Retroactivity of Health Insurance Funding Obligations for Pre-Ordinance Salary Increases in Public Hospitals

Şedinţa publică din data de 30 septembrie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ.., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.".

I. Circumstanţele cauzei. Cadrul procesual

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani, secţia I civilă, la data de 02.03.2020, sub nr. x/2020, reclamantul SPITALUL JUDEŢEAN DE URGENŢĂ "A." BOTOŞANI a chemat în judecată pe pârâtele Casa de Asigurări de Sănătate Botoşani şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate Bucureşti, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtelor la plata sumei de 1.448.212 RON, reprezentând contravaloarea sumelor corespunzătoare punerii în aplicare a art. 34 alin. (4) şi (6) din O.U.G. nr. 114/2018, cu modificările şi completările ulterioare, actualizată cu indicele de inflaţie, precum şi dobânda legală aferentă; cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 631 din 18 septembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Botoşani, secţia I civilă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Casa Naţională de Asigurări de Sănătate Bucureşti, invocată prin întâmpinare, şi, a respins ca nefondată, acţiunea formulată de Spitalul Judeţean de Urgenţă "A." Botoşani, în contradictoriu cu pârâtele Casa de Asigurări de Sănătate Botoşani şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate Bucureşti.

3. Soluţia instanţei de apel

Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, prin decizia nr. 40 din 04 februarie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, a admis apelul declarat de reclamantul Spitalul Judeţean de Urgenţă "A." Botoşani împotriva sentinţei nr. 631 din data de 18 septembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia I civilă - în dosarul nr. x/2020, intimate fiind pârâtele Casa de Asigurări de Sănătate Botoşani şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate Bucureşti, şi a schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul că a admis acţiunea şi a obligat pârâtele la plata către reclamant a sumei de 1.448.212 RON, reprezentând creşterile salariale acordate conform O.U.G. nr. 114/2018 cu modificările şi completările ulterioare, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală aferentă; au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei care nu contravin deciziei.

II. Căile de atac exercitate în cauză

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs, în termen, pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Botoşani, solicitând admiterea recursului, aşa cum a fost formulat, casarea deciziei recurate, ca fiind nelegală, iar, în rejudecare, respingerea solicitării reclamantului privind plata sumei de 1.448.212 RON, reprezentând contravaloarea sumelor corespunzătoare punerii în aplicare a art. 34 alin. (4) şi (6) din O.U.G. nr. 114/2018, cu modificările şi completările ulterioare, actualizată cu indicele de inflaţie, precum şi dobânda legală aferentă, şi respingerea cheltuielilor de judecată, cât şi pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate Bucureşti, solicitând admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, în sensul casării sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată formulată de intimatul- apelant Spitalul Judeţean de Urgenţă "A." Botoşani.

În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta- pârâtă CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE BOTOŞANI a relevat considerentele în fapt ale cauzei, în referire largă şi la prevederile legale incidente, considerând că, dacă legiuitorul ar fi considerat că aplicabilitatea actului normativ are efect retroactiv, ar fi identificat şi aprobat şi sursa de finanţare aferentă acestei prevederi, conform art. 70 din Legea Bugetului din 2019, astfel neputându-se pronunţa asupra textului din preambulul Ordonanţei 35/2019, fără a avea în vedere Legea nr. 69/2010 a responsabilităţii fiscal bugetare -Republicată, de asemenea, având în vedere prevederile Legii nr. 500 din 11 iulie 2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare- art. 4, evocând, totodată, şi Secţiunea 4: Execuţia bugetară.

Referitor la incidenţa dispoziţiilor Deciziei nr. 2061 din 13 octombrie 2015 pronunţată în recurs de secţia a II a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recurenta-pârâtă consideră că aceasta nu poate fi aplicată în cauză, din motivul evident că pentru perioada ianuarie- aprilie nu a existat un contract privind plata sumei de 1.448.212 RON, în mod evident, neexistând obligaţia de plată, şi nu se poate vorbi de vreo sancţiune de natura celei descrise de instanţă, şi nici de prejudiciu.

Concluzionând, faţă de cele prezentate, recurenta-pârâtă consideră că hotărârea instanţei de fond, prin care se dispune plata sumei de 1.448.212 RON reprezentând contravaloarea sumelor corespunzătoare punerii în aplicare a art. 34 alin. (4) şi (6) din O.U.G. nr. 114/2018, cu modificările şi completările ulterioare, către reclamant, încalcă prevederile legale citate.

Întemeindu-şi, la rândul său, calea de atac pe prevederile pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta- pârâtă CASA NAŢIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE BUCUREŞTI solicită a se observa că instanţa de apel a făcut doar o analiză şi interpretare sumară a prevederilor O.U.G. nr. 35/2019, pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 114/2018, fără a analiza aceste acte normative prin raportare la situaţia de fapt şi la înscrisurile aflate la dosarul administrativ de instanţă.

Arată recurenta-pârâtă că, art. 5 din actul adiţional nr. x/18.06.2019 la contractul nr. x/29.01.2018, prevede faptul că valoarea contractată pentru realizarea obiectului contractului se realizează conform prevederilor art. 38 alin. (4) din Legea nr. 153/2017, respectiv, începând cu luna iunie 2019, lună în care se plătesc salariile lunii mai 2019, pentru personalul încadrat în unităţile sanitare publice, în raport de intrarea în vigoare a prevederilor art. 34 din O.U.G. nr. 114/2018, modificat la data de 30 mai 2019 prin O.U.G. nr. 35/2019, când a fost aprobat cadrul legislativ pentru asigurarea şi acordarea acestor drepturi din bugetul Fondului Naţional Unic de asigurări sociale de sănătate.

Pe cale de consecinţă, arată recurenta- pârâtă că, instanţa de apel, fără a analiza înscrisurile aflate la dosarul cauzei şi a dispoziţiilor legale incidente, a apreciat netemeinic şi nelegal faptul că "influenţele salariale determinate de creşterile salariale pentru personalul sanitar din unităţile sanitare publice, sunt reglementate de dispoziţiile art. 34 din O.U.G. nr. 114/2018 şi îşi produc efectele începând cu 1 ianuarie 2019", însă, prevederile art. 34 din O.U.G. nr. 114/2018, au fost modificate la data de 30 mai 2019 prin O.U.G. nr. 35/2019.

Astfel, prevederile art. 38 alin. (4) din Legea nr. 153/2017, îşi produc efectele începând cu luna iunie 2019, lună în care se plătesc salariile lunii mai 2019, pentru personalul încadrat în unităţile sanitare publice, în raport de intrarea în vigoare a art. 34 din O.U.G. nr. 114/2018.

Faţă de aspectele învederate şi prin raportare la situaţia de fapt, recurenta-pârâtă susţine că instanţa de apel a reţinut nefondat şi nelegal neretroactivitatea legii civile şi, astfel, instanţa de apel interpretează nelegal prevederile art. 34 alin. (4) şi (6) din O.U.G. nr. 114/2018, modificată prin O.U.G. nr. 35/2019.

În acest contest, recurenta susţine că instanţa de apel nu poate pretinde C.A.S. Botoşani încheierea unor acte adiţionale pentru perioada anterioară acestei date, respectiv, data de 30 mai 2019, când a intrat în vigoare O.U.G. nr. 35/2019 şi, mai mult, obligarea C.N.A.S. la acordarea acestor influenţe salariale personalului medical din unităţile sanitare publice, cu care nu are niciun fel de raporturi juridice.

II.1. Apărarea formulată în cauză

Intimatul-reclamant Spitalul Judeţean de Urgenţă "A." Botoşani a formulat întâmpinare în recurs, înregistrată la data de 23 iunie 2021, prin care, pe cale de excepţie, a invocat excepţia nulităţii recursurilor, pentru nemotivare, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursurilor.

IV. Aplicabilitatea dispoziţiilor art. 493 din C. proc. civ., în forma cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018

În cauză, nu este aplicabilă procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 din C. proc. civ., deoarece procesul a început ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, fiind astfel incident art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 care prevede că art. 493 se abrogă, faţă de conţinutul art. 24 din C. proc. civ., conform căruia, "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

V. Procedura de soluţionare a recursurilor

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 21 iulie 2021, a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, s-a fixat termen pentru soluţionarea recursurilor la data de 30 septembrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în temeiul art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, când s-a pronunţat prezenta decizie.

V. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor declarate în cauză

1 Argumente de fapt şi de drept relevante

Examinând, cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursurilor, invocată, prin întâmpinare, de către intimatul-reclamant Spitalul Judeţean de Urgenţă "A." Botoşani, se constată că nu pot fi reţinute argumentele reclamantului, având în vedere că în cadrul cererilor de recurs au fost invocate critici de nelegalitate ce pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., motiv pentru care, excepţia nulităţii recursurilor urmează a fi respinsă.

Analizând recursurile formulate, prin prisma motivelor invocate şi a temeiului de drept indicat, precum şi din perspectiva obiectului şi a normelor legale incidente, dar şi a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului- reclamant, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, urmând a fi respinse, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În esenţă, recurentele- pârâte au invocat cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinând nerespectarea principiului tempus regit actum, prin aceea că instanţa de apel a dat eficienţă prevederilor unui act normativ, O.U.G. nr. 114/2018, retroactiv, pentru perioada 01.01.2019 - 31.05.2019.

Contrar susţinerilor recurentelor- pârâte, Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de apel a arătat că prevederile O.U.G. nr. 35/2019 reprezintă un act de completare a O.U.G. nr. 114/2018, fapt pentru care nu poate fi reţinută incidenţa instituţiei retroactivităţii legii, cum nefondat pretind recurentele.

Aceasta, întrucât, O.U.G. nr. 35/2019, chiar dacă a intrat în vigoare la 30.05.2020, nu se aplică retroactiv, ci numai de la data intrării în vigoare a actului normativ, în condiţiile în care aceste dispoziţii legale nu vizează efectele juridice stinse ale unui raport juridic născut sub imperiul legii vechi, pentru a fi posibilă constatarea încălcării principiului neretroactivităţii legii.

De altfel, aşa cum corect s-a reţinut şi prin decizia recurată, contiguu dispoziţiilor Legii nr. 24/2000, în preambulul O.U.G. nr. 35/2019 s-a prevăzut în mod expres că, "că "Pentru a asigura continuitatea, în aceleaşi condiţii, a activităţii personalului încadrat în unităţile sanitare publice, inclusiv cele care au ca asociat unic unităţile administrativ-teritoriale, aflate în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate, precum şi a drepturilor salariale prevăzute la art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi la art. 34 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, cu modificările şi completările ulterioare, având în vederea faptul că nereglementarea modului de suportare a acestor influenţe financiare ar avea un impact direct asupra serviciilor medicale spitaliceşti acordate asiguraţilor, pentru ca aceste influenţe salariale să nu afecteze nivelul cheltuielilor pentru medicamente şi materiale sanitare din bugetele unităţilor sanitare publice, ţinând cont de faptul că acest personal are atribuţii în ocrotirea sănătăţii populaţiei, se impune reglementarea de urgenţă a sursei de finanţare pentru influenţele financiare, determinate de creşterile anuale ale salariilor de bază ale personalului mai sus menţionat, pentru a nu determina diferenţe semnificative salariale cu impact negativ asupra modului de gestionare a activităţii acestora, cu consecinţe directe asupra creşterii mobilităţii personalului în afara sistemului de sănătate.

În considerarea faptului că aceste aspecte vizează interesul general public şi constituie situaţii de urgenţă şi extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, impunând adoptarea de măsuri imediate pe calea ordonanţei de urgenţă,"

În aceste condiţii, în mod legal a decis Curtea că recurentele-pârâte datorează intimatului- reclamant suma de 1.448.212 RON, reprezentând creşteri salariale acordate conform O.U.G. nr. 114/2018, aferente perioadei ianuarie 2019 - mai 2019, aplicabilitatea acestui act normativ nefiind reţinută cu efect retroactiv.

De asemenea, Înalta Curte reţine că drepturile de natură salarială pentru personalul bugetar se stabilesc prin norme juridice de forţa legii, conform principiilor enunţate de art. 120 din Constituţia României, republicată.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că instanţa de apel, în mod legal, a considerat că apare întemeiată cererea privind obligarea acestora la plata creşterilor salariale acordate conform O.U.G. nr. 114/2018, aferente perioadei ianuarie 2019 - mai 2019.

Aspectele invocate de către recurentele- pârâte prin cererile de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluţiei pronunţate fiind confirmată de către instanţa de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Pentru toate considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursurilor declarate de recurentele-pârâte, ca nefondate.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, constatând că în cauză nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) şi (2) şi art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursurilor, invocată de intimatul- reclamant.

Respinge recursurile declarate de recurenta- pârâtă CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE BOTOŞANI şi de recurenta- pârâtă CASA NAŢIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE BUCUREŞTI împotriva deciziei civile nr. 40 din 04 februarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2021.