Inadmissibility of shareholder register annulment as remedy for failure to update records following fraudulent transactions

Şedinţa publică din data de 1 februarie 2022

Asupra recursurilor, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, la 29 octombrie 2018, sub dosarul nr. x/2018, reclamanţii A. şi B., în nume propriu şi în numele şi pe seama pârâtei C. S.A., au solicitat instanţei, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, în contradictoriu cu pârâtele C. S.A. şi Depozitarul Central S.A., să constate nulitatea registrelor acţionarilor C. S.A., emise de Depozitarul Central S.A., la următoarele date de referinţă: 3 octombrie 2014, 19 noiembrie 2014, 9 februarie 2015, 16 aprilie 2015, 18 aprilie 2015, 1 septembrie 2015, 12 aprilie 2016, 20 iunie 2016, 16 noiembrie 2016, 18 noiembrie 2016, 10 martie 2017, 12 martie 2018, corespunzătoare adunărilor generale ale acţionarilor din 30 octombrie 2014, 17 decembrie 2014, 20 februarie 2015, 28 aprilie 2015, 29 aprilie 2015, 20 septembrie 2015, 26 aprilie 2016, 12 iulie 2016, 28 noiembrie 2016, 30 noiembrie 2016, 22 martie 2017, 21 martie 2018; cu cheltuieli de judecată.

În drept, reclamanţii au invocat dispoziţiile art. 123 alin. (2) şi art. 180 din Legea nr. 31/1990, art. 146 alin. (4) şi alin. (5) şi art. 243 din Legea nr. 297/2004, art. 92 din Legea nr. 24/2017, precum şi cele ale art. 1246 şi art. 1325 C. civ.

Prin cererea reconvenţională, pârâta Depozitarul Central S.A. a solicitat repunerea părţilor în situaţia anterioară întocmirii registrelor acţionarilor.

Prin încheierea de şedinţă pronunţată la 19 septembrie 2019, de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2018, a fost respinsă cererea de introducere forţată în cauză a tuturor acţionarilor societăţii C. S.A.

În considerentele încheierii, s-a reţinut că nu sunt incidente dispoziţiile art. 78 C. proc. civ., având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, precum şi temeiul juridic invocat în susţinerea acesteia. Astfel, raportul juridic dedus judecăţii apare ca fiind stabilit între cele două pârâte şi se referă la întocmirea registrelor acţionarilor, în baza dispoziţiilor legale aplicabile în speţă.

În raport cu argumentele pârâtei, invocate cu ocazia formulării cererii de lărgire a cadrului procesual, dispoziţiile art. 78 C. proc. civ. nu fac referire la efectele pe care le poate produce o hotărâre judecătorească faţă de terţi, iar raportul juridic dedus judecăţii nu impune introducerea în cauză a acţionarilor pârâtei C. S.A.

Prin sentinţa civilă nr. 3427 din 25 noiembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, au fost admise excepţia inadmisibilităţii cererii principale, invocată de ambele pârâte şi excepţia lipsei de interes, în susţinerea cererii reconvenţionale, invocată de reclamanţi.

De asemenea, au fost respinse cererea principală, formulată de reclamanţi, în contradictoriu cu pârâţii, ca inadmisibilă, şi cererea reconvenţională, formulată de pârâtul Depozitarul Central S.A., în contradictoriu cu reclamanţii şi pârâta C. S.A., ca lipsită de interes.

Totodată, a fost admisă, în parte, cererea pârâtului-reconvenţional Depozitarul Central S.A., reclamanţii A. şi B. fiind obligaţi, în solidar, la plata sumei de 2.750 RON, către această pârâtă, cu titlu de cheltuieli de judecată.

2. Împotriva sentinţei civile nr. 3427 din 25 noiembrie 2019 şi a încheierii din 19 septembrie 2019, ambele pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2018, pârâta Depozitarul Central S.A. a declarat apel, solicitând schimbarea hotărârilor atacate, în sensul respingerii acţiunii formulate, ca inadmisibilă, pentru neîntregirea cadrului procesual pasiv şi admiterii cererii reconvenţionale.

Totodată, împotriva hotărârii pronunţate în primă instanţă, au declarat apel şi reclamanţii A. şi B., solicitând anularea, în parte, a sentinţei apelate, în ceea ce priveşte soluţia de admitere a excepţiei inadmisibilităţii cererii principale, înlăturarea considerentelor care exced limitelor învestirii instanţei şi evocarea fondului.

Prin decizia civilă nr. 1405 A din 23 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2018, a fost respinsă excepţia lipsei de interes, în formularea apelului pârâtei Depozitarul Central S.A. împotriva încheierii pronunţate la 19 septembrie 2019, de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, ca neîntemeiată.

Totodată, au fost respinse apelurile declarate de pârâta Depozitarul Central S.A. şi de reclamanţii A. şi B. împotriva sentinţei.

Împotriva hotărârii pronunţate în apel, atât reclamanţii A. şi B., cât şi pârâta Depozitarul Central S.A. au declarat recurs.

3. Prin recursul formulat, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., reclamanţii au solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

În susţinerea motivului de nelegalitate, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., aceştia au învederat că au fost încălcate dispoziţiile art. 430 alin. (2) şi art. 431 alin. (2) C. proc. civ. privind autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 1556 A din 5 octombrie 2017, pronunţate în dosarul nr. x/2015, a deciziei nr. 2121 A din 29 octombrie 2018, pronunţate în dosarul nr. x/2016, a deciziei nr. 1954 A din 6 noiembrie 2017, pronunţate în dosarul nr. x/2016 şi a deciziei nr. 2109 A din 25 octombrie 2018, pronunţate în dosarul nr. x/2018, toate ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

În acest sens, au susţinut că, prin aceste hotărâri, instanţele de judecată au respins acţiunile în constatarea nulităţii hotărârilor adunării generale reţinând că hotărârea A.G.A. nu poate fi anulată pentru încălcarea obligaţiei de actualizare a registrului acţionarilor. Or, prima instanţă a reţinut, în prezenta cauză, că încălcarea obligaţiei de actualizare a registrului acţionarilor nu este sancţionată însă cu nulitatea acestuia, ci, eventual, cu nulitatea actelor juridice emise în considerarea situaţiei atestate de acest mijloc de evidenţă.

Instanţa de apel a încălcat, astfel, art. 430 alin. (2) şi art. 431 alin. (2) C. proc. civ., întrucât sintagma "dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă" trebuie interpretată în sensul că există legătură între cele două litigii, atunci când susţineri şi argumente similare cu privire la acelaşi raport juridic sunt deduse judecăţii.

În acţiunile având ca obiect anularea hotărârilor A.G.A., adoptate de acţionarii înscrişi în registrul acţionarilor la datele de referinţă respective, instanţele de judecată au reţinut că prevederile art. 123 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 stabilesc "un criteriu clar în ceea ce priveşte identificarea acţionarilor îndreptăţiţi să participe la adoptarea unei hotărâri ca fiind cei înscrişi în registrul acţionarilor". Prin urmare, anterior, instanţele de judecată au apreciat că sunt lipsite de relevanţă şi că nu afectează validitatea hotărârilor A.G.A. actele juridice emise în considerarea situaţiei atestate de registrul acţionarilor.

În acest context, recurenţii-reclamanţi au susţinut că instanţa de judecată nu putea respinge ca inadmisibilă acţiunea în constatarea nulităţii registrului acţionarilor la datele de referinţă, cu motivarea că emiterea nelegală a acestora nu atrage nulitatea acestora, ci a actelor emise în baza acestora, în condiţiile în care, în soluţionarea acţiunii în anularea hotărârilor A.G.A., instanţele au considerat contrariul.

Totodată, recurenţii-reclamanţi au susţinut că hotărârea recurată a fost dată şi cu încălcarea autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 6875 din 7 decembrie 2015, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a, în dosarul nr. x/2015, prin care s-a dispus obligarea recurentei-pârâte să actualizeze Registrul Acţionarilor C. S.A., şi a sentinţei penale nr. 172F/2011, prin care s-a dispus reînscrierea părţilor civile în registrul acţionarilor.

Prin urmare, prin susţinerile primei instanţe, privind calea procesuală de urmat, respectiv aceea a rectificării sau a actualizării, sunt încălcate dezlegările obligatorii prin care se constată că această cale procesuală a actualizării s-a urmat şi actualizarea s-a dispus, astfel încât emiterea registrelor acţionarilor, atacate prin prezenta acţiune, s-a făcut cu încălcarea hotărârii judecătoreşti.

De asemenea, recurenţii-reclamanţi au arătat că au fost încălcate şi art. 22 alin. (6) şi art. 9 C. proc. civ., în ceea ce priveşte depăşirea limitelor învestirii, întrucât instanţa de apel a apreciat că prima instanţă a reţinut pertinent că, în situaţia în care înregistrările din registrele acţionarilor nu reflectă realitatea juridică, acestea pot fi rectificate, iar în cazul în care înregistrările din registrul acţionarilor au la bază diferite tranzacţii, prealabil rectificării menţiunilor se impune analizarea şi, eventual, anularea tranzacţiilor care au stat la baza înscrierii acţionarilor în registre.

Prima instanţă nu s-a limitat să constate că este inadmisibilă acţiunea în nulitate şi să indice acţiunea în actualizare, ci a verificat şi condiţiile acestei acţiuni şi a apreciat asupra condiţiilor acesteia. Instanţa de apel a reţinut, în mod nelegal, că asemenea dezlegări ar face parte din motivarea hotărârii, conform art. 425 C. proc. civ.

Apoi, din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenţii-reclamanţi au invocat şi încălcarea art. 6 Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, sens în care au susţinut că posibilitatea de a redacta şi depune acţiunea nu reprezintă exercitarea deplină a dreptului de acces la o instanţă, de vreme ce instanţa de judecată a respins ca inadmisibilă acţiunea, fără să se pronunţe tocmai cu privire la problema nelegalităţii registrelor acţionarilor, respectiv la problema dedusă judecăţii.

Urmare a deciziei recurate se neagă dreptul de acces la instanţă, cu motivarea că în cadrul acţiunilor în anularea hotărârilor adunării generale nu se poate analiza legalitatea registrelor acţionarilor, întrucât art. 123 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 ar limita controlul la respectarea informaţiilor din cuprinsul registrului acţionarilor la data de referinţă; acţiunea în anularea registrelor acţionarilor, care cuprind informaţii necorespunzătoare adevărului, ar fi inadmisibilă.

Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenţii-reclamanţi invocă încălcarea art. 1 Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, întrucât instanţa de apel a reţinut că nu a fost încălcat dreptul reclamanţilor de proprietate asupra acţiunilor, deoarece existenţa drepturilor recunoscute acestora, prin hotărârile judecătoreşti invocate, nu a fost contestată şi că nu se poate reţine că sentinţa atacată ar reprezenta o ingerinţă neproporţională în dreptul de proprietate al acţionarilor.

Prin urmare, eventualul drept de proprietate al acestor terţi, decurgând din eventuale tranzacţii asupra cărora instanţele nu s-au pronunţat nu poate reprezenta un motiv care să justifice ingerinţa în dreptul de proprietate al acţionarilor.

Tot cu privire la acest motiv de nelegalitate, se invocă şi încălcarea prevederilor art. 1.324 si art. 1.166 C. civ.

În acest sens, recurenţii-reclamanţi au arătat că instanţa de apel a reţinut că, pentru a fi in prezenţa unui act juridic, nu este suficientă existenţa unei manifestări de voinţă, ci este necesar şi ca efectele juridice, constând în naşterea, modificarea sau stingerea unui raport juridic concret, să se producă în temeiul manifestării de voinţă respective, nu în puterea legii, independent de voinţa autorului actului.

Însă, conform art. 1.324 C. civ., actele unilaterale se deosebesc de actele bilaterale sau plurilaterale, prin numărul manifestărilor de voinţă, nicidecum prin faptul că ar crea drepturi sau obligaţii în sarcina emitentului sau destinatarului. Eventualele drepturi sau obligaţii se nasc în temeiul legii. Nu există niciun act juridic care să producă efecte juridice numai în temeiul voinţei părţilor sau numai în temeiul dispoziţiilor legale.

Susţinerea instanţei potrivit căreia registrul acţionarilor produce efecte independent de voinţa pârâtei Depozitarul Central S.A. este greşită, întrucât, emiţând un act prevăzut de lege, cu un anumit conţinut, recurenta-pârâtă îşi manifestă o voinţă juridică.

Totodată, recurenţii-reclamanţi au mai susţinut că, prin decizia atacată, au fost încălcate dispoziţiile art. 1.246 şi art. 1.254 C. civ., sens în care au arătat că registrele atacate sunt emise cu încălcarea condiţiilor pentru emiterea valabilă, de vreme ce acestea trebuie să reflecte realitatea acţionarilor, nicidecum să confirme ca fiind acţionari persoane care deţin acţiuni în baza unor tranzacţii frauduloase anulate definitiv sau să nu includă ca acţionari persoane cărora li s-a recunoscut definitiv această calitate.

În aceste condiţii, este nelegală susţinerea instanţei de apel că registrele acţionarilor, care condiţionează exercitarea drepturilor specifice calităţii de acţionar, ar putea fi emise cu orice conţinut, pentru că acestea ar putea fi doar rectificate sau actualizate şi că încălcarea obligaţiei de actualizare a registrului acţionarilor nu este sancţionată cu nulitatea acestuia.

Cu referire la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenţii-reclamanţi au învederat că instanţa de apel îşi fundamentează motivarea pe faptul că registrul acţionarilor nu este un act juridic şi că poate fi doar rectificat sau actualizat, neputând fi aplicată sancţiunea nulităţii, chiar în ipoteza încălcării obligaţiei de actualizare.

Totuşi instanţa de apel reţine explicit că registrul acţionarilor condiţionează exercitarea drepturilor specifice calităţii de acţionar, iar înscrierea acţionarilor în registrul acţionarilor dă dreptul de a încasa dividende, dreptul de a vota în cadrul şedinţelor adunării generale a acţionarilor.

Totodată, instanţa de apel reţine că, pentru ca dreptul de proprietate să poată fi pe deplin exercitat, este necesar ca această calitate să fie înscrisă în registrul acţionarilor. Prin urmare, instanţa de apel arată expres care sunt efectele juridice ale registrului acţionarilor, respectiv cum acesta naşte un raport juridic, constând în drepturile acţionarilor înscrişi şi obligaţiile corelative ale societăţii, motiv pentru care concluzia potrivit căreia registrul acţionarilor nu ar fi un act juridic este contradictorie cu toate susţinerile anterioare.

La 29 martie 2021, intimata-pârâta C. S.A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, respingerea recursului reclamanţilor, ca nul, iar, în subsidiar, ca nefondat, iar la 29 aprilie 2021, recurenta-pârâtă Depozitarul Central S.A., prin întâmpinarea depusă, a solicitat, în esenţă, respingerea recursului, ca nefondat.

Recurenţii-reclamanţi au depus, la 26 aprilie 2021, răspuns la întâmpinare, prin care au solicitat respingerea excepţiei nulităţii recursului.

4. Prin recursul formulat la 22 ianuarie 2021, pârâta D. S.A. a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.

În dezvoltarea motivului de recurs, aceasta a arătat că, în mod greşit, instanţa de apel a apreciat că încheierea de şedinţă pronunţată la 19 septembrie 2019 de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2018, este motivată, în realitate, aceasta încălcând regulile de procedură prevăzute de art. 233 şi următoarele C. proc. civ. privitoare la motivarea încheierilor.

În aprecierea recurentei-pârâte, încheierea atacată ar fi trebuit să cuprindă o motivare în fapt şi în drept în raport de toate circumstanţele cauzei, respectiv un raţionament propriu, care să justifice soluţia respingerii cererii de introducere în cauză a persoanelor care ar fi afectate de anularea registrelor acţionarilor, ca urmare a acţiunii intimaţilor din dosar.

În lipsa unei motivări corespunzătoare şi complete, dreptul de acces la un proces echitabil este profund afectat, deoarece este redusă posibilitatea exercitării unui control judiciar real asupra încheierii.

Prin urmare, încheierea apelată a fost pronunţată cu greşita aplicare a prevederilor art. 78 C. proc. civ., întrucât consorţiul procesual, în acest caz, nu poate fi limitat doar la intimaţi, societatea emitentă şi depozitarul acţiunilor, în condiţiile în care actul a cărui anulare se solicită vizează şi pe cumpărătorii acţiunilor, înregistraţi în Registrul Acţionarilor.

Spre deosebire de hotărârile A.G.A., unde instanţa se pronunţă asupra aspectelor formale vizând legala ţinere a hotărârii acţionarilor, acţiunea introductivă vizează însăşi proprietatea asupra acţiunilor societăţii emitente, iar pentru a se pronunţa în sensul anulării, prima instanţă trebuia să decidă în contradictoriu cu toate părţile vizate.

Instanţa de apel a ignorat efectele juridice pe care înregistrările efectuate în registrele acţionarilor le pot produce cu privire la dreptul de proprietate asupra acţiunilor emise de C. S.A. ori asupra legalităţii hotărârilor adunării generale a acţionarilor acestei societăţi.

Faţă de cadrul procesual fixat prin cererea introductivă, acţiunea trebuia soluţionată în prezenţa tuturor părţilor vizate de această cerere, abia apoi putându-se analiza în ce măsură cererea intimaţi lor este admisibilă sau nu, prin prisma faptului că actele atacate nu reprezintă veritabile acte juridice susceptibile de a fi anulate.

Contrar celor reţinute prin decizia atacată, în eventualitatea în care registrele acţionarilor ar fi anulate, fără ca această cauză să se soluţioneze în cadrul legal corespunzător în raport cu proprietarii acţiunilor, ar fi lipsite de efecte considerentele deciziei civile nr. 525 din 7 martie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. x/2017, prin care s-a menţinut soluţia de respingere a acţiunii în anularea Hotărârii A.G.A. C. S.A. din 17 decembrie 2014, tocmai pentru că nu s-au lămurit chestiunile legale de proprietatea acţiunilor în contradictoriu cu toate părţile.

Printr-o altă critică, recurenta-pârâtă susţine că, în mod greşit, instanţa de apel a considerat că sentinţa apelată este legală sub aspectul soluţionării cererii reconvenţionale şi a aplicat greşit prevederile art. 33 C. proc. civ., privitoare la actualitatea interesului.

În acest sens, a arătat că cererea reconvenţională a fost formulată în considerarea faptului că intimaţii au solicitat anularea registrelor acţionarilor intimatei-pârâte C. S.A., dar şi a numeroaselor dispute existente între părţi, ceea ce face ca recurenta-pârâtă să aibă interesul de a solicita repunerea în situaţia anterioară prin transferul acţiunilor din contul acţionarilor pe care intimaţii îi consideră reflectaţi în mod greşit în Registrul Acţionarilor în contul părţilor vătămate prin tranzacţiile frauduloase, respectiv de a clarifica definitiv situaţia acestor acţionari.

Eroarea în raţionamentul instanţei de apel consta în modalitatea în care instanţa se raportează la actualitatea interesului, din perspectiva art. 33 C. proc. civ.. Actualitatea interesului de a acţiona trebuia analizată prin raportare la momentul formulării cererii reconvenţionale, iar nu prin raportare la un moment ulterior, astfel cum a procedat prima instanţă, soluţie pe care instanţa de apel a menţinut-o.

La 29 martie 2021, recurenţii-reclamanţi au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului declarat de pârâta Depozitarul Central S.A., ca nefondat, iar, prin întâmpinare depusă la aceeaşi dată, intimata-pârâtă C. S.A., a solicitat admiterea recursului pârâtei Depozitarul Central S.A., în parte, exclusiv cu privire la soluţia de respingere a cererii de întregire a cadrului procesual pasiv, în condiţiile art. 78 alin. (2) C. proc. civ., prin introducerea forţată a tuturor acţionarilor. Referitor la criticile recurentei-pârâte, cu privire la menţinerea soluţiei de respingere a cererii reconvenţionale de către prima instanţă, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la 28 ianuarie 2021.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din 14 septembrie 2021, în complet de filtru, constatând întrunite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanţa a dispus comunicarea raportului către părţile cauzei, pentru a se depune puncte de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor, recurenţii-reclamanţi şi intimata-pârâtă. înţelegând să-şi exercite dreptul de a depune puncte de vedere cu privire la raport, la 12 octombrie 2021.

Prin încheierea din 16 noiembrie 2021, în complet de filtru, Înalta Curte a respins excepţia nulităţii recursului reclamanţilor, invocată de intimata-pârâtă C. S.A. şi a admis în principiu recursurile declarate în cauză.

I. Înalta Curte, analizând decizia atacată, în raport cu criticile formulate de recurenţii-reclamanţi, în limitele controlului de legalitate şi temeiurilor de drept invocate de aceştia, constată că este nefondat recursul, pentru următoarele considerente:

Prealabil, având în vedere că, potrivit art. 486 C. proc. civ., obiectul căii extraordinare de atac este hotărârea pronunţată de instanţa de apel şi nu hotărârea primei instanţe, iar recurenţii şi-au conceput motivarea recursului prin reluarea criticilor formulate în faţa instanţei de prim control judiciar, se cuvine precizarea că analiza motivelor de nelegalitate va fi efectuată în măsura în care există o corespondenţă în considerentele hotărârii atacate cu recurs, în limitele învestirii, considerente valabile pentru ambele recursuri declarate de reclamanţi şi de pârâtă.

Cu privire la cadrul judecăţii, se reţine că reclamanţii s-au adresat instanţei cu solicitarea de a se constata nulitatea registrelor acţionarilor societăţii pârâte C. S.A. emise de Depozitarul Central S.A. la datele de referinţă corespunzătoare adunărilor generale ale acţionarilor organizate la 3 octombrie 2014, 19 noiembrie 2014, 9 februarie 2015, 16 aprilie 2015, 18 aprilie 2015, 1 septembrie 2015, 12 aprilie 2016, 20 iunie 2016, 16 noiembrie 2016, 18 noiembrie 2016, 10 martie 2017 şi 12 martie 2018, pentru neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de art. 177 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990 şi de contractul de prestări servicii de registru nr. x din 1 august 2007 privind actualizarea înregistrărilor, conform unei hotărâri judecătoreşti penale, prin care s-a dispus anularea tranzacţiilor frauduloase privind acţiunile societăţii şi reînscrierea a 1344 persoane prejudiciate, în calitate de acţionari, reprezentând 7,3188% din capitalul societăţii pârâte.

Prima instanţă a admis excepţia inadmisibilităţii care vizează o sancţiune irevocabilă de ordin obiectiv, în sensul în care drepturile reclamanţilor, în cadrul procesual propus prin cererea de chemare în judecată, nu puteau fi ocrotite pe calea aleasă în mod greşit, sentinţa fiind confirmată prin respingerea apelului reclamanţilor, ca nefondat.

Revenind la recursul reclamanţilor, Înalta Curte reţine că aceleaşi critici - circumscrise dispoziţiilor art. 488 pct. 5 şi pct. 6 C. proc. civ. - privind depăşirea limitelor învestirii şi considerentele străine de cauză din cuprinsul hotărârii pronunţate de prima instanţă, au fost invocate în apel şi înlăturate, în mod corect, prin hotărârea recurată.

Astfel, instanţa de apel a constatat că soluţia primei instanţe privind inadmisibilitatea acţiunii şi considerentele care sprijină această soluţie, prin care au fost analizate cererile şi apărările pârâtelor nu au depăşit obiectul şi limitele procesului potrivit art. 9 alin. (2) din C. proc. civ. şi, deci, nu alcătuiesc considerente străine de obiectul şi natura cauzei.

Instanţa de prim control judiciar a constatat că instanţa fondului nu a negat nici existenţa drepturilor recunoscute reclamanţilor prin hotărârile judecătoreşti de care s-au prevalat privind funcţionarea legală a societăţii şi nici obligaţia Depozitarului Central de actualizare a evidenţelor privind acţiunile societăţii C. S.A., atunci când a apreciat că se impune lămurirea situaţiei tuturor acţiunilor şi tranzacţiilor ulterioare anulării pentru caracter fraudulos, pronunţate de instanţa penală.

Considerentele hotărârii criticate au avut de răspuns şi apărărilor formulate de cele două pârâte în apel, legate de particularităţile cauzei, respectiv listarea societăţii emitente C. S.A. pe piaţa de capital, ceea ce face ca frecvenţa schimbării titularilor de acţiuni ori a numărului de acţiuni deţinute să fie crescută, urmare a tranzacţiilor ulterioare efectuate în piaţă, ceea ce impune protecţia juridică a cumpărătorilor de bună-credinţă.

Prin urmare, Înalta Curte reţine că dezlegările instanţei de apel s-au încadrat în limitele procesuale proprii căii de atac, privind ceea ce s-a supus judecăţii la prima instanţă şi ceea ce s-a apelat (potrivit dispoziţiilor art. 477 şi 478 C. proc. civ.).

Recurenţii-reclamanţi, în cadrul aceluiaşi motiv întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ., susţin şi încălcarea dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în sensul negării dreptului de acces la instanţă.

Nici aceste argumente nu pot fi reţinute. Art. 6 din convenţie garantează oricărei persoane dreptul de a aduce în faţa unei instanţe orice pretenţie referitoare la drepturile şi obligaţiile cu caracter civil.

În dosarul nr. x/2015, instanţa civilă a admis cererea reclamantei B. (recurentă în cauză), în calitate de acţionar, care se regăsea printre cele 1344 persoane ale căror drepturi au fost fraudate şi a obligat pârâta Depozitarul Central să actualizeze registrul acţionarilor societăţii C., conform sentinţei penale, învederându-se înregistrarea în registrul acţionarilor a recurentei-reclamante.

Referirea recurenţilor la hotărârile pronunţate în dosarul nr. x/2015, în sensul obligării pârâtei Depozitarul Central la actualizarea registrului acţionarilor, nu poate constitui un argument al nelegalităţii soluţiei pronunţate de instanţele devolutive, care au reţinut inadmisibilitatea acţiunii, excepţie cu caracter absolut, în temeiul art. 247 alin. (1) C. proc. civ., ce vizează greşita alegere a căii de procedură, cu consecinţa neanalizării fondului.

Accesul liber la justiţie implică, prin natura sa, o reglementare din partea statului şi poate fi supus unor limitări (v. hotărârea CEDO pronunţată în cauza Lungoci contra României), neputând fi primite, în acest context, argumentele privind cadrul limitat determinat de conţinutul art. 123 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 ce nu ar fi permis şi analiza, pe cale incidentală, asupra legalităţii registrului acţionarilor de către instanţele sesizate în alte cauze de reclamanţi, cu soluţionarea unor acţiuni în nulitatea hotărârilor AGA.

Astfel cum corect a reţinut instanţa de apel, legiuitorul a identificat şi a normativizat remediile procesuale corespunzătoare naturii raporturilor juridice de conflict din litigiul pendinte.

Potrivit art. 21 C. civ., cu valoare de principiu, înscrierile inexacte se corectează pentru a reda exact situaţia juridică la care se referă prin operaţiunile simetrice de radiere sau modificare, având funcţia de a se permite sistemului de evidenţă furnizarea informaţiilor actualizate, totodată cu respectarea în cauză a condiţiilor şi termenelor stabilite prin reglementările speciale incidente, privind transferul valorilor mobiliare.

Recurenţii se prevalează de pronunţarea hotărârilor prin care s-a dispus reînscrierea părţilor civile (acţionari) în registrul acţionarilor şi obligarea la actualizarea registrului acţionarilor, invocând nesocotirea efectului negativ al autorităţii lucrului judecat, cu încălcarea art. 431 alin. (1) C. proc. civ., deşi constatarea acestui motiv de nelegalitate ar fi condus tot la respingerea acţiunii formulate de reclamanţi, ca inadmisibilă.

De asemenea, se mai susţine şi încălcarea dispoziţiilor art. 430 alin. (2) şi 431 alin. (2) C. proc. civ., în legătură cu deciziile pronunţate în soluţionarea acţiunilor în constatarea nulităţii Hotărârilor AGA, reiterându-se existenţa legăturii evidente cu soluţionarea prezentei cauze, critici ce vor fi înlăturate.

În primul rând, încălcarea autorităţii de lucru judecat alcătuieşte conţinutul motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 7 C. proc. civ.

Instanţa de apel a constatat corect că prima instanţă, analizând obiectul şi cauza acţiunii în anulare, nu a negat obligaţia de actualizare, conform celor stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă, ci a indicat calea procedurală corectă a rectificării (ce include radierea, îndreptarea, corectarea înregistrărilor ce nu corespund situaţiei juridice reale) ori a actualizării registrului, în deplin acord cu dezlegările date prin hotărârile invocate de reclamanţi.

Dacă în manifestarea care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească o a doua judecată, autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente, părţi, obiect şi cauză şi care, în speţă, nu se regăseşte, efectul pozitiv al hotărârii este demonstrat de modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea de a fi contrazise, impunându-se în al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior.

Înalta Curte constată că limitele judecării cauzei în apel se rezumau la ceea ce s-a judecat în prima instanţă, care nu a analizat fondul, prin urmare şi verificarea incidenţei autorităţii lucrului judecat, care a fost invocată în cadrul criticilor din apel, în mod necesar se raportează la soluţia dată aceleiaşi chestiuni litigioase.

Or, contrar susţinerilor din calea extraordinară de arac, prin hotărârile judecătoreşti invocate de recurenţii-reclamanţi nu s-a dezlegat chestiunea admisibilităţii acţiunii în anularea registrului acţionarilor, aceştia nefiind în situaţia unei exclusivităţi a hotărârilor judecătoreşti anterioare.

Recurenţii invocă şi motivul prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., însă argumentele expuse, privind efectele juridice ale registrului acţionarilor şi concluzia că acesta nu ar fi un act juridic nu relevă o contrarietate a considerentelor, ci nemulţumirea faţă de dezlegarea dată acestei probleme de drept de către instanţele fondului, urmând a fi analizată in extenso în cadrul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că motivarea hotărârii pronunţate de instanţa de apel este în concordanţă cu soluţia pronunţată în dispozitiv şi vine să expliciteze într-un mod coerent şi logic soluţia de respingere a apelului reclamanţilor.

În egală măsură, Înalta Curte constată că nu pot fi reţinute nici criticile privind încălcarea art. 1 din Protocolul I la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Înalta Curte reţine că recurenţii nu ar putea pretinde existenţa unei ingerinţe în exercitarea dreptului de proprietate asupra acţiunilor decât în măsura în care hotărârea contestată s-ar referi la "bunuri", care în sensul acestor dispoziţii ar însemna bunuri actuale ori valori patrimoniale, ceea ce nu este cazul.

Hotărârea recurată a confirmat legalitatea şi temeinicia sentinţei prin care acţiunea în anulare nu a primit o dezlegare în fond, cauza fiind soluţionată în temeiul unei excepţii de procedură, iar acţiunea reclamanţilor nici nu a privit exercitarea unui drept al Depozitarului Central asupra acţiunilor.

De altfel, se remarcă şi inconsecvenţa logică a raţionamentului juridic propus spre analiză, din moment ce în cuprinsul cererii de recurs, reclamanţii deşi pretind încălcarea dreptului de proprietate al acţionarilor prin soluţia de respingere a acţiunii în nulitatea registrului acţionarilor, recunosc, totodată, şi că acesta din urmă nu conferă însuşi dreptul de proprietate asupra acţiunilor.

În substanţa lor, criticile privesc tot o pretinsă încălcare a dreptului de acces la instanţă, motiv analizat anterior, prin considerentele aferente motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

În cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenţii reclamă încălcarea art. 1166, art. 1246 şi art. 1254 C. civ. privind nulitatea şi desfiinţarea contractului, fiind, de fapt, reiterate susţinerile privind fondul cauzei, în sensul că nulitatea absolută, în subsidiar relativă invocată prin cererea de chemare în judecată formulată în nume propriu şi în numele societăţii pârâte ar constitui unicul remediu, prin efectul retroactiv, pentru încălcarea de către Depozitarul Central a condiţiilor privind emiterea valabilă a registrului acţionarilor.

De altfel, deşi instanţa de apel îşi fundamentează soluţia de respingere ca nefondat a apelului reclamanţilor pe alte dispoziţii legale, respectiv pe art. 18 alin. (2), art. 20 alin. (1), art. 21 din C. civ., pe art. 177 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, precum şi pe Regulamentele CNVM, reclamanţii nu formulează critici în sensul încălcării sau aplicării greşite a acestor norme.

În combaterea concluziei instanţei de apel că registrul acţionarilor nu ar fi susceptibil de anulare, recurenţii susţin încălcarea dispoziţiilor art. 1324 C. civ. privind actul juridic unilateral, argumentându-se că ţinerea registrului acţionarilor, potrivit dispoziţiilor art. 123 din Legea nr. 31/1990, reprezintă atât o obligaţie legală, cât şi contractuală a Depozitarului Central, ceea ce determină răspunderea acestuia pentru realitatea informaţiilor conţinute, producând efecte juridice constitutive.

Înalta Curte reţine că, deşi executarea obligaţiilor inerente unei activităţi profesionale, asumate prin convenţia părţilor de către pârâta Depozitarul Central, în calitate de furnizor de servicii de depozit şi registru, în virtutea autorizării sale legale, poate fi privită ca un act juridic, iar debitorul obligaţiei de "a face" respectiv de a pune la dispoziţia societăţii emitente-creditoare informaţiile deţinute şi extrasul conţinând lista acţionarilor, este ţinut să execute obligaţia cu diligenţă, în condiţiile art. 1480 alin. (2) C. civ., argumentele recurenţilor în sensul nelegalităţii şi casării hotărârii recurate nu pot fi primite.

În cauză, acţiunea în "anularea registrelor acţionarilor" întemeiată pe dispoziţiile privind nulitatea contractului a fost formulată în nume propriu, ca acţiune directă şi ca acţiune oblică, în numele şi pe seama societăţii emitente C. S.A. - mijloc juridic prin care creditorul exercită drepturile şi acţiunile debitorului său atunci când refuză sau neglijează să le exercite.

Acţiunea este promovată în legătură cu un interes procesual mediat al reclamanţilor, determinat de dificultăţile întâmpinate în dovedirea nulităţii hotărârilor adunării generale contestate în instanţă, solicitându-se anularea registrelor acţionarilor de la datele de referinţă menţionate prin cererea de chemare în judecată, la care au fost adoptate hotărârile societare.

Calitatea de acţionar, cu toate drepturile pe care le presupune, cunoaşte un cadru legislativ de drept societar de drept comun care se suprapune, în cauză, nivelului special normativ al legislaţiei pieţei de capital şi impune formalismul înregistrării în registrul acţionarilor, în caz contrar neputând fi exercitate drepturile aferente deţinerii acţiunilor.

Dreptul de participare la adunările generale ale societăţii şi, în consecinţă, dreptul de vot aferent acţiunilor deţinute se analizează prin raportare la un anume reper temporal, faţă de care sunt identificaţi acţionarii, potrivit art. 123 din Legea nr. 31/1990.

Data de referinţă este momentul la care se interoghează registrul acţionarilor, pentru a se extrage lista acţionarilor şi numărul de voturi deţinute în temeiul acţiunilor, iar calitatea de acţionar îndreptăţit să participe la o anumită adunare generală, în cazul societăţii listate, cum este societatea C. S.A., se constată pe baza listei acţionarilor de la data de referinţă primită de emitent de la Depozitarul Central.

Reglementările de drept societar şi ale pieţei de capital sunt lipsite de echivoc în declararea modalităţii de dovedire a dreptului de proprietate asupra acţiunilor şi anume, prin înscrierea în registrul acţionarilor al societăţii, care îndeplineşte funcţia de registru independent, realizată de pârâta Depozitarul Central.

Registrul acţionarilor îndeplineşte funcţia de probă şi de asigurare a opozabilităţii faţă de terţi, funcţie care îşi păstrează pe deplin conţinutul, potrivit art. 20 alin. (1) teza finală C. proc. civ., chiar şi în situaţia în care formalităţile prevăzute prin dispoziţiile speciale condiţionează chiar constituirea dreptului şi efectele juridice proprii calităţii de acţionar, printre care şi dreptul de vot în adunarea generală.

Instanţele fondului au reţinut corect lipsa de congruenţă a cadrului procesual al acţiunii în anularea registrului acţionarilor, a obiectului şi a cauzei, fiind de natură să afecteze securitatea juridică a acţionarilor cu care, în mod evident, societatea pârâtă C. S.A. nu se poate confunda.

Nulitatea contractului pe care îşi fundamentează acţiunea introductivă recurenţii-reclamanţi este o sancţiune care determină retroactiv lipsa actului juridic civil de efectele contrare cerinţelor legale, impuse pentru încheierea sa valabilă, în cauză în legătură cu condiţiile pe care le presupune prezumţia de exactitate şi de veridicitate a registrului acţionarilor.

Or, deşi reclamanţii îşi întemeiază acţiunea pe nulitatea subsecventă anumitor tranzacţii frauduloase de acţiuni, constatate de instanţa penală, acţiunea nu se referă şi nici nu se limitează la operaţiunile de înregistrare care privesc acţiunile în legătură cu care s-a dispus anularea tranzacţiilor.

Astfel cum este configurată acţiunea recurenţilor-reclamanţi, deşi cauza este determinată de o presupusă nulitate subsecventă a actelor juridice, obiectul acţiunii în anulare îl formează extrasele in integrum din registrul acţionarilor, aferente datelor de referinţă menţionate în cererea de chemare în judecată, emise potrivit dispoziţiilor regulamentare şi contractuale, prin urmare evidenţele Depozitarului Central în dimensiunea doveditoare şi pentru opozabilitate a acestora.

Ceea ce s-a susţinut de către recurenţii-reclamanţi, în sprijinul nulităţii registrelor acţionarilor de la datele de referinţă indicate, a fost că situaţia juridică făcută publică de către Depozitarul Central nu ar fi corespuns în integralitate unei situaţii juridice reale, urmare a neîndeplinirii obligaţiei legale şi contractuale de prestare a serviciului constând în actualizarea acestora, fiind dedus judecăţii raportul juridic dintre cele două pârâte.

Or, efectuarea înregistrărilor privind acţiunile societăţii pârâte cu care Depozitarul Central a încheiat, în acest sens, contractul de prestări servicii nu constituie decât o operaţiune derivată, complementară, subsecventă şi grevată pe o operaţiune principală anterioară.

Nici în situaţia de excepţie a înregistrărilor cu caracter constitutiv, adică atunci când acestea produc ipso iure efectele juridice în vederea cărora au fost încheiate actele juridice între părţi şi faţă de terţi, ele nu îşi pierd caracterul complementar şi nu se pot identifica cu actul juridic generator şi nici cu situaţia juridică propriu-zisă la care au dat naştere.

Având în vedere că acţiunile supuse înregistrării în registrul acţionarilor aparţin deţinătorilor acestora, nu societăţii emitente, evidenţierea acestora necorespunzătoare de către Depozitarul Central, invocată ca motiv de nulitate, nu poate primi o dezlegare în cauză exclusiv din perspectiva raportului juridic dedus judecăţii dintre cele două pârâte, adică dintre societatea emitentă şi furnizorul serviciului de registru.

Efectul nulităţii tranzacţiilor frauduloase este repunerea în situaţia anterioară, ceea ce impune tranşarea, în prealabil, a aspectelor litigioase în raporturile juridice dintre acţionari, cu aplicarea regulilor din materia transferurilor mobiliare.

În modalitatea propusă de reclamanţi prin acţiunea în anularea registrelor acţionarilor, pentru prestarea necorespunzătoare a obligaţiilor Depozitarului Central, privind înregistrarea acţiunilor pentru publicitate şi opozabilitate faţă de terţi, sancţiunea s-ar răsfrânge retroactiv, în mod nepermis, asupra acţionarilor faţă de care validitatea înscrierii nici nu a fost pusă în discuţie, apărările pârâtei-recurente privind atingerea adusă principiului securităţii juridice fiind întemeiate.

Este de menţionat, în acest sens, şi decizia civilă definitivă nr. 1124 A din 25 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă pronunţată într-un alt litigiu, prin care instanţa, deşi recunoaşte existenţa deplină a dreptului tuturor persoanelor interesate şi al terţilor care se întemeiază cu bună-credinţă pe menţiunile din registrul acţionarilor C. S.A., ţinut de Depozitarul Central, privind identificarea operaţiunilor având ca obiect acţiunile fraudate şi căruia îi corespunde obligaţia identificării acestora, corelativă, a societăţii de registru, constată, totodată, că nu intră în atribuţiile acesteia din urmă şi rezolvarea chestiunilor litigioase determinate de anularea tranzacţiilor ulterioare celor frauduloase reţinute de instanţa penală.

II. Recurenta-pârâtă Depozitarul Central a invocat în susţinerea căii sale extraordinare de atac, dispoziţiile art. 488 pct. 5 şi pct. 6 C. proc. civ., criticile formulate neputând fi primite, pentru următoarele considerente:

În legătură cu motivarea încheierii de şedinţă din 19 septembrie 2019, criticile din recurs nu se referă la considerentele instanţei de apel, care a respins apelul pârâtei, ci la modul de soluţionare a cauzei de către tribunal, în primă instanţă, recurenta limitându-se să reia, integral, criticile valorificate prin cererea de apel şi care au primit o soluţionare prin decizia atacată cu recurs.

De asemenea, având în vedere conţinutul celorlalte critici, circumscrise art. 488 pct. 5 C. proc. civ., respectiv privind existenţa interesului procesual, în sensul art. 33 C. proc. civ. şi art. 1254 C. civ., al formulării unei cereri reconvenţionale pentru repunerea în situaţia anterioară anulării registrelor acţionarilor solicitate prin acţiunea principală, precum şi privind necesitatea soluţionării cauzei într-un cadru procesual complet, cu includerea tuturor persoanelor vizate prin soluţionarea acţiunii principale, adică şi a deţinătorilor acţiunilor, potrivit art. 78 C. proc. civ., critici aflate în directă legătură cu modul de soluţionare a acţiunii principale în fond, având în vedere că aceasta a fost respinsă ca inadmisibilă, iar recursul reclamanţilor este nefondat, aspecte analizate prin considerentele precedente, nu mai este utilă analiza acestor motive de recurs.

Având în vedere considerentele mai sus expuse şi constatând că nu se relevă nicio încălcare a dispoziţiilor legale de natură să impună casarea soluţiei adoptate, Înalta Curte în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursurile declarate de reclamanţii A. şi B. şi de pârâta Depozitarul Central S.A., ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de reclamanţii A. şi B. şi de pârâta Depozitarul Central S.A. împotriva deciziei civile nr. 1405A din 23 octombrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică astăzi, 1 februarie 2022.