Determinative force of new document in revision proceeding: Incompatibility of site supervisor roles does not establish fraud without corroborating evidence

Şedinţa publică din data de 30 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 1317/07.06.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., prin administrator judiciar Agenţia de Reorganizare IPURL, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A.; a obligat pârâta la plata sumei de 713.727,22 RON debit principal, la plata sumei de 255.517,95 RON penalităţi de întârziere calculate până la data de 20.10.2011 precum şi la plata de penalităţi de întârziere de 0,5%/zi în continuare, începând cu data de 21.10.2011 şi până la achitarea integrală a debitului principal; a obligat pârâta la plata sumei de 26.417 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire, revizuenta-pârâtă B. S.A., prin C.I.I. C., solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate, respingerea apelului şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei civile nr. 1994 din data de 18.04.2014, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2011, respectiv respingerea cererii de chemare în judecată formulată de A. S.R.L., invocând, în drept, motivul de revizuire prevăzut de art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. totodată, revizuenta a solicitat şi suspendarea executării deciziei civile nr. 1317/07.06.2018 până la soluţionarea cererii de revizuire.

Înscrisul nou doveditor invocat de revizuentă, a arătat că este reprezentat de Decizia nr. 3 din data de 15.10.2010 a societăţii A. S.R.L., prin care s-a hotărât:

"Se numeşte în funcţia de RTE, domnul inginer D., pentru investiţia "Parc de Distracţii" situate în comuna Chiajna, sat Chiajna, judeţul Ilfov", decizie care nu a fost avută în vedere de instanţa de apel, de vreme ce nu se regăseşte nicio menţiune despre acestea în cuprinsul considerentelor care au stat la baza pronunţării soluţiei.

Înscrisul invocat exista la data pronunţării hotărârii supuse revizuirii şi a fost descoperit ulterior pronunţării deciziei civile nr. 1317/07.06.2018, acesta fiind reţinut de partea potrivnică.

Intimata A. S.R.L., prin administrator judiciar Agenţia de Reorganizare IPURL, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea revizuirii, în principal, ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, ca nefondată.

La termenul din 29.05.2019, Curtea a admis excepţia de netimbrare a cererii de suspendare a executării deciziei nr. 1317/07.06.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2011, cu consecinţa anulării acesteia, având în vedere neîndeplinirea de către revizuentă a obligaţiei de achitare a taxei judiciare de timbru aferentă acestei cereri.

Cu titlu prealabil, sub aspectul admisibilităţii cererii de revizuire, raportat la prevederile art. 322 C. proc. civ., Curtea a reţinut că obiectul acesteia constă într-o hotărâre care evocă fondul, iar în motivarea acesteia s-a invocat unul dintre cazurile prevăzute la pct. 1-10 ale aceluiaşi text de lege.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin decizia civilă nr. 1089/A din 12 iunie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta B. S.A. prin C.I.I. C. împotriva deciziei civile nr. 1317/07.06.2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2011, în contradictoriu cu intimata A. S.R.L. - prin administrator judiciar Agenţia de Reorganizare IPURL, ca neîntemeiată, şi a obligat revizuenta la plata către intimată a sumei de 1500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele motive:

Pentru a se admite cererea de revizuire, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: partea interesată să prezinte un înscris nou, care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată; înscrisul să aibă forţă probantă prin el însuşi; înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunţată hotărârea ce se cere a fi revizuită; înscrisul nu a putut fi invocat în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reţinut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor; în fine, ca o ultimă condiţie, înscrisul să fie determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanţă cu ocazia judecării fondului, soluţia ar fi fost alta decât cea pronunţată.

Fiind vorba despre condiţii cumulative de admisibilitate a revizuirii, neîndeplinirea chiar şi numai a uneia dintre acestea are drept consecinţă respingerea cererii de revizuire.

Chiar dacă înscrisul invocat de revizuenta-pârâtă B. S.A. are caracter de noutate, în sensul că nu a fost depus ca mijloc de probă în cadrul litigiului ce a format obiectul dosarului nr. x/2011, deşi exista înainte de pronunţarea, la data de 07.06.2018, a deciziei a cărei revizuire se solicită, fiind vorba de un înscris emis de intimata-reclamantă A. S.R.L. la data de 15.10.2010, acesta nu îndeplineşte cerinţa de a avea forţă probantă prin el însuşi şi de a fi determinant pentru soluţia pronunţată.

Astfel, prin decizia nr. 3/15.10.2010 emisă de intimata-reclamantă A. S.R.L., a fost numit în funcţia de RTE domnul inginer D., pentru investiţia "parc de distracţii" situat în comuna Chiajna, sat Chiajna, judeţul Ilfov.

Ceea ce a susţinut revizuenta-pârâtă că dovedeşte, prin acest înscris, nu rezultă din chiar conţinutul său. Astfel, revizuenta a susţinut că această decizie dovedeşte conivenţa frauduloasă în care s-a aflat intimata cu domnul D., angajat de intimată în calitate de responsabil tehnic cu execuţia, calitate incompatibilă cu cea de diriginte de şantier pe care aceeaşi persoană o avea în cadrul raporturilor cu revizuenta, toate actele întocmite/ticluite de domnul D. şi de intimată fiind nule absolut pentru că au fost fondate pe o cauză ilicită, respectiv intenţia de a o frauda pe revizuentă.

Or, înscrisul invocat nu atestă decât faptul că domnul D. a fost angajat de intimata-reclamantă în funcţia de responsabil tehnic cu execuţia, toate celelalte susţineri ale revizuentei privind pretinsa conivenţă frauduloasă, solicitarea şi atestarea executării unor lucrări fictive, atestarea frauduloasă a utilizării unor materiale fictive, nerezultând ca atare din înscrisul invocat, ci fiind simple presupoziţii ale revizuentei.

Pentru a face dovada existenţei fraudei, revizuenta ar trebui să administreze şi alte mijloace de probă, ceea ce conduce la concluzia că înscrisul nou nu are caracter determinant pentru soluţia din cauză, în urma coroborării cu probele deja administrate în dosarul de fond.

Mai mult decât atât, faptele pretins dovedite cu acest înscris, astfel cum au fost afirmate/descrise de revizuentă, constituie împrejurări noi, neinvocate în faţa instanţei de apel.

Totodată, din analiza considerentelor deciziei a cărei revizuire se solicită, rezultă că, într-adevăr, instanţa de apel a reţinut, sub aspectul modului de derularea a raporturilor contractuale, faptul că lucrările suplimentare au fost realizate în temeiul dispoziţiilor de şantier ale dirigintelui şi că aceste dispoziţii erau suficiente pentru realizarea lucrărilor, însă raţionamentul juridic al instanţei nu este limitat la aceste aserţiuni.

Astfel, instanţa de apel a reţinut că părţile au înţeles modificarea contractului într-o formă simplificată, cu respectarea dispoziţiilor art. 969 C. civ. sub imperiul căruia s-au derulat relaţiile dintre părţi, situaţie reţinută dintr-o serie de alte împrejurări la care s-a făcut pe larg referire în considerentele deciziei - inclusiv plăţi parţiale, încheierea fără obiecţiuni a procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor - instanţa de apel concluzionând aşadar că obligaţia de plată izvorăşte din manifestarea de voinţă a revizuentei în sensul realizării unor lucrări peste cele prevăzute în contractul iniţial, iar nu a dirigintelui său de şantier, aşa cum susţine, fără temei, revizuenta-pârâtă.

S-a mai reţinut că revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, de retractare a unor hotărâri definitive poate fi admisă numai în cazurile limitativ prevăzute de lege. Este inadmisibilă repunerea în discuţie a unor probleme de fond, a unor fapte şi împrejurări analizate cu ocazia rezolvării litigiului în fond.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs revizuenta B. S.A. - prin lichidator judiciar E.., solicitând, admiterea recursului, casarea/modificarea deciziei recurate şi, în principal, trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei care a pronunţat hotărârea casată, iar, în subsidiar, rejudecând cauza, admiterea cererii de revizuire.

În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 5 şi pct. 9 ale art. 304 C. proc. civ., de la 1865 recurenta- revizuentă a relevat succinte precizări cu privire la aspectele cu relevanţă în soluţionarea cauzei şi, în dezvoltarea motivelor de recurs invocate, a susţinut, în esenţă, următoarele:

Nelegalitatea deciziei civile nr. 1089/A/12.06.2019. Cererea de revizuire este întemeiată şi îndeplineşte condiţiile de admisibilitate impuse de art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., decizia atacată fiind pronunţată cu încălcarea/aplicarea greşită a art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Astfel, susţine recurenta- revizuentă, instanţa care a soluţionat cererea de revizuire a încălcat formele de procedură prevăzute de art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., respectiv, a încălcat/aplicat greşit dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., iar vătămarea produsă ei este evidentă şi nu poate fi înlăturată decât prin casarea deciziei civile nr. 1089/A/12.06.2019.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs formulat, recurenta-revizuentă a susţinut că înscrisul are forţă probantă prin el însuşi, iar caracterul determinant al înscrisului este incontestabil.

Decizia nr. 3/15.10.2021 nu atestă doar cumularea, pe parcursul executării lucrărilor, a două calităţi total incompatibile de către D., ci însăşi conivenţa frauduloasă, de vreme ce notele de şantier şi actele de control au fost emise în mod premeditat, cu scopul exclusiv de a o prejudicia (spre exemplu, prin solicitarea şi atestarea executării unor lucrări fictive, prin atestarea frauduloasă a utilizării unor materiale fictive etc).

De altfel, învederează că, Inspectoratul de Stat în Construcţii, prin Ordinul nr. 1496 din 13 mai 2011 pentru aprobarea Procedurii de autorizare a diriginţilor de şantier, a prevăzut expres, în art. 50, interdicţia dirigintelui de şantier de a desfăşura, la aceeaşi investiţie, o altă activitate în domeniul construcţiilor pentru care este atestat sau autorizat, deci, inclusiv, cea de responsabil tehnic cu execuţia.

Aşadar, susţine că însăşi constatarea cumulării a două calităţi incompatibile (cu privire la care există o interdicţie legală expresă), intervenită prin înscrisul nou - Decizia nr. 3/15.10.2021, probează conivenţa frauduloasă şi nu este nevoie de administrarea şi a altor mijloace de probă.

Recurenta- revizuentă apreciază că soluţia pronunţată în apel în dosarul nr. x/2011 nu putea fi decât una favorabilă acesteia, în condiţiile în care înscrisul nou demonstrează, fără putinţă de tăgadă, complicitatea dintre dirigintele său de şantier şi antreprenorul A., complicitate care a avut ca rezultat prejudicierea sa sistematică şi premeditată. Astfel cum a arătat deja, notele de şantier au constituit o împrejurare esenţială în formarea convingerii instanţei de apel: "Toate lucrările efectuate peste proiect au fost realizate în temeiul dispoziţiilor de şantier ale dirigintelui (...)".

Or, fraus omnia corrumpit, iar înscrisul nou descoperit demonstrează că aceste "practici statornicite" cu dirigintele de şantier erau fundamentate pe o cauză ilicită, adică, aveau ca unic scop fraudarea recurentei.

Recurenta-revizuentă consideră şi că, dacă acest înscris nou ar fi fost cunoscut de Curtea de Apel cu ocazia judecării dosarului nr. x/2011, soluţia ar fi fost diametral opusă celei pronunţate şi atacate prin cererea de revizuire, de vreme ce se dovedeşte:

(i) conivenţa frauduloasă care a existat atât anterior, cât şi pe toată perioada executării lucrărilor la investiţia Parc de Distracţii, între intimata A.. S.R.L. şi dirigintele de şantier, domnul D., care era, în acelaşi timp, numit în funcţia de RTE (responsabil tehnic execuţie) în cadrul intimatei, cu scopul de a spori veniturile intimatei şi de a o păgubi pe recurentă;

(ii) faptul că intimata A. a premeditat întreaga situaţie, având în vedere că, la data semnării contractului de antrepriză (15.11.2010), cunoştea faptul că domnul D. era numit de către recurentă diriginte de şantier (din data de 11.10.2010) şi, în acelaşi timp, RTE (responsabil tehnic cu execuţia) de către A. (din data de 15.10.2010).

Face trimitere, totodată, la o soluţie pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2012.

Intimata A. S.R.L., prin administrator judiciar F.. a formulat întâmpinare în recurs, înregistrată la data de 20.05.2021, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, solicitând, în principal, să se constate nul recursul formulat, iar, în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat; cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat.

Examinând, cu prioritate, în temeiul art. 137 C. proc. civ., de la 1865, excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare, de către intimata A. S.R.L., se constată că nu pot fi reţinute argumentele intimatei, având în vedere că în cadrul cererii de recurs au fost invocate critici de nelegalitate ce pot fi încadrate în dispoziţiile art. 304 alin. (1) pct. 5 şi pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care, excepţia nulităţii recursului urmează a fi respinsă.

Într-adevăr, art. 3021 lit. c) din C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă motivele pe care se întemeiază cererea de recurs şi dezvoltarea lor nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute la art. 304 din acelaşi cod.

Cu toate acestea, în cauză nu operează sancţiunea nulităţii, pentru că din lecturarea cererii de recurs se poate constata cu uşurinţă că recurenta-revizuentă a invocat motivele de recurs prevăzute de pct. 5 şi 9 ale art. 304 C. proc. civ..- 5. când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2), respectiv, hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material -, iar criticile sale se încadrează în aceste temeiuri, fiind indicate in concreto normele de drept procedural şi de drept substanţial referitor la care partea consideră că instanţa de revizuire a realizat o încălcare a acestora, respectiv, a făcut o aplicare sau interpretare eronată, şi anume dispoziţiile legale care reglementează motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., de la 1865.

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi a temeiului de drept indicat, precum şi din perspectiva obiectului şi a normelor legale incidente, dar şi a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Critica recurentei- revizuente invocată în susţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., de la 1865, vizând încălcarea dispoziţiilor art. 322 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., este neîntemeiată.

Verificând admisibilitatea cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.. de la 1865, Curtea de Apel Bucureşti a enumerat condiţiile de admisibilitate desprinse din norma menţionată, din perspectiva celor două condiţii, aceea a caracterului nou, respectiv, a caracterului determinant al înscrisului invocat de către revizuentă.

Astfel, a apreciat că înscrisul este nou, în sensul că nu a fost depus la dosar cu ocazia soluţionării cauzei finalizate prin hotărârea supusă revizuirii, însă, nu are caracter determinant, deoarece situaţia ce se doreşte a se dovedi cu acesta nu poate fi dedusă doar din cuprinsul acestui înscris, în urma coroborării cu probele deja administrate, şi pentru care recurenta- revizuentă ar fi trebuit să administreze şi alte mijloace de probă.

Aprecierea instanţei de revizuire pe acest aspect este corectă şi, chiar dacă analiza a fost făcută în contextul admisibilităţii cererii de revizuire de faţă, finalitatea este aceeaşi, anume, imposibilitatea reanalizării unui aspect de fapt şi de drept ce a fost tranşat irevocabil într-un proces anterior. Instanţa a analizat şi condiţia ca înscrisul nou înfăţişat să fie determinant, dar, această analiză a fost realizată cu titlu subsidiar.

Ca atare, Înalta Curte constată că instanţa de fond nu a încălcat formele de procedură prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.., de la 1865 atunci când a exercitat controlul în privinţa condiţiilor de admisibilitate a cererii de revizuire din perspectiva caracterului determinant al înscrisului nou, soluţia acesteia fiind legală, ceea ce, nu impune admiterea motivului de recurs prevăzut de art. 304 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., de la 1865, invocat de recurenta-revizuentă, motiv ce se găseşte a fi nefondat.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs invocat, ce poate fi subsumat motivului prevăzut de art. 304 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ., de la 1865, recurenta- revizuentă susţine că înscrisul are forţă probantă prin el însuşi, caracterul determinant al acestuia fiind incontestabil şi, dacă ar fi fost cunoscut de Curtea de Apel cu ocazia judecării dosarului nr. x/2011, consideră că soluţia ar fi fost diametral opusă celei pronunţate şi atacate prin cererea de revizuire.

Critica este nefondată.

Astfel, în esenţă, conform prevederilor art. 322 pct. 5 teza I C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri date de instanţa de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere numai în măsura în care înscrisul doveditor, reţinut de partea potrivnică sau care nu a putut fi înfăţişat dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ar fi fost determinant pentru soluţia din hotărârea ce se atacă.

Fiind vorba despre condiţii cumulative de admisibilitate a revizuirii, neîndeplinirea chiar şi numai a uneia dintre acestea are drept consecinţă respingerea cererii de revizuire.

Din perspectiva acestei cerinţe de admisibilitate, ar trebui analizat în concret dacă, în raport de considerentele hotărârii şi de probatoriul administrat, nu mai puţin, în raport de cererile şi apărările părţilor, înscrisul nou avea aptitudinea de a determina stabilirea unei alte situaţii de fapt în cauză.

Aşadar, aprecierea acestei cerinţe are drept premisă situaţia de fapt reţinută prin considerentele hotărârii supuse revizuirii, susţinerile părţilor din acea cauză şi nu poate ignora conţinutul înscrisului nou, pentru că numai în acest fel s-ar putea stabili dacă acest înscris ar fi fost hotărâtor pentru modul de soluţionare a cauzei.

Luarea în considerare a conţinutului înscrisului nou invocat prin cererea de revizuire este relevantă din perspectiva distincţiei între faptul principal, ce constituie raportul litigios dedus judecăţii şi care trebuie dovedit, şi faptul probator, care, fără a constitui însuşi raportul litigios, contribuie la dovedirea existenţei sau a inexistenţei acestuia, noţiuni ce au o semnificaţie diferită în materia probelor.

Avându-se în vedere această distincţie, examinarea caracterului determinant al unui înscris, ca cerinţă de admisibilitate a revizuirii, presupune verificarea aptitudinii înscrisului, din conţinutul căruia rezultă faptul probator, de a combate aprecierea instanţei ce a pronunţat hotărârea supusă revizuirii asupra faptului principal, astfel încât să fi putut conduce la adoptarea unei alte soluţii decât cea efectiv pronunţată.

În contextul caracterului determinant al înscrisului nou, nu poate fi exclus că, deşi faptul probator este reflectat de probe deja administrate, acestea să nu fi fost apte, în funcţie de obiectul probei, cât şi de cerinţele legale ce trebuie întrunite pentru ca un mijloc de probă să aibă forţă probantă, să reprezinte dovezi pertinente şi concludente pentru dovedirea faptului respectiv.

În cauza de faţă, instanţa a analizat în mod concret şi efectiv cerinţa în discuţie de admisibilitate a revizuirii, şi, contrar susţinerilor recurentei-revizuente, înscrisul nou prezentat, respectiv, Decizia nr. 3/15. X.2021, nu are caracter determinant, în sensul cerut de lege, anume, nu are şi nu ar fi avut o influenţă hotărâtoare asupra soluţiei date în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2011 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, pentru a justifica încălcarea autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, şi anularea acesteia.

Astfel, recurenta susţine că obligarea sa la plata lucrărilor suplimentare are ca izvor dispoziţiile şi notele de şantier întocmite de dirigintele de şantier (care, în acelaşi timp, în baza acestui înscris nou, fusese desemnat de intimată responsabil tehnic cu execuţia, din partea acesteia) şi care ar fi comandat aceste lucrări, ce le depăşeau pe cele estimate prin contract şi, ca atare, acest înscris nou demonstrează, fără putinţă de tăgadă, complicitatea dintre dirigintele de şantier, angajat din partea recurentei-revizuente, şi antreprenorul A., complicitate ce a avut ca rezultat prejudicierea sa, sistematică şi premeditată.

O atare susţinere nu poate fi primită, fiind în mod vădit nefondată.

În primul rând, considerentele hotărârii a cărei revizuire s-a cerut relevă faptul că fundamentul soluţiei de obligare a recurentei-revizuente B. S.A. la plata lucrărilor suplimentare efectuate, l-a reprezentat voinţa juridică manifestată de aceasta, în calitate de Beneficiar, care a dorit realizarea unor lucrări ce au impus majorarea cantităţilor de lucrări iniţiale, estimate prin contract.

Ca atare, înscrisul nou trebuie să coincidă tocmai cu acel mijloc de probă ce îndeplineşte cerinţele legale pentru dovedirea faptului în discuţie, cerinţă neîndeplinită în speţă.

Mai mult, pe lângă faptul că, aşa cum corect a reţinut şi instanţa anterioară, aceste fapte pretins dovedite, constituie împrejurări noi, neinvocate în faţa instanţei de apel, raţionamentul juridic al instanţei nu s-a limitat doar la aceste aserţiuni, ci a analizat şi alte probatorii şi împrejurări din dosar, conchizând că părţile au înţeles modificarea contractului într-o formă simplificată, cu respectarea art. 969 C. civ., situaţie pe care a reţinut-o dintr-o serie de alte împrejurări la care a făcut referire, pe larg, în considerente.

În al doilea rând, recurenta-revizuentă susţine că însăşi constatarea cumulării a două calităţi incompatibile (cu privire la care există o interdicţie legală expresă, în art. 50 din Ordinul nr. 1496 din 13 mai 2011 al Inspectoratului de Stat în Construcţii), intervenită prin acest înscris nou, Decizia nr. 3/15.10.2021, probează conivenţa frauduloasă şi nu este nevoie de administrarea şi a altor mijloace de probă, şi, astfel, soluţia pronunţată în apel, în dosarul nr. x/2011, nu putea fi decât una favorabilă ei, în condiţiile în care, înscrisul nou demonstrează, fără putinţă de tăgadă, complicitatea dintre dirigintele său de şantier şi antreprenorul A., complicitate care a avut ca rezultat prejudicierea sa sistematică şi premeditată.

Critica recurentei, de asemenea, nu este fondată şi, contrar susţinerilor sale, înscrisul nou, Decizia nr. 3/15. X.2021, nu este susceptibil, prin el însuşi, de a schimba soluţia pronunţată în apel.

Înscrisul nou dovedeşte doar faptul că D. a cumulat calitatea de diriginte de şantier, cu cea de responsabil tehnic cu execuţia din partea intimatei, însă, acest cumul de calităţi nu poate dovedi, prin el însuşi, nici pe departe, existenţa unui acord fraudulos între acesta şi intimata A..

O eventuală existenţă a fraudei trebuia dovedită, în mod imperios, şi prin alte mijloace de probă, nefiind suficiente simplele presupoziţii ale recurentei-revizuente, lucru, de altfel, corect reţinut şi de instanţa de revizuire.

De altfel, o eventuală încălcare a legii printr-un asemenea cumul de funcţii, cu eludarea art. 50 din Ordinul nr. 1496 din 13 mai 2011 al Inspectoratului de Stat în Construcţii, cum arată recurenta-revizuentă, poate fi sancţionată doar în condiţiile legii, pe temeiul de drept prevăzut şi cu consecinţele legale respective, şi nu poate constitui, în sine, temei de admitere a unei cereri de revizuire, spre a înfrânge caracterul irevocabil al unei hotărâri judecătoreşti, devenită cu autoritate de lucru judecat.

Şi, mai mult, aşa cum s-a arătat mai sus, pentru a produce efectele susţinute de recurenta-revizuentă, acest înscris trebuia coroborat cu celelalte mijloace de probă, pentru a avea aptitudinea de a confirma existenţa fraudei, în sensul dorit de recurentă.

Ca atare, şi din acest punct de vedere, hotărârea instanţei de revizuire este corectă, criticile recurentei- revizuente nefiind fondate.

Faţă de toate cele de mai sus, în mod corect şi legal instanţa a apreciat că înscrisul doveditor invocat de recurenta- revizuentă, în speţă, nu întruneşte condiţia cerută de art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât, nu are caracterul determinant în pronunţarea soluţiei, în sensul textului, situaţie în care, hotărârea instanţei nu este susceptibilă de a fi atacată cu revizuire, şi, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat, ca nefondat.

Întrucât prin respingerea recursului, recurenta- revizuentă B. S.A. - prin lichidator judiciar E.. a căzut în pretenţii faţă de intimata A. S.R.L., prin administrator judiciar F.., fiind, astfel, întrunite, cerinţele art. 274 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va dispune în baza acestui text de lege obligarea recurentei- revizuente la plata cheltuielilor de judecată suportate de intimată în această fază procesuală, constând în onorariu de avocat în cuantum de 3.500 RON, dovedit cu factura fiscală depusă la dosar, şi extras de cont bancar, pe verso.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de către intimată.

Respinge recursul declarat de recurenta- revizuentă B. S.A. - prin administrator judiciar E.. împotriva deciziei civile nr. 1089/A din 12 iunie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca nefondat.

Obligă recurenta- revizuentă B. S.A. - prin lichidator judiciar E.. să plătească intimatei A. S.R.L. - prin administrator judiciar F.. suma de 3.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2021.