Appeal inadmissibility where constitutional challenge was not ruled upon in dispositive

Şedinţa publică din data de 16 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Prin cererea înregistrată la data de 2 septembrie 2019 pe rolul Tribunalului Constanţa, sub nr. x/2019, revizuentul A. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 665/2018 din 20 decembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2014, precum şi revizuirea sentinţei civile nr. 1205 din 9 octombrie 2014, pronunţate de Tribunalul Constanţa, în dosarul nr. x/2014.

În motivarea cererii, revizuentul a arătat că de la pronunţarea hotărârilor a căror revizuire se solicită au apărut înscrisuri noi pe care nu le-a avut în vedere instanţa, acestea neputând fi prezentate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa revizuentului [art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ..], înscrisuri care au fost în posesia pretinşilor apărători convenţionali, mai exact, înscrisuri pe care aceştia au refuzat să le prezinte instanţei de judecată.

Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă, prin încheierea de şedinţă din 25 februarie 2020, a dispus disjungerea cererii de revizuire în ceea ce priveşte decizia civilă nr. 665/2018 din 20 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2014, sens în care s-a format un dosar separat, respectiv dosarul nr. x/2020.

Prin sentinţa civilă nr. 136 din 25 februarie 2020, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepţia de necompetenţă materială şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii de revizuire formulate de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 665/2018 din 20 decembrie 2018 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimaţii S.C. B. S.R.L. şi C., în favoarea Curţii de Apel Constanţa.

Cauza a fost înregistrată la data de 6 martie 2021, sub nr. x/2020, pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

La termenul de judecată din 5 aprilie 2021, Curtea de Apel Constanţa a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat faţă de decizia civilă nr. 405 din 19 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019. Totodată, a amânat pronunţarea la data de 12 aprilie 2021 pentru a da posibilitatea revizuentului A. să depună concluzii scrise faţă de această excepţie.

Prin decizia civilă nr. 180 din 12 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 665/2018 din 20 decembrie 2018 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimaţii S.C. B. S.R.L. şi C., cerere de revizuire care formează obiectul dosarului nr. x/2020, pentru autoritate de lucru judecat faţă de decizia nr. 405 din 19 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, în dosarul nr. x/2019.

Împotriva acestei decizii, recurentul A. a declarat recurs, în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate invocată în cauză, cu menţiunea că motivele de recurs urmează să fie depuse după comunicarea hotărârii.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2020, la data de 4 iunie 2021.

Având în vedere faptul că recurentul A. a declarat recurs, în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate invocată în cauză, prin rezoluţia din 22 iunie 2021, s-a fixat termen la 16 septembrie 2021, recursul nefiind supus procedurii filtrului.

Recurentul A. a transmis, la data de 16 septembrie 2021, motivele pe care se întemeiază recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 180 din 12 aprilie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

În cuprinsul cererii de recurs se menţionează că prin decizia recurată instanţa a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 304 alin. (1) din C. proc. civ., invocată de revizuentul A. şi, pe cale de consecinţă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

De asemenea, recurentul A. a învederat că, prin hotărârea recurată, instanţa a ignorat să se pronunţe asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale şi că la termenul de judecată din 5 aprilie 2021 doar a luat act de faptul că s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 304 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin urmare, nu au fost analizate condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992.

În drept, recurentul a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ.

Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate pentru exercitarea căii de atac a recursului împotriva deciziei civile nr. 180 din 12 aprilie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Înalta Curte reţine că acestea nu sunt îndeplinite, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Conform prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia", iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, "nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale".

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din aceeaşi lege, dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) şi (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, încheierea putând fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare.

Din interpretarea dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, rezultă că poate fi atacată cu recurs doar încheierea prin care se respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate.

În cauză, instanţa supremă reţine că la termenul de judecată din 22 februarie 2021 Curtea de Apel Constanţa a luat act de faptul că revizuentul A. înţelege să solicite sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 304 din C. proc. civ. privind termenul în care partea se poate înscrie în fals .

La termenul din 5 aprilie 2021, Curtea de Apel Constanţa a invocat, din oficiu, excepţia autorităţii de lucru judecat şi a amânat pronunţarea la data de 12 aprilie 2021 pentru a da posibilitatea revizuentului să depună concluzii scrise faţă de această excepţie.

Cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost transmisă, prin e-mail, la data de 11 aprilie 2021 şi înregistrată la 12 aprilie 2021 .

Prin dispozitivul deciziei civile nr. 180 din 12 aprilie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, instanţa nu a dat o soluţie în ceea ce priveşte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, formulată de revizuentul A..

În acest context, se reţine că deşi revizuentul A. a invocat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 304 din C. proc. civ. privind termenul în care partea se poate înscrie în fals, acestea nu au făcut obiectul analizei din punctul de vedere al verificării condiţiilor de admisibilitate a sesizării conform art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992.

Cum, în speţă, instanţa de judecată în faţa căreia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate nu s-a pronunţat asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, partea care a formulat cererea respectivă nu avea la îndemână calea de atac a recursului, ci alte căi prevăzute de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 457 din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este suspusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Este ştiut că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Faţă de cele anterior expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 180 din 12 aprilie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 180 din 12 aprilie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 septembrie 2021.