Revision for contradictory final judgments inadmissible where conflicting act was administrative resolution, not judicial decision

Şedinţa publică din data de 21 septembrie 2021

Asupra prezentei cereri de revizuire, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal la 30 septembrie 2015, sub nr. x/2015, reclamanta A. i-a chemat în judecată pe pârâţii Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Vâlcea şi B. S.R.L., solicitând să se declare nulitatea societăţii pârâte.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 56 lit. g), coroborat cu art. 16 alin. (1) şi cu art. 204 din Legea nr. 31/1990.

Reclamanta şi-a completat acţiunea arătând că solicită şi anularea actului constitutiv al B. S.R.L., că îl cheamă în judecată pe fostul administrator statutar C. şi că solicită citarea lichidatorului judiciar BNP D.. în numele B. S.R.L.

Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă, prin sentinţa nr. 453/23.03.2013, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Vâlcea. Totodată, a respins capătul de cerere privind obligarea celor doi pârâţi la plata despăgubirilor ca fiind introdus împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. A respins capetele de cerere privind constatarea nulităţii societăţii şi anularea actului constitutiv fără număr şi dată, aprobat prin încheierea nr. 15100/24.06.2008, ca neîntemeiate.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 680/A-C din 17 noiembrie 2016, a admis apelul declarat de reclamantă, a anulat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Prin sentinţa nr. 69/F- C. civ./06.03.2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de strămutare formulată de petenta A., a dispus scoaterea cauzei de pe rolul Tribunalului Vâlcea şi trimiterea dosarului Tribunalului Specializat Argeş spre soluţionare.

Prin sentinţa civilă nr. 899/21.12.2017 pronunţată de Tribunalul Specializat Argeş în dosarul nr. x/2015, s-a respins acţiunea aşa cum a fost completată şi precizată de către reclamantă, care a fost obligată să plătească pârâtului C. suma de 6.000 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, A. a declarat apel, care a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 673/A-C/22.10.2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Prin încheierea din 15 noiembrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II -a civilă a admis cererea formulată de petenta A. şi a strămutat dosarul de la Curtea de Apel Piteşti la Curtea de Apel Craiova, constatând că, potrivit art. 145 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea pronunţată în dosarul strămutat este desfiinţată de drept ca efect al admiterii cererii de strămutare.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă sub nr. unic 3429/90/2015*, instanţă care, prin decizia nr. 464/20.06.2019, a anulat apelul ca insuficient timbrat şi a obligat-o pe apelantă la plata către intimatul C. a sumei de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 1370/13.07.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei nr. 464/20.06.2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, fiind obligată recurenta-reclamantă la plata către intimatul-pârât C. a sumei de 1.000 RON constând în cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei nr. 464/20.06.2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă în dosar nr. x/2015, petenta A. a formulat cerere de reexaminare, solicitând anularea deciziei atacate şi trimiterea cauzei la completul iniţial învestit.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă sub nr. x/2021.

Prin decizia civilă nr. 55/2021, pronunţată la 28.01.2021 de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a fost admisă excepţia inadmisibilităţii şi a fost respinsă cererea de reexaminare, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei decizii, revizuenta A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 8 C. proc. civ., care a fost înregistrată sub dosar nr. x/2021 pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Prin încheierea din 24.03.2021, instanţa a dispus disjungerea capătului de cerere întemeiat pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., formându-se dosarul nr. x/2021.

Prin decizia nr. 229/07.04.2021 a Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2021, s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire a deciziei nr. 55/2021, pronunţată la 28.01.2021 de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2021, formulată de A., în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi C., ORC Vâlcea, B. S.R.L. prin lichidator E. în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

În dezvoltarea motivului de revizuire, revizuenta a solicitat desfiinţarea deciziei nr. 464/20.06.2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă în dosar nr. x/2015, având în vedere că, anterior, aceeaşi chestiune a fost tranşată, contrar, de completul A6, căruia i-a fost repartizat aleatoriu dosarul nr. x/2015 la Curtea de Apel Piteşti.

În acest sens, arată că, instanţa Curţii de Apel Piteşti, completul A6, la 05.06.2018, examinând cererea de apel în dosarul nr. x/2015, a constatat că aceasta nu îndeplineşte cerinţele legale privind taxa judiciară de timbru. Prin adresa comunicată, i s-a pus în vedere revizuentei că trebuie să depună o taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, obligaţie asupra căreia s-a conformat şi, drept urmare, completul a dispus comunicarea cererii de apel intimaţilor.

Revizuenta solicită să se constate că, într-un dosar nu pot exista două soluţii diferite date pe aceeaşi chestiune de drept, de instanţe de acelaşi grad.

Conchide revizuenta că, sancţiunea anulării cererii de apel care poate interveni anterior fixării primului termen de judecată, conform art. 200 alin. (4) C. proc. civ., scoate în evidenţă obligativitatea respectării dispoziţiilor referitoare la conţinutul cererii de apel (art. 470 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.) şi a celor referitoare la termenul limită pentru completarea lipsurilor cererii de apel (teza finală a art. 471 alin. (3) C. proc. civ.), potrivit cărora lipsurile pot fi complinite numai în condiţiile stabilite de lege şi nu la primul termen la care părţile sunt legal citate, cu atât mai mult după terminarea judecăţii şi repunerea cauzei pe rol, aşa cum a procedat Curtea de Apel Craiova.

Cererea de revizuire a fost comunicată intimaţilor la 30.03.2021.

Intimatul ORC de pe lângă Tribunalul Vâlcea a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, iar, în caz de rejudecare, menţinerea ca fiind legală şi temeinică a deciziei a cărei revizuire se cere.

Examinând cererea de revizuire dedusă judecăţii, prin raportare la dispoziţiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reţine că, în ceea ce priveşte revizuirea, cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

De asemenea, conform art. 513 alin. (3) C. proc. civ., constată că dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază. Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condiţiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni ce ţin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.

Potrivit art. 509 pct. 8 C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: … există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Trebuie subliniat că, în cauză, nu sunt aplicabile modificările aduse C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018 din 17 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1074 din 18 decembrie 2018, deci nici forma modificată a art. 513 alin. (4) C. proc. civ. referitoare la încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

În acest sens, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 24 C. proc. civ., dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, iar potrivit art. 27 C. proc. civ., hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

Or, în cauză, este evident că procesul a început anterior modificărilor legislative prin care a fost extinsă sfera de aplicare a motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv la 30.09.2015, conform înscrisului de la dosar Tribunalul Vâlcea.

Rezultă că, potrivit normelor aplicabile în prezenta cauză, revizuirea întemeiată pe textul legal anterior citat este admisibilă doar dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei; să fie vorba de hotărâri pronunţate în acelaşi litigiu, adică să fi existat triplă identitate de elemente: părţi, obiect şi cauză; hotărârile contradictorii să fi fost pronunţate nu în acelaşi proces, ci în procese diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, chiar dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, care s-a pronunţat cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Raţiunea reglementării revizuirii prevăzută în art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi, situaţie în care executarea hotărârilor este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar depăşirea acestei situaţii creată de existenţa hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorităţii lucrului judecat.

Condiţiile anterior menţionate trebuie îndeplinite cumulativ, neîndeplinirea unei dintre aceste cerinţe conducând la respingerea cererii de revizuire.

În cauza de faţă, revizuenta a invocat contrarietatea dintre decizia nr. 55/2021, pronunţată la 28.01.2021 de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2021 şi rezoluţia din 05.06.2018, emisă de către Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în acelaşi dosar, prin care s-a pus în sarcina apelantei A. obligaţia de a achita o taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 RON şi s-a dispus comunicarea apelului către intimaţi.

Potrivit dispoziţiilor art. 430 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident, are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată", iar conform art. 424 C. proc. civ., hotărârile judecătoreşti sunt sentinţele, deciziile şi încheierile.

Întrucât rezoluţia instanţei nu este o hotărâre judecătorească, astfel cum prevede art. 424 C. proc. civ., ci este o dispoziţie cu caracter administrativ prin care preşedintele de complet ia măsurile necesare în scopul pregătirii judecăţii, aşa cum dispun dispoziţiile art. 108 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti din 17.12.2015, adoptat prin Hotărârea 1375/2015 a Consiliului Superior al Magistraturii, efectul autorităţii de lucru judecat nu operează şi în privinţa acesteia.

În speţă nu se poate reţine contrarietatea de hotărâri, câtă vreme nu sunt întrunite cumulativ cerinţele art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., inexistenţa unor hotărâri definitive potrivnice făcând de prisos analizarea celorlalte condiţii impuse de norma legală.

Pentru raţiunile înfăţişate, constatând că nu sunt întrunite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ţinând cont şi de prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 55/2021 din 28 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, ca inadmisibilă.

Instanţa supremă nu poate primi concluziile revizuentei privind revizuirea deciziei nr. 464/20.06.2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2015, întrucât exced obiectului cererii de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 55/2021 din 28 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, ca inadmisibilă.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 septembrie 2021.