Territorial jurisdiction in labor conflicts for magistrates suing employer courts under Art. 127 CPC

Şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 18.12.2020, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. în calitate de procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia şi K., în calitate de judecător în cadrul Judecătoriei Sebeş, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistriţa Năsăud, Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, Curtea de Apel Alba Iulia şi Tribunalul Alba şi Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, au solicitat instanţei de judecată ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună: recalcularea indemnizaţiilor de încadrare şi a sporurilor aferente în funcţie de salarizarea aferentă procurorilor cu grad de PÎCCJ, conform Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu data de 17.04.2008 şi plata efectivă în continuare şi pentru viitor, respectiv după intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017; recalcularea indemnizaţiilor de încadrare şi a sporurilor aferente în funcţie de salarizarea aferentă procurorilor din cadrul S.I.I.J., aceasta incluzând, pe lângă salarizarea specifică gradului de P.Î.C.C.J. şi drepturile salariale specifice personalului detaşat, care să fie incluse în indemnizaţia de încadrare, începând din data de 20.07.2018; repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispoziţiilor legale reprezentat de diferenţa salarială rezultată dintre noua indemnizaţie de încadrare şi indemnizaţia actuală de încadrare începând cu data de 17.04.2008 şi, în continuare, până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plăţii efective.

În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că au calitatea de magistraţi, respectiv procurori şi judecător, fiind încadraţi în familia ocupaţională "Justiţie" în baza prevederilor legilor cadru de salarizare: Legea nr. 330/2009, Legea nr. 284/2010 şi Legea nr. 153/2017.

La termenul de judecată din data de 29.04.2021, instanţa a dispus disjungerea cererii de chemare în judecată şi formarea unui nou dosar privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I. şi J. având calitatea de procurori.

După disjungerea cauzei, instanţa, a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Cluj pentru soluţionarea cererii formulate de reclamanţii menţionaţi.

Analizând această excepţie, instanţa a reţinut că pretenţiile reclamanţilor, procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia, reprezintă un litigiu de muncă, iar raportat la dispoziţiile art. 210 din Legea nr. 62/2011, competenţa teritorială este dată, ca regulă, tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

În cauză, nu sunt incidente prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., întrucât reclamanţii nu au formulat o cerere de chemare în judecată "de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia" şi nici nu îşi desfăşoară efectiv activitatea în cadrul parchetului de pe lângă instanţa căreia i-ar reveni competenţa de soluţionare a cauzei.

Având în vedere că nu sunt incidente prevederile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., devin aplicabile prevederile de drept comun din legislaţia muncii în ce priveşte instanţa competentă, iar potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii cererile referitoare la judecarea conflictelor de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul şi potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Aşadar, întrucât la momentul formulării acţiunii locul de muncă al reclamanţilor este în circumscripţia Tribunalului Alba, raportat la dispoziţiile art. 129 alin. (2) pct. 3, art. 131 alin. (1) C. proc. civ., instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Cluj şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Alba.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Alba sub nr. x/2020*.

La primul termen de judecată, Tribunalul Alba, secţia I civilă a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Alba, reţinând faptul că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

În consecinţă Tribunalul Alba, secţia I civilă a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Cluj şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă între cele două tribunale, în condiţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ., a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, conform art. 136 alin. (2) din acelaşi cod, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Reclamanţii, având în vedere calitatea de procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia şi respectiv, judecător la Judecătoria Sebeş, au sesizat Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, invocând dispoziţiile C. proc. civ. privind coparticiparea procesuală activă şi dispoziţiile art. 127 din acelaşi cod.

Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale este instanţa judecătorească de acelaşi grad aflată în circumscripţia unei curţi de apel învecinate Curţii de Apel Alba Iulia în a cărei circumscripţie îşi desfăşoară activitatea reclamanţii, în considerarea dispoziţiilor art. 127 din C. proc. civ.

Tribunalul Alba şi Curtea de Apel Alba Iulia au calitatea de pârâţi în cauză.

Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, instanţa iniţial învestită, a dispus disjungerea cererii de chemare în judecată şi formarea unui nou dosar privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I. şi J. având calitatea de procurori, reţinând spre soluţionare dosarul nou format având ca reclamantă pe doamna K., judecător în cadrul Judecătoriei Sebeş.

După disjungerea cauzei, Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei teritoriale pentru soluţionarea cererii formulate de reclamanţii procurori reţinând incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011.

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 269 alin. (1) din Codul muncii, judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti, stabilite potrivit legii, iar potrivit alin. (2), competenţa de soluţionare a cererilor având ca obiect raporturile de muncă aparţine instanţei de la domiciliul, după caz, sediul reclamantului.

Alin. (3) al aceluiaşi articol instituie excepţia conform căreia, dacă sunt îndeplinite condiţiile coparticipării procesuale active, cererea poate fi formulată la instanţa competentă pentru oricare dintre reclamanţi.

Astfel, deşi reclamanţii care au calitatea de procurori instanţa de judecată a luat măsura disjungerii şi a constituit un dosar separat, o astfel de împrejurare nu face să dispară legătura dintre acestea, constând în finalitatea comună prefigurată, întrucât măsura disjungerii nu împiedică prorogarea de competenţă ce operează ca urmare a dispoziţiilor art. 269 alin. (3) din Codul muncii.

Conform art. 127 alin. (1) C. proc. civ., dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

Alin. (2) 1 prevede că Adispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

Înalta Curte constată că Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale a fost în mod corect şi legal sesizat, date fiind dispoziţiile legale incidente cauzei, respectiv art. 127 alin. (2) 1 C. proc. civ. având în vedere că Tribunalul Alba şi Curtea de Apel Alba Iulia, în circumscripţia cărora unul dintre reclamanţi îşi desfăşoară activitatea, au calitatea de pârâţi în cauză.

În consecinţă, luarea măsurii disjungerii nu putea atrage şi consecinţa pierderii competenţei instanţei iniţial învestite, pentru a se justifica măsura declinării dosarului la instanţa considerată a fi cea de la domiciliul acestor reclamanţi.

Deoarece Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale a fost legal sesizat în temeiul art. 127 şi 116 din C. proc. civ., şi întrucât, în caz de disjungere, instanţa de judecată rămâne competentă, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 ianuarie 2022.