Demolition action withdrawal: Party autonomy in civil procedure and renunciation of extraordinary appeal

Şedinţa publică din data de 1 februarie 2022

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la 28.05.2014, pe rolul Tribunalului Dolj, secţia I civilă, sub nr. x/2014, reclamanta A. a chemat în judecată pârâţii B. S.A. Craiova, societate absorbantă, în calitate de succesoare universală în drepturi a Magal S.A., societate absorbită, şi C. S.A. prin administrator judiciar D.., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea în solidar a acestora la demolarea imobilul clădire denumit "hală industrială" amplasată pe terenul proprietatea sa situat în Craiova, str. x, iar, în cazul refuzului acestora, să fie autorizată să procedeze la ridicarea sau demolarea construcţiei, pe cheltuiala pârâtelor.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 492 şi art. 494 C. civ. de la 1864.

Pârâta C. S.A. a formulat cerere de chemare în garanţie a societăţii Magal Craiova S.A., prin care a solicitat instanţei, în situaţia admiterii cererii principale, obligarea acesteia la plata despăgubirii în cuantum de 172.000 euro, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

La 19.02.2015 pârâta C. S.A. a precizat cererea de chemare în garanţie formulată, în sensul că solicită obligarea la plata de despăgubiri a societăţii B. S.A., în calitate de societate absorbantă a Magal Craiova S.A.

Prin decizia nr. 389/2014 din 3 octombrie 2014, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia I civilă, s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II - a Civile a Tribunalului Dolj.

2. Dosarul a fost înregistrat la 16 octombrie 2014, pe rolul Tribunalului Dolj, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2014*.

Prin sentinţa civilă nr. 79/2020 din 9 iunie 2020, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantă, fiind respinsă şi cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtă, ca rămasă fără obiect.

3. Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta A., care, prin decizia nr. 488/2020 din 13 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, a fost respins ca nefondat.

4. Împotriva acestei decizii la 14 decembrie 2020, reclamanta A. a formulat recurs, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 Cod procedură civilă, prin care a solicitat casarea deciziei recurate şi a sentinţei primei instanţe, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare tribunalului.

Recurenta a arătat că hotărârea instanţei de apel este nelegală, fiind dată cu aplicarea greşita a art. 480 alin. (1) Cod procedură civilă.

Recurenta a arătat că, analizând sentinţa apelată, se poate observa cu uşurinţă că motivarea soluţiei adoptate este extrem de succintă, în termeni generali şi fără trimitere la probe.

Recurenta a susţinut că instanţa de apel nu a răspuns în niciun fel criticilor formulate privind atât neanalizarea probelor aflate la dosarul cauzei, cât şi stabilirea stării de fapt, pe care, în calitate de instanţă de control trebuia să o aibă în vedere.

Recurenta a considerat că hotărârea primei instanţei este lovită de nulitate pentru nemotivarea acesteia, întrucât din considerentele acesteia nu rezultă că fondul pricinii a fost examinat, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

La 1 aprilie 2021, intimata B. S.A. a depus întâmpinare, prin care a invocat, în principal, excepţia nulităţii recursului, întrucât criticile nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca temeinică şi legală a deciziei recurate.

La 2 aprilie 2021, intimata C. S.A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului în temeiul art. 489 alin. (2) Cod procedură civilă, întrucât criticile expuse de recurentă nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) din acelaşi cod, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

La 21 aprilie 2021, recurenta a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat înlăturarea ca nefondate şi străine de cauză a apărărilor şi susţinerilor intimatelor-pârâte.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 13 ianuarie 2021.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 15 iunie 2021, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului către părţi, cu menţiunea că pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare. Părţile nu au depus puncte de vedere la raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din 16 noiembrie 2021 s-a admis în principiu recursul declarat de reclamanta, s-a prorogat discutarea excepţiei nulităţii recursului invocată de intimate şi s-a stabilit termen de judecată la 1 februarie 2022.

Recurenta A. prin cererea depusă la 25 ianuarie 2022 a învederat că renunţă la judecata căii extraordinare de atac, depunând în acest sens declaraţia de renunţare autentificată sub nr. x din 20.01.2022 de către E..

Examinând cu prioritate cererea de renunţare la judecata recursului formulată de recurenta-reclamantă A., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 9 alin. (3) teza I C. proc. civ. "în condiţiile legii, partea poate, după caz, renunţa la judecarea cererii de chemare în judecată sau la însuşi dreptul pretins, poate recunoaşte pretenţiile părţii adverse, se poate învoi cu aceasta pentru a pune capăt, în tot sau în parte, procesului, poate renunţa la exercitarea căilor de atac ori la executarea unei hotărâri."

Totodată, potrivit art. 463 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., "achiesarea la hotărâre reprezintă renunţarea unei părţi la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluţii din respectiva hotărâre."

În aplicarea acestor texte de lege, Înalta Curte constată că, prin declaraţia autentificată sub nr. x din 20.01.2022 de către E., recurenta-reclamantă a solicitat instanţei să ia act de renunţarea sa la judecata recursului.

Prin urmare, manifestarea expresă de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecata căii de atac exercitate, reprezintă un act de dispoziţie formulat în termeni lipsiţi de echivoc şi care nu este supus cenzurii instanţei de judecată, conform principiului disponibilităţii ce guvernează procesul civil potrivit art. 9 C. proc. civ.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 463 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunţarea la judecata recursului declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 488/2020 din 13 octombrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunţarea la judecata recursului declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 488/2020 din 13 octombrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 1 februarie 2022.