Scope of performance guarantee retention under public procurement association contracts and exclusive liability of the association leader

Şedinţa publică din data de 1 februarie 2022

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată, formulată la 12 iulie 2018 şi înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L. la plata sumei de 164.638,41 RON, reprezentând debit principal datorat conform contractului de asociere nr. x din 16.05.2011, a actului adiţional nr. x din 28.07.2011 şi a contractului de cesiune de creanţă nr. x din 7.11.2017 şi sumei de 56.124,56 RON, reprezentând dobânda legală conform art. 3 alin. (2)1 din O.G. nr. 13/2011.

De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 3 alin. (2) şi (4) din O.G. nr. 13/2011, art. 1270, art. 1516, art. 1523 alin. (2) lit. c) şi art. 1528 C. civ.

Prin cererea depusă la 12 noiembrie 2018, reclamanta şi-a modificat cererea de chemare în judecată, în sensul că a solicitat obligarea pârâtei şi la plata sumei de 294.109 RON, reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr. x din 23 iunie 2015, cu titlu de debit restant, şi sumei de 65.757,53 RON, cu titlu de dobânzi. Prin urmare, reclamanta a solicitat plata sumei totale în cuantum de 580.629,50 RON.

Prin sentinţa civilă nr. 278/C din 12 martie 2019, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Braşov, invocată din oficiu, cauza fiind declinată în favoarea Judecătoriei Zărneşti.

De asemenea, Judecătoria Zărneşti prin sentinţa civilă nr. 827 din 5 iulie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, invocată de reclamantă, a dispus declinarea cauzei Tribunalului Braşov şi constatând ivit conflictul negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Curţii de Apel Braşov, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Prin sentinţa civilă nr. 60/F din 1 august 2019, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov.

Prin sentinţa civilă nr. 556/C din 23 iulie 2020, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, a fost respinsă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, pentru pretenţiile în sumă totală de 408.084,13 RON, înscrise în facturile nr. x.

Totodată, pârâta a fost obligată la plata următoarelor sume:

- 113.975,13 RON, reprezentând rest de plată din factura nr. x/16.06.2014 şi dobânda legală în cuantum de 44.204,36 RON, calculată pentru perioada 16.07.2014 - 02.07.2018;

- 294.109 RON, reprezentând contravaloare debit înscris în factura nr. x/23.06.2015 şi dobânda legală în cuantum de 65.757,53 RON, calculată pentru perioada 23.07.2015 - 07.11.2017;

- 16.835,36 RON, reprezentând rest de plată din factura nr. x/27.11.2015 şi dobânda legală în cuantum de 4.302,03 RON, calculată pentru perioada 27.11.2015 - 02.07.2018;

- 11.458,15 RON reprezentând rest de plată din factura nr. x/07.12.2015 şi dobânda legală în cuantum de 2.897,38 RON, calculată pentru perioada 07.12.2015 - 02.07.2018;

- 7.960,58 RON, reprezentând rest de plată din factura nr. x/31.08.2016 şi dobânda legală în cuantum de 1.378,68 RON, calculată pentru perioada 01.10.2016 - 02.07.2018;

- 14.409,19 RON, reprezentând rest de plată din factura nr. x/10.11.2016 şi dobânda legală în cuantum de 2.342,11 RON, calculată pentru perioada 10.11.2016 - 02.07.2018.

De asemenea, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei şi suma de 39.386,24 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin încheierea din 28 august 2020, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, s-a dispus îndreptarea din oficiu a erorii materiale strecurate în sentinţa civilă nr. 556/C din 23 iulie 2020, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, în sensul că alineatul al treilea, prima liniuţă din dispozitiv, va avea următorul cuprins:

"Obligă pârâta să plătească reclamantei următoarele sume: 113.975,13 RON reprezentând rest de plată din factura nr. x/16.06.2014 şi dobânda legală în cuantum de 45.204,36 RON, calculată pentru perioada 16.07.2014 - 02.07.2018".

2. Împotriva acestei sentinţe, la 14 septembrie 2020, pârâta B. S.R.L. a declarat apel, prin care a solicitat schimbarea în tot a sentinţei civile în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulate de către reclamantă ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 1240/Ap din 9 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2018, s-a admis apelul pârâtei, a fost schimbată în parte sentinţa atacată şi, pe cale de consecinţă, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost completată, pârâta fiind obligată la plata sumei de 346.839,65 RON, către reclamantă, reprezentând diferenţele rămase de plată din facturile nr. x, precum şi la plata dobânzii legale penalizatoare aferentă acestor sume, începând de la data scadenţei fiecăreia şi până la data plăţii.

Totodată, au fost respinse celelalte pretenţii formulate de către reclamantă, iar pârâta a fost obligată să plătească reclamantei şi suma de 34.393 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în faţa instanţei de fond.

3. Împotriva acestei decizii, la 11 februarie 2021, reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac, casarea în parte a deciziei recurate, respingerea apelului, ca nefondat, şi menţinerea sentinţei primei instanţe.

În dezvoltarea motivului de recurs, recurenta a susţinut că instanţa de apel a reţinut, în mod greşit, că suma de 111.907,76 RON reprezintă cuantumul garanţiei de bună-execuţie şi nu poate fi restituită până la momentul remedierii deficienţelor.

În aprecierea recurentei, în ceea ce priveşte suma de 111.907,76 RON, au fost încălcate dispoziţiile art. 89 din H.G. nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de prestări servicii.

Potrivit acestui text de lege, garanţia de bună execuţie a contractului se constituie de către contractant în scopul asigurării autorităţii contractante de îndeplinirea cantitativă, calitativă şi în perioada convenită a contractului. Or, potrivit contractului de achiziţii publice nr. x din 17.05.2011, calitatea de contractant aparţine intimatei-pârâte.

Prin urmare, recurenta susţine că intimata avea obligaţia constituirii garanţiei de bună execuţie, care nu poate fi dedusă din valoarea facturilor emise de cesionara C. S.R.L., întrucât, prin contractul de asociere dintre părţi, cesionara nu s-a obligat să participe la constituirea acestei garanţii, creanţa cesionată fiind reprezentată doar de diferenţa de plată rămasă ca urmare a neachitării în totalitate a facturilor emise şi acceptate la plată de către pârâtă.

De asemenea, acest text de lege nu prevede vreo obligaţie legală de constituire a acestei garanţii şi de către asociaţii unui contract de asociere, încheiat cu contractantul, contract ce are ca obiect realizarea comună a obiectului de investiţii.

În concluzie, recurenta consideră că soluţia instanţei de apel privind respingerea pretenţiilor în cuantum de 111.907,76 RON este nelegală, întrucât din coroborarea dispoziţiilor art. 89 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006, ale prevederilor contractului de asociere nr. x/16.05.2011 şi ale contractului de achiziţii publice nr. x, obligaţia constituirii de bună execuţie revine în mod exclusiv intimatei-pârâte.

La 19 aprilie 2021, intimata B. S.R.L. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

La 28 aprilie 2021, recurenta A. S.R.L. a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimată, prin întâmpinare, şi admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din 14 septembrie 2021, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză, cu menţiunea că părţile pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare, însă părţile nu au exercitat acest drept.

Prin încheierea din 16 noiembrie 2021, Înalta Curte a admis în principiu recursul şi a stabilit termen de judecată la 1 februarie 2022.

Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurilor de drept invocate, reţine următoarele considerente:

Criticile recurentei privind greşita aplicare de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 89 din H.G. nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică din O.U.G. nr. 34/2006, privind obligaţia contractantului de constituire a garanţiei şi nu a membrilor asocierii, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu sunt fondate.

În cauză, se reţine că între cedenta C. S.R.L., pârâta B. S.R.L. şi societatea Prinfo S.R.L. s-a încheiat contractul de asociere nr. x din 16.05.2011, în vederea depunerii unei oferte comune într-o procedură de achiziţie publică. Acest contract a fost modificat prin actul adiţional din 28.07.2011, urmare a perfectării ulterioare între pârâtă (lider al asocierii) şi UAT Şinca Nouă a contractului de lucrări nr. x din 17.05.2011.

Scopul contractului de asociere a fost definit la pct. 2.1, prin care s-au stabilit termenele şi condiţiile în care părţile îşi vor asuma şi îndeplini în comun obligaţiile ce decurg din contractul de lucrări atribuit de către beneficiarul UAT Şinca Nouă.

Societatea C. S.R.L. a cesionat creanţa în sumă de 458.747 RON către recurenta-reclamantă, potrivit contractului de cesiune de creanţă nr. x din 07.11.2017.

Se invocă de către recurentă încălcarea de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 89 din H.G. nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică din O.U.G. nr. 34/2006, în vigoare la data încheierii contractului de achiziţie publică, potrivit cărora "garanţia de bună execuţie a contractului se constituie de către contractant în scopul asigurării autorităţii contractante de îndeplinirea cantitativă, calitativă şi în perioada convenită a contractului".

Astfel, recurenta susţine că intimata-pârâtă are calitatea de contractant în contractul de lucrări încheiat cu UAT Şinca Nouă şi potrivit dispoziţiilor legale evocate îi revenea obligaţia exclusivă de a constitui garanţia de bună execuţie, ceilalţi asociaţi asumându-şi doar realizarea obiectivului de investiţii.

Înalta Curte, analizând raporturile contractuale dintre părţi şi având în vedere dispoziţiile art. 969 C. civ. de la 1864, aplicabil celor două contracte, constată că dispoziţiile art. 89 din H.G. nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică din O.U.G. nr. 34/2006 nu pot fi invocate de recurentă, ca motiv de nelegalitate a hotărârii recurate.

Astfel, se reţine că potrivit pct. 2.3 şi 5 din contractul de asociere nr. x din 16.05.2011, asociaţii au reglementat raporturile dintre aceştia pentru îndeplinirea obligaţiilor din contractul de lucrări atribuit şi au convenit ca societatea intimată B. S.R.L. să fie liderul asocierii şi să semneze contractul cu beneficiarul lucrărilor, precum şi toate actele adiţionale, semnătura acesteia fiindu-le pe deplin opozabilă celorlalţi asociaţi.

Din prevederile contractului de lucrări nr. x din 17.05.2011, încheiat cu UAT Şinca Nouă, rezultă că intimata a semnat în numele asocierii, în calitatea sa de lider al acesteia, potrivit contractului evocat anterior şi nu în nume propriu, asocierea fiind cea care şi-a asumat îndeplinirea obligaţiilor privind executarea lucrărilor.

Totodată, ulterior perfectării contractului de execuţie a lucrărilor prin Actul Adiţional încheiat, membrii asocierii au stabilit la art. 1 că durata asocierii este egală cu perioada de îndeplinire a contractului de achiziţie publică încheiat cu UAT Şinca Nouă şi că asociaţii îşi asumă răspunderea colectivă şi solidară pentru îndeplinirea acestuia.

În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 44 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, aplicabile contractului de achiziţie lucrări, potrivit cărora "mai mulţi operatori economici au dreptul de a se asocia cu scopul de a depune candidatură sau ofertă comună, fără a fi obligaţi să îşi legalizeze din punct de vedere formal asocierea".

Criticile recurentei privind achitarea în integralitate de către beneficiar a contravalorii lucrărilor, fără ca societatea intimată să îşi îndeplinească obligaţiile şi să achite, la rândul său, contravaloarea facturilor societăţii cedente C. S.R.L., sunt critici de netemeinicie care nu pot forma obiectul controlului judiciar în calea extraordinară a recursului, întrucât nu are loc o devoluare a fondului cauzei, ceea ce constituie obiect al judecăţii fiind exclusiv legalitatea hotărârii pronunţate în apel, sub aspectul nerespectării regulilor de drept.

Garanţia de bună-execuţie a lucrărilor a fost prevăzută la capitolul 12 din contractul de lucrări nr. x din 17.05.2011, care la art. 12.2 prevede "cuantumul garanţiei de bună execuţie a contractului reprezintă 5% din preţul fără TVA al acestuia, respectiv suma de 517.282 RON şi va fi constituită în RON prin reţineri succesive din plata cuvenită pentru situaţiile de plată lunare pe perioada derulării contractului" iar la art. 12.4 "restituirea garanţiei de bună execuţie se va face în proporţie de 70% din valoarea garanţiei de execuţie în termen de 14 zile de la data încheierii procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, dacă achizitorul nu a ridicat până la acea dată pretenţii asupra ei . . . . . . . . . .".

Din prevederile contractuale evocate şi expertiza judiciară întocmită în cauză a rezultat că garanţia de bună execuţie a fost în cuantum de 111.907,76 RON şi a fost constituită prin reţinerea din plăţile lunare pe care le-a efectuat beneficiarul, facturile emise de intimată nefiind achitate în integralitate.

Instanţa de apel a operat în mod corespunzător, în analiza devolutivă a cauzei, distincţia cuvenită între raporturile juridice stabilite cu terţul beneficiar şi raporturile juridice dintre membrii asocierii, deduse judecăţii.

Beneficiarul lucrărilor a invocat dispoziţiile art. 12.4 din contractul de achiziţie publică, garanţia de bună execuţie fiind blocată până la finalizarea lucrărilor de remediere a deficienţelor potrivit solicitării societăţii de Distribuţie a Energiei Electrice Transilvania Sud S.A..

Garanţia de bună-execuţie fiind constituită în varianta reţinerii de către beneficiar, din plăţile efectuate liderului asocierii cu care s-a încheiat contractul de lucrări, pentru o perioadă de timp determinată, sub condiţia producerii unui prejudiciu decurgând din executarea necorespunzătoare a obligaţiilor contractuale, corect a reţinut instanţa de apel că nu este la dispoziţia pârâtei-intimate până la momentul împlinirii termenului de restituire, hotărârea recurată fiind legală.

H.G. nr. 925/2006, în vigoare la data încheierii contractului de lucrări, conţine dispoziţii care configurează un regim juridic special.

Art. 91 din acest act normativ statuează că autoritatea contractantă are dreptul de a emite pretenţii asupra garanţiei de bună-execuţie oricând pe parcursul îndeplinirii contractului, în limita prejudiciului creat, în cazul în care contractantul nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate prin contract.

Prin urmare, recurenta nu poate invoca ca argumente valide încheierea contractului de lucrări de către liderul asocierii (pârâta), în nume propriu şi principiul relativităţii efectelor contractului, pentru a pretinde plata de către pârâtă, în virtutea contractului de asociere, a sumelor indisponibilizate cu titlu de garanţie de bună-execuţie, la dispoziţia beneficiarului lucrării (care nici nu este parte în dosar), răspunderea în legătură cu modul de îndeplinire a acestui contract, obiectiv asumat de către toţi membrii asocierii, inclusiv societatea cedentă fiind, de altfel, comună, potrivit convenţiei părţilor.

Pentru considerentele evocate, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1240/Ap din 9 decembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.

Referitor la cererea intimatei-pârâte S.C. B. S.R.L. privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reţine următoarele:

Conform dispoziţiilor art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei", iar potrivit art. 453 din acelaşi cod, "partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată"

Prin raportare la aceste texte de lege, aplicabile şi în recurs în temeiul art. 494 C. proc. civ., Înalta Curte constată că intimata a depus la dosarul cauzei dovezi care atestă efectuarea cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariul de avocat, respectiv factura fiscală seria x nr. x din 5 aprilie 2021 emisă de D. SCA şi dovada achitării acesteia, respectiv ordinul de plată nr. x din 4 mai 2021 emis de E..

Constatând culpa procesuală a recurentei în promovarea recursului şi în raport de solicitarea intimatei privind acordarea cheltuielilor de judecată, aferente procesului, urmează să fie admisă cererea, în sensul obligării recurentei la plata sumei de 20.000 RON, cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1240/Ap din 9 decembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, ca nefondat.

Obligă recurenta S.C. A. S.R.L. să plătească intimatei-pârâte S.C. B. S.R.L. suma de 20.000 RON, cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 1 februarie 2022.