde motive străine de natura pricinii, motiv de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ.., şi faţă de prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.. .

Astfel, susţine recurenta, observând încheierea recurată, se poate constata că întreaga motivare cuprinde, pe de o parte, chestiuni pur teoretice privind instituţia recuzării, iar, pe de altă parte, motive care nu au absolut nicio legătură cu argumentele invocate în cadrul cererii de recuzare în susţinerea incompatibilităţii celor doi judecători care formează completul C4A şi, deşi în prima parte a încheierii se preiau ad literam susţinerile invocate prin cererea de recuzare, în considerentele prin care se analizează cererea, nu se face nicio referire la acele argumente, instanţa dispunând respingerea recuzării prin raportare la motive străine faţă de cele invocate de ea.

Arată că, instanţa reţine că anterior judecătorii recuzaţi au soluţionat alte cauze, în contextul în care motivul de incompatibilitate invocat prin cererea de recuzare viza faptul că acelaşi complet de judecat a pronunţat recent o hotărâre care a fost desfiinţată de Î.C.C.J., ca efect al admiterii strămutării, confirmându-se, astfel, lipsa de imparţialitate invocată de recurentă, atât la nivelul întregii instanţe, cât şi la nivelul acelui complet de judecată.

De asemenea, mai arată că, prin încheierea recurată se reţine că "instanţa nu poate aprecia împrejurarea avută în vedere la declaraţia de abţinere că poate da naştere unor suspiciuni de lipsă de imparţialitate", în contextul în care, susţine recurenta, nu doar că nu a invocat, dar nici măcar nu ar fi putut invoca vreo împrejurare pretins rezultată dintr-o eventuală declaraţie de abţinere, de vreme ce, în cauză, nu s-a formulat nicio declaraţie de abţinere de către vreunul dintre cei doi membri ai completului C4A.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs invocat, recurenta A. susţine că încheierea recurată este pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor prevăzute de art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ.., potrivit cărora, judecătorul este incompatibil "atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea sa" şi, în dezvoltare, a arătat următoarele:

Raportat la împrejurările care au justificat formularea cererii de recuzare, încheierea din 07.04.2021, prin care s-a respins cererea de recuzare, este pronunţată cu încălcarea normelor de drept material prevăzute de art. 42 pct. 13 C. proc. civ.

Conţinutul vag şi ambiguu al motivării încheierii confirmă lipsa oricărei verificări din partea instanţei a elementelor invocate în susţinerea recuzării şi a lipsei de imparţialitate a completului format din dna judecător B. şi dna judecător C..

Recurenta apreciază că este nelegală concluzia instanţei că magistraţii nu sunt incompatibili să soluţioneze cauza, nefiind incidente dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ.., în condiţiile în care, lipsa de imparţialitate a completului C4A a fost confirmată de către I. C. civ..J. prin încheierea nr. 793/30.03.2021, pronunţată de I. C. civ..J., prin care s-a constatat desfiinţarea de drept a hotărârii şi a actelor de procedură îndeplinite în dosarul nr. x/2019, soluţionat de acelaşi complet de judecată.

Recurenta susţine că, în aceste condiţii, este evident că percepţia sa cu privire la completul format din jud. B. şi jud. C. este în sensul că acest complet nu îndeplineşte condiţiile pentru a crea, măcar, aparenţa de imparţialitate, în acelaşi sens, invocând soluţii prin care s-a dispus strămutarea unor dosare, soluţionate, sau în curs de soluţionare, prin care Înalta Curte a constatat cu titlu definitiv că bănuielile legitime cu privire la imparţialitatea judecătorilor sunt întemeiate.

Or, arată recurenta, instanţa care a soluţionat cererea de recuzare nu a analizat aceste elemente deosebit de relevante pentru aprecierea imparţialităţii, procedând nelegal la analiza legalităţii măsurilor dispuse de judecătorii recuzaţi, ceea ce încalcă, evident, art. 51 C. proc. civ.. şi art. 42 pct. 13 C. proc. civ.., iar soluţionarea cererii de recuzare fără analiza acestor elemente încalcă, evident, regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Dreptul de acces la o instanţă este afectat în însăşi esenţa sa atunci când reglementarea acestuia încetează să mai servească scopurilor de securitate juridice şi bună administrare a justiţiei, şi constituie un obstacol care împiedică justiţiabilul să solicite soluţionarea pe fond a litigiului de către instanţa competentă (Zubac c. Croaţia, §98).

IV. Procedura de soluţionare a recursului

Cu titlu prealabil, se reţine că prezentul proces este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât, acţiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul instanţei, la data de 14 februarie 2020.

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ.., iar prin rezoluţia din 16 iunie 2021, a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, s-a fixat termen pentru soluţionarea recursului la data de 30 septembrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în temeiul art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.

V. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi a temeiului de drept indicat, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Fundamentul instituţiilor prevăzute de dispoziţiile art. 41 - 44 C. proc. civ., este acela al respectării dreptului la judecarea cauzei de către o instanţă independentă şi imparţială, care să analizeze obiectiv circumstanţele cauzei, fiind o cerinţă ridicată la nivel de principiu constituţional prin dispoziţiile art. 124 alin. (2) din Constituţie, care prevede că justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 6 pct. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale, în mod echitabil, public şi într-un termen rezonabil, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil.

Prin încheierea nr. 32 din 7 aprilie 2021, recurată în cauză, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a respins cererea de recuzare formulată de petenta A., completul învestit cu soluţionarea cererii de recuzare reţinând, în esenţă, că în cauză petenta invocă motive care nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., iar faptul că anterior judecătorii au soluţionat alte cauze, iar anumite probleme de drept, din punctul de vedere al petentei, ar fi similare cu cele ce trebuie analizate în prezenta cauză, a apreciat că nu poate constitui motiv de incompatibilitate care să se încadreze în dispoziţiile legale invocate de petentă.

Într-un prim motiv de recurs, întemeiat pe pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta susţine nelegalitatea încheierii recurate, ca cuprinzând motive străine de natura pricinii, cele arătate supra, susţinând aceasta, că nu au fost invocate prin cererea de recuzare, ci doar că ar fi afirmat că "în privinţa acestui complet există o lipsă de imparţialitate, deja confirmată de I. C. civ..J. pin admiterea strămutării".

Examinând conţinutul cererii de recuzare în vederea exercitării controlului legalităţii încheierii recurate, Înalta Curte constată că recurenta- petentă însăşi se află în eroare asupra conţinutului propriei sale cereri; fără a relua expunerea motivelor acesteia, prezentate la pagina 2 din cerere, Înalta Curte observă că aceasta a dezvoltat argumente, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, privitor la cauzele în care judecătorii recuzaţi au soluţionat alte cauze, inclusiv, probleme de drept similare cu cele din cauza de faţă, cu trimitere, într-adevăr, şi la încheierea din 30.03.2021 pronunţată de I. C. civ..J., de admitere a unei cereri de strămutare.

Însă, faptul că un singur argument este extras de recurentă din contextul întregii motivări a cererii de recuzare, aceasta doar în scopul de a contrazice argumentele instanţei care a soluţionat recuzarea, nu este de natură, prin sine însuşi, a atrage nelegalitatea încheierii astfel pronunţate pentru motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., neputându-se reţine că încheierea recurată cuprinde motive străine de natura cauzei, cum nefondat susţine recurenta.

Examinarea încheierii atacate conduce Înalta Curte spre concluzia că instanţa a explicat raţionamentul juridic pe care l-a adoptat, reţinând că, prin faptul că anterior judecătorii au soluţionat o altă cauză, iar anumite probleme de drept, din punct de vedere al petentei ar fi similare cu cele ce trebuie analizate în prezenta cauză, judecătorii recuzaţi nu au devenit incompatibili, în sensul art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., să judece cauza pendinte.

Conform art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., judecătorul este incompatibil de a judeca atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea sa.

În situaţia motivului de la art. 42 pct. 13, premisa constă în existenţa unor elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea sa, elemente care exclud ipoteza unei soluţionări corecte a cauzei.

Or, având în vedere obiectul acelor dosare, prin prisma cărora judecătorii recuzaţi au avut a se pronunţa, în mod judicios s-a reţinut prin încheierea atacată că nu este incident cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., de vreme ce motivele invocate de petentă nu pot fi înacadrate în dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ.

Nu se poate susţine cu temei că judecătorul care s-a pronunţat asupra unei probleme de drept similare, în opinia recurentei, este incompatibil, în sensul art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., a se pronunţa într-o speţă care se poartă între aceleaşi părţi, în condiţiile în care, normele care reglementează incompatibilitatea sunt de ordine publică, fiind de strictă interpretare şi aplicare, neputând fi, deci, extinse prin analogie la alte situaţii.

Din textul art. 47 (1) C. proc. civ. se reţine că ceea ce trebuie dovedit pentru includerea ipotezei în acest caz de incompatibilitate este, aşa cum rezultă din interpretarea literală a textului de lege - existenţa unor elemente care ar putea naşte îndoieli cu privire la imparţialitatea instanţei. Cu alte cuvinte trebuie dovedită existenţa unor elemente obiective (fapte ale instanţei) care pot naşte într-o parte procesuală sentimentul că instanţa nu ar judeca cu imparţialitate. Aceste elemente obiective ar trebui să aibă legătură directă sau indirectă cu pricina dedusă judecăţii.

Înalta Curte apreciază că elementele sugerate de recurentă, prin prisma soluţiilor de strămutare a unor cauze ale acesteia, nu reprezintă motive obiective şi suficiente pentru a-i induce părţii procesuale îndoieli cu privire la imparţialitatea instanţei, constatând legal instanţa de fond că nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 42 pct. (13) din C. proc. civ., în mod just fiind respinsă cererea de recuzare formulată.

În concluzie, este greu de susţinut că judecătorii au devenit imparţiali doar pentru că au pronunţat o soluţie defavorabilă recurentei, coroborat cu atitudinea acesteia privind formularea unor cereri de recuzare repetate şi a unor cereri de strămutare, chiar şi admise.

Doar faptul că au fost strămutate anumite pricini, nu poate constitui în sine un motiv de incompatibilitate.

Aşa fiind, este neîntemeiată critica recurentei potrivit căreia judecătorii recuzaţi se află în cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., încheierea recurată nefiind pronunţată nici cu încălcarea acestor dispoziţii legale.

De asemenea, nu se poate reproşa instanţei că nu s-ar fi pronunţat cu privire la toate aspectele invocate în cererea de recuzare, iar o atare analiză cu privire la soluţiile pronunţate asupra unor cereri de strămutare, nu-i poate fi imputată instanţei, câtă vreme aceasta a fost învestită să verifice doar existenţa unei situaţii de incompatibilite în persoana judecătorului, iar nu în raport de împrejurarea admiterii strămutării, aceasta, inclusiv, din perspectiva garantării respectării art. 24 din Constituţia României, art. 13 C. proc. civ.., ori, art. 6 CEDO.

Faţă de argumentele anterior expuse, se constată că soluţia pronunţată de instanţa învestită cu soluţionarea cererii de recuzare, bazată pe analiza motivelor invocate în cerere, este una legală, fiind fundamentată pe o corectă aplicare şi interpretare a normelor legale incidente în cauză, neputându-se reproşa acesteia încălcarea vreunei reguli de procedură care să atragă sancţiunea nulităţii hotărârii, iar criticile invocate de recurentă nu justifică măsura casării încheierii atacate, acestea fiind nefondate.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele prezentate, constatând legalitatea încheierii recurate şi că nu sunt îndeplinite dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 53 alin. (3) C. proc. civ. pentru casarea hotărârii, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii nr. 32 din Camera de Consiliu de la 7 aprilie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2021.