Peremption of appeal due to six-month procedural inactivity in dispute over validity of real estate surrender notice under Law No. 77/2016

Şedinţa publică din data de 1 februarie 2022

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Prin acţiunea înregistrată la 28 iunie 2016, pe rolul Judecătoriei Craiova, secţia Civilă, sub nr. x/2016, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul B., a formulat contestaţie împotriva îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate în ceea ce priveşte notificarea din 15 iunie 2016 promovată conform art. 5 alin. (1) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a imobilului situat în Municipiul Craiova, judeţul Dolj, prin care a solicitat constatarea neîndeplinirii condiţiilor de admisibilitate a notificării formulate de debitori, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, contestatoarea a invocat art. 7 din Legea nr. 77/2016, art. 148 alin. (2) din Constituţie, art. 17 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.

La data de 3 august 2016 pârâtul B. a depus la dosarul cauzei întâmpinare şi cerere reconvenţională.

Prin cererea reconvenţională pârâtul a solicitat ca instanţa să dispună stabilirea cursului de schimb valutar CHF-LEU la cursul valabil la momentul semnării contractelor de credit, curs aplicabil pe toată durata contractelor şi pe toată perioada de derulare a acestora şi să oblige contestatoarea să îi restituie toate sumele achitate în plus, rezultate din diferenţa de curs valutar, respectiv dintre cursul valabil la momentul efectuării flecarei plăţi şi cursul valabil la data semnării contractelor de credit. Pârâtul a mai solicitat să se constate caracterul abuziv şi, în consecinţă, nulitatea absoluta a clauzei cu privire la comisionul de administrare prevăzut în contractul de credit nr. x/13.06.2007 la pct. 4.6 si 4.10 lit. b) şi în contractul de credit nr. x/10.05.2007 la pct. 4.8.

Totodată, pârâtul a solicitat să se dispună restituirea acestor comisioane, actualizate cu dobânda legală de la data plăţii până la data restituirii efective, obligarea contestatoarei la plata unor daune morale de 100.000 CHF, întrucât, cu rea-credinţă şi fără a dori să urmeze procedurile legale în vederea dării în plată, a promovat contestaţia, deşi, din înscrisurile înaintate rezultă că acesta îndeplineşte condiţiile limitativ prevăzute de art. 4 din Legea nr. 77/2016 în vederea dării în plată şi, în acelaşi timp, contestatoarea a emis o notificare privind raportarea la Biroul de Credite, pe care solicită să o anuleze, având în vedere că încalcă dispoziţiile Legii nr. 77/2016. De asemenea, a solicitat obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest litigiu.

Prin sentinţa civilă nr. 12691/2016 din 2 noiembrie 2016, pronunţată de Judecătoria Craiova, secţia Civilă, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de contestatoare.

2. Împotriva acestei sentinţe a formulat apel contestatoarea A. S.A. solicitând schimbarea în totalitate a sentinţei civile, iar pe fond, admiterea contestaţiei formulate.

Prin decizia nr. 73 din 25 ianuarie 2018, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, a fost admis apelul declarat de contestatoare şi a fost schimbată în tot sentinţa atacată, în sensul că a fost admisă contestaţia împotriva notificării din data de 15 iunie 2016, formulate de debitorul B., care a fost anulată.

Totodată, au fost repuse părţile în situaţia anterioară formulării notificării şi a fost obligat intimatul la plata sumei de 10 RON către apelanta-contestatoare, cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Împotriva acestei decizii pârâtul B. a declarat recurs, prin care a solicitat casarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, respingerea apelului şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii primei instanţe.

La termenul din 3 iulie 2008, având în vedere că părţile nu s-au prezentat şi nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a dispus suspendarea judecării recursului, în conformitate cu dispoziţiile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

În şedinţa publică din 5 februarie 2019, instanţa a repus cauza pe rol şi a invocat excepţia perimării recursului, excepţie care a fost admisă şi, în consecinţă, prin decizia nr. 21/2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă s-a constatat că recursul este perimat.

4. Împotriva încheierii din 3 iulie 2008, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, la 11 martie 2019 pârâtul B. a formulat recurs, prin care a solicitat casarea acesteia şi trimiterea cauzei în vederea continuării judecăţii.

Prin decizia nr. 646 din 17 martie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, s-a constatat perimat recursul declarat de pârât.

5. La 8 februarie 2019, pârâtul B. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 21/2019 din 5 februarie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, prin care a solicitat casarea deciziei şi trimiterea cauzei pentru continuarea judecăţii.

În motivarea recursului, recurentul-pârât a susţinut că instanţa, în mod greşit, a constatat perimat recursul, fără a avea în vedere că împotriva încheierii de suspendare din 3 iulie 2018 a formulat recurs la data de 1 februarie 2019.

Recurentul-pârât a subliniat că, întrucât încheierea de suspendare a fost atacată cu recurs înainte de a fi repus dosarul pe rol, nu se putea calcula termenul de 6 luni de la momentul suspendării, din moment ce aceasta nu era definitivă.

În opinia recurentului, instanţa ar fi putut să constate perimat recursul doar dacă recursul împotriva hotărârii de suspendare ar fi fost respins, însă acest recurs nu a fost soluţionat, astfel încât hotărârea de constatare a perimării este nelegală.

La data de 22 mai 2019, intimata C., care a preluat creanţa debitorului, anterior fuziunii dintre A. S.A. şi D., a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea deciziei recurate ca fiind legală.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 25 martie 2019.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din 19 noiembrie 2019, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului către părţi, cu menţiunea că pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare. Părţile nu au depus puncte de vedere la raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din 31 martie 2020 s-a admis în principiu recursul declarat de pârâtul B. şi, totodată, s-a constatat suspendarea judecăţii de plin drept, în temeiul art. 42 alin. (6) din Capitolul V al Anexei nr. 1 cuprinse în Decretul privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României nr. 195 din 16 martie 2020, publicat în Monitorul Oficial nr. 212 din 16 martie 2020.

Prin încheierea din 29 septembrie 2020, faţă de lipsa de procedură, s-a acordat termen de judecată la 26 ianuarie 2021, când a fost suspendată judecata recursului în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. până la soluţionarea dosarului nr. x/2016 înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, având ca obiect recursul declarat împotriva încheierii de suspendare din 3 iulie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

Prin referatul întocmit la 25 noiembrie 2021, potrivit dispoziţiilor art. 84 pct. 29 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, s-a constatat că dosarul nr. x/2016 a fost soluţionat, prin decizia nr. 640 din 17 martie 2021, motiv pentru care a fost stabilit termen de judecată la 1 februarie 2022, cu citarea părţilor, cu menţiunea discutării repunerii pe rol şi a perimării căii extraordinare de atac.

Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a luat în examinare, cu prioritate, excepţia perimării cererii de recurs şi a reţinut următoarele:

Buna administrare a justiţiei impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condiţiilor impuse de lege, precum şi ca acestea să se succeadă cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător.

Potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ., "orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni" iar, potrivit alin. (2) "termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă".

Perimarea este sancţiunea procedurală care intervine în cazul în care nu este respectată cerinţa de a exista continuitate între actele de procedură şi constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găseşte, din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părţii, timp de 6 luni.

Perimarea, pe lângă rolul sancţionator, are şi natura unei prezumţii de desistare, care reiese din lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea cauzei.

Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură, care nu a mai fost urmat, din vina părţii, de alte acte de procedură, în scopul continuării judecării cauzei, acest moment fiind reprezentat în cauză de data de la care părţile puteau solicita reluarea judecăţii (23.03.2021).

Înalta Curte constată că prin încheierea de şedinţă din 26 ianuarie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, judecata recursului a fost suspendată în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. până la soluţionarea dosarului nr. x/2016 înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie-, secţia a II-a civilă.

Acest dosar nr. x/2016 a fost soluţionat prin decizia de perimare nr. 640 din 17 martie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Dispoziţiile art. 413 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că "suspendarea va dura până când hotărârea pronunţată în cauza care a provocat suspendarea a devenit definitivă".

În cauză, se constată că potrivit art. 418 alin. (1) C. proc. civ. cursul perimării a fost suspendat până la 23 martie 2021, data rămânerii definitive a hotărârii pronunţate în dosarul nr. x/2016, de la care a început să curgă termenul de perimare de 6 luni, părţile neefectuând ulterior niciun alt act de procedură

Prin urmare, constatând că dosarul a rămas în nelucrare din vina părţilor, mai mult de 6 luni, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 raportat la art. 416 alin. (1) şi art. 420 din acelaşi cod, va constata perimat recursul declarat de pârâtul B. împotriva deciziei nr. 21/2019 din 5 februarie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, cu consecinţa lipsirii de efecte a actelor de procedură efectuate, potrivit art. 422 C. proc. civ.

Referitor la cererea intimatei-reclamante C. privind obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reţine că, în conformitate cu art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".

Prin raportare la această dispoziţie legală, aplicabilă şi în recurs potrivit art. 494 C. proc. civ., Înalta Curte constată că intimata-reclamantă nu a depus la dosarul cauzei dovezi privind efectuarea cheltuielilor de judecată.

Prin urmare, Înalta Curte va respinge cererea intimatei-reclamante privind obligarea recurentului-pârât la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de pârâtul B. împotriva deciziei nr. 21/2019 din 5 februarie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Respinge cererea privind cheltuielile de judecată formulată de intimata-reclamantă C..

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 1 februarie 2022.