Civil liability for abusive insolvency petition: appeal annulled as null for failure to substantiate cassation grounds

Şedinţa publică din data de 29 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la 13 aprilie 2017 sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.A. ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1.052.000 RON către societatea reclamantă, reprezentând prejudiciu cauzat prin fapta pârâtei ce constă în formularea la 27 ianuarie 2016 a unei cereri înregistrate pe rolul Tribunalului Ialomiţa sub nr. x/2016, prin care a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei împotriva averii debitoarei A. S.R.L., precum şi la plata sumei de 500.000 RON reprezentând daune morale.

Prin încheierea nr. 420/2018 din 3 iulie 2018, instanţa a anulat cererea de chemare în judecată pentru nerespectarea condiţiilor prevăzute de art. 194 C. proc. civ.

Ulterior, prin încheierea nr. 555/F din 21 septembrie 2018, Tribunalul Ilfov, secţia Civilă a admis cererea de reexaminare formulată de reclamantă, a revenit asupra măsurii anulării şi a trimis cauza completului iniţial învestit pentru continuarea procedurii.

Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia insuficientei timbrări şi excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată.

Prin încheierea de şedinţă din 15 aprilie 2019, instanţa a respins excepţia insuficientei timbrări şi excepţia nulităţii.

Prin sentinţa civilă nr. 2381 din 10 iulie 2019, pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia Civilă, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva sentinţei pronunţate a declarat apel reclamanta S.C. A. S.R.L.

Prin decizia civilă nr. 304/2020 din 12 martie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamantă.

Împotriva deciziei nr. 304/2020 din 12 martie 2020, reclamanta a declarat recurs, solicitând instanţei casarea hotărârii atacate.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Autoarea căii de atac afirmă că nu a susţinut teza formulării unei cereri de deschidere a procedurii insolvenţei în condiţii de nelegalitate, ci teza formulării unei astfel de cereri cu rea-credinţă întrucât intimata-pârâtă, prin acţiunile sale, a depăşit limitele exercitării drepturilor din perspectiva scopului urmărit.

Recurenta-reclamantă susţine că dispoziţiile Legii nr. 85/2014 nu au fost corect interpretate, că instanţa de apel a reţinut în mod greşit că nu s-a făcut dovada existenţei faptei ilicite a intimatei-pârâte şi a interpretat greşit şi prevederile referitoare la răspunderea civilă delictuală. Aceeaşi parte mai susţine că instanţa de judecată ar fi trebuit să analizeze conduita pârâtei în raport de acţiunile formulate, conform dispoziţiilor art. 1349 C. civ.

Recurenta-reclamantă a indicat în cererea de recurs motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia netimbrării recursului şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Pe baza cererii de recurs, a întâmpinării depuse şi a răspunsului la întâmpinare, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reţinut că recursul declarat în cauză este nul.

Prin încheierea din 31 martie 2021, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Recurenta-reclamantă a depus punct de vedere cu privire la raport prin care a arătat că nu este de acord cu concluziile acestuia. Prin punctul de vedere formulat, intimata-pârâtă a arătat că îşi însuşeşte concluziile raportului.

Analizând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în complet de filtru, constată următoarele:

Cu privire la excepţia netimbrării, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, Înalta Curte o va respinge întrucât, raportat la dispoziţiile art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013, recurenta-reclamantă a achitat o taxă judiciară de timbru în cuantum de 9.562,50 RON, conform dovezii de plată aflate la dosarul de recurs.

Cu privire la recurs, Înalta Curte reţine inexistenţa motivelor de nelegalitate deoarece prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. au fost invocate formal întrucât din cererea de recurs nu se desprind critici care să poată fi subsumate acestui motiv de nelegalitate.

Criticile prin care se invocă greşita interpretare a Legii nr. 85/2014 şi a normelor din C. civ. relative la răspunderea civilă delictuală nu pot fi analizate din perspectiva pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., care permite casare unei hotărâri numai în cazul încălcării sau aplicării greşite a normei de drept material. Recurenta-reclamantă nu arată în concret care este norma materială încălcată şi nici nu argumentează de ce este greşit raţionamentul instanţei de apel, ci face aprecieri legate de reaua-credinţă de care ar fi dat dovadă intimata-pârâtă la formularea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei şi solicită instanţei de recurs să verifice aspecte de fapt, cum ar fi cine era debitorul creanţei deţinute de intimata-pârâtă şi eventuala plată a acestei creanţe prin valorificarea anumitor garanţii.

Recurenta invocă nerespectarea art. 1349 C. civ., care reglementează răspunderea civilă delictuală, dar de fapt solicită instanţei să analizeze conduita intimatei-pârâte sau să aprecieze asupra unor clauze contractuale, cum ar fi cele referitoare la renunţarea la beneficiul de diviziune sau de discuţiune, acestea fiind aspecte de netemeinicie care nu pot fi analizate în stadiul procesual al recursului. În această cale extraordinară de atac se analizează exclusiv aspectele de nelegalitate, fără a se proceda la o devoluare a fondului cauzei.

Faţă de cele de mai sus, instanţa supremă reţine că recurenta-reclamantă nu şi-a respectat obligaţia impusă de lege de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în acest caz intervenind sancţiunea nulităţii căii de atac formulate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va da eficienţă prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ. şi, în temeiul art. 493 alin. (5) din acelaşi cod, va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 304/2020 din 12 martie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia netimbrării cererii de recurs, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare.

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 304/2020 din 12 martie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 septembrie 2021.