Revision for contradictory judgments denied for lack of identity of object between civil insolvency liability and criminal tax evasion recovery

Şedinţa publică din data de 16 septembrie 2021

Asupra cererii de revizuire;

Prin cererea înregistrată la data de 13 mai 2013 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă, sub nr. x/2011/a1, reclamanta S.C. KAPODOPERA B. S.R.L. prin lichidator judiciar C.. a solicitat obligarea pârâţilor D. şi E., în calitate de administratori ai debitoarei S.C. KAPODOPERA B. S.R.L., la suportarea pasivului societăţii.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 138 alin. (1) lit. b), d) şi e) din Legea nr. 85/2006.

Prin sentinţa civilă nr. 3983 din 8 octombrie 2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, în dosarul nr. x/2011, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta S.C. KAPODOPERA B. S.R.L. prin lichidator judiciar C.., în contradictoriu cu pârâţii D. şi E.; s-a dispus suportarea de către pârâţii D. şi E. a pasivului societăţii B. S.R.L., reprezentând diferenţa dintre suma înscrisă în tabelul definitiv consolidat - 1.437.163,17 RON şi suma de 862.262,29 RON, stabilită prin decizia penală din 25 mai 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2012.

Împotriva acestei sentinţe, pârâţii E. şi D. au declarat recurs, solicitând admiterea căii de atac şi casarea hotărârii recurate, cu consecinţa respingerii acţiunii formulate de reclamanta S.C. KAPODOPERA B. S.R.L. prin lichidator judiciar C..

Prin decizia civilă nr. 104 din 28 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2011, s-a admis excepţia tardivităţii şi s-a respins recursul recurenţilor-pârâţi E. şi D., ca tardiv formulat.

La data de 2 martie 2021 s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub nr. x/2021, cererea de revizuire formulată de revizuenţii E. şi D., în contradictoriu cu intimata S.C. KAPODOPERA B. S.R.L. prin lichidator judiciar C.., prin care s-a solicitat anularea sentinţei civile nr. 3983 din 8 octombrie 2020 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi a deciziei civile nr. 104 din 28 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, ambele fiind pronunţate în dosarul nr. x/2011.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin decizia civilă nr. 479R/2021 din 21 mai 2021, a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, invocată din oficiu, competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulate de revizuenţii E. şi D. fiind declinată în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2021, la data de 10 iunie 2021.

În dezvoltarea motivului de revizuire, autoarea căii extraordinare de atac a arătat că prin sentinţa civilă nr. 3983 din 8 octombrie 2020 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi decizia civilă nr. 104 din 28 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, ambele pronunţate în dosarul nr. x/2011, s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a deciziei penale nr. 713/A din 22 mai 2019, pronunţate în dosarul nr. x/2012 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi a considerentelor acesteia, respectiv a principiului ne bis in idem şi a principiului securităţii raporturilor juridice.

Revizuenţii E. şi D. au menţionat că prin acţiunea promovată de către lichidatorul judiciar C.. ce a format obiectul dosarului nr. x/2011 s-a solicitat atragerea răspunderii personale a administratorilor, în temeiul dispoziţiilor art. 138 alin. (1) lit. b), d) şi e) din Legea nr. 85/2006 pentru suma totala de 1.437.163,17 RON.

S-a învederat că Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice a emis o decizie, prin care a dispus eşalonarea plăţii obligaţiilor fiscale din dosarul penal nr. x/2012, astfel că solicitarea lichidatorului judiciar, formulată în cadrul dosarului nr. x/2011, este, în principal, rămasă fără obiect, iar, în subsidiar, neîntemeiată.

Referitor la dispoziţiile art. 138 lit. d) şi e) din Legea nr. 85/2014, instanţa de judecată a reţinut, în mod corect, că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, fiind vorba despre acuzaţii care nu au fost dovedite de către lichidatorul judiciar.

Revizuenţii consideră că în cadrul dosarului nr. x/2011 s-a reţinut eronat aplicabilitatea dispoziţiilor art. 138 lit. b) atât cu privire la existenţa faptei, cât şi cu privire la cuantumul prejudiciului.

Astfel, în ceea ce priveşte fapta de efectuare a faptelor de comerţ în interes personal sub acoperirea persoanei juridice, prevăzută de art. 138 lit. b), instanţa s-a raportat la considerentele unui Raport al Serviciului de Investigare a Fraudelor depus la dosar, fiind ignorate considerentele deciziei penale definitive pronunţate în cauză cu privire la acest aspect şi cu privire la cuantumul prejudiciului.

În considerentele deciziei penale nr. 713/A din 22 mai 2019 se menţionează că nu poate fi reţinută o faptă penală sub acest aspect, cu atât mai mult cu cât erau emise chitanţe pentru sumele încasate prin conturile proprii.

Aşadar, nu este vorba despre săvârşirea unei fapte de comerţ în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice.

Mai mult decât atât, sub aspectul prejudiciului în faza procesuală a apelului, în cadrul dosarului penal, instanţa de apel a dispus efectuarea unui nou raport de expertiză, înlăturându-se expertiza de la fond (implicit, şi cea din cursul urmăririi penale), care a stabilit clar veniturile totale obţinute, neevidenţiate şi nedeclarate în contabilitate, cheltuielile şi apoi TVA-ul, precum şi impozitul pe profit nedeclarat, elemente ce formează prejudiciul adus bugetului de stat,.

Curtea de Apel Bucureşti a reţinut în cuprinsul deciziei penale, la fila x, că s-a corectat raportul de expertiză contabilă întocmit în cursul urmăririi penale, sens în care a admis acţiunea civilă şi a stabilit prejudiciul cu privire la S.C. KAPODOPERA B. S.R.L. la suma de 862.262,29 RON.

Or, prin hotărârile pronunţate de către instanţa civilă, se "reformează practic mascat" considerentele şi concluziile deciziei penale, trecându-se peste autoritatea de lucru judecat a acesteia, deşi s-au analizat aceleaşi aspecte şi, în principal, prejudiciul în baza expertizei efectuate şi corectate de către instanţa penală.

Examinând cererea de revizuire dedusă judecăţii, prin raportare la dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 7 şi art. 326 alin. (3) din C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte reţine următoarele:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reţine că, în ceea ce priveşte revizuirea, cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

De asemenea, conform art. 326 alin. (3) din C. proc. civ. de la 1865, constată că dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condiţiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni ce ţin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.

Conform prevederilor art. 322 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, "revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una sau aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate" (pct. 7).

Astfel, potrivit art. 322 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865, revizuirea unei hotărâri atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Aşadar, posibilitatea de a cere revizuirea pe acest temei este supusă, între altele, condiţiei ca hotărârile pretins potrivnice să conţină elementele caracteristice pentru existenţa lucrului judecat, fiind deci necesar ca hotărârile să fie date în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate şi cu acelaşi obiect.

Raţiunea reglementării revizuirii prevăzute în art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865 izvorăşte din necesitatea de a se înlătura nelegalitatea comisă ca urmare a soluţionării aceleiaşi cauze, prin două hotărâri, în mod diferit, cu nesocotirea autorităţii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi, precum şi a dificultăţii create prin imposibilitatea executării simultane a hotărârilor pronunţate în aceeaşi pricină.

Căci, în asemenea situaţii, executarea hotărârilor este imposibilă, ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieşirea din situaţia anormală, creată de existenţa hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea şi anularea ultimei hotărâri, care înfrânge principiul autorităţii lucrului judecat.

Pentru a fi aplicabile dispoziţiile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865, este necesar ca hotărârile potrivnice să conţină elemente caracteristice pentru existenţa lucrului judecat, revizuirea neputând fi admisă atunci când, între decizia a cărei revizuire se solicită şi celelalte hotărâri invocate de autorul căii de atac nu există contrarietate, întrucât acestea nu conţin elementele caracteristice pentru existenţa lucrului judecat, astfel cum aceasta este definită de art. 1201 din vechiul C. civ. - "una sau aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate".

Prin "una şi aceeaşi pricină" se înţelege întrunirea condiţiilor triplei identităţi de părţi, de obiect şi de cauză, cu privire la două cereri de chemare în judecată, astfel încât, soluţionarea celei de-a doua să aducă atingere puterii de lucru judecat a celei dintâi.

În cauză, revizuenţii D. şi E. susţin faptul că prin sentinţa civilă nr. 3983 din 8 octombrie 2020 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi decizia civilă nr. 104 din 28 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, ambele pronunţate în dosarul nr. x/2011, s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a deciziei penale nr. 713/A din 22 mai 2019, pronunţate în dosarul nr. x/2012 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi a considerentelor acesteia, respectiv a principiului ne bis in idem şi a principiului securităţii raporturilor juridice.

La originea litigiului ce a format obiectul dosarului nr. x/2011, înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă, se află cererea formulată de lichidatorul judiciar C.., în temeiul dispoziţiilor art. 138 alin. (1) lit. b), d) şi e) din Legea nr. 85/2006, prin care s-a solicitat obligarea pârâţilor D. şi E., în calitate de administratori ai debitoarei S.C. KAPODOPERA B. S.R.L., la suportarea pasivului societăţii.

Prin decizia penală nr. 713/A din 22 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2012, s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, iar inculpaţii D. şi E. au fost obligaţi, în solidar între ei şi cu părţile responsabile civilmente, după cum urmează:

- inculpaţii, în solidar, la plata sumei de 4.655,22 RON (aferentă activităţii S.C. F. S.R.L., societate radiată)

- inculpaţii, în solidar, la plata către partea civilă a sumei de 159.230,74 RON (aferentă activităţii S.C. G. S.R.L., societate radiată);

- în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. KAPODOPERA B. S.R.L. la plata către partea civilă a sumei de 862.262,29 RON;

- în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. H. S.R.L. la plata către partea civilă a sumei de 4.655,22 RON;

- în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. I. S.R.L. la plata către partea civilă a sumei de 15.744 RON, precum şi la plata obligaţiilor fiscale accesorii aferente sumelor de mai sus, de la data producerii prejudiciilor şi până la data achitării lor integrale;

Prin aceeaşi decizie penală, s-a înlăturat dispoziţia referitoare la obligarea inculpaţilor, în solidar, la plata sumei de 100.232 RON către S.C. KAPODOPERA B. S.R.L. şi dispoziţia referitoare la desfiinţarea a 35 contracte individuale de muncă; s-au menţinut măsurile asigurătorii dispuse în cauză până la concurenţa sumelor mai sus stabilite, inclusiv a obligaţiilor fiscale accesorii; s-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate în măsura în care nu sunt contrare deciziei.

Pentru a exista identitate de obiect, este necesar ca obiectul din cea de-a doua acţiune să fie identic cu cel din prima acţiune.

Instanţa supremă observă că nu poate fi reţinută identitatea de obiect între dosarul nr. x/2012 şi dosarul nr. x/2011.

Astfel, se constată că prin decizia penală nr. 713/A din 22 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2012, s-a admis acţiunea formulată de către partea civilă - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi au fost obligaţi pârâţii, în solidar cu partea responsabilă civilmente, S.C. B. S.R.L., la plata sumei de 862.262,29 RON şi la plata obligaţiilor fiscale de la data producerii până la data achitării lor. Totodată, s-a reţinut săvârşirea faptei de evaziune fiscală în formă continuată, în sarcina pârâţilor D. şi E..

În dosarul nr. x/2011 s-a soluţionat cererea formulată de lichidatorul judiciar C.., întemeiată pe dispoziţiile art. 138 alin. (1) lit. b), d) şi e) din Legea nr. 85/2006, instanţa civilă reţinând că sunt îndeplinite în persoana pârâţilor D. şi E. condiţiile răspunderii civile delictuale şi anume: existenţa faptei, constatată prin hotărâre a instanţei penale, prejudiciul constând în creanţele înscrise în tabelul definitiv consolidat, existenţa legăturii de cauzalitate între faptă şi prejudiciu, precum şi culpa pârâţilor.

Decizia penală nr. 713/A din 22 mai 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală se referă doar la prejudiciul produs părţii civile Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, iar nu la acoperirea întregii mase credale.

Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 3983 din 8 octombrie 2020, devenită irevocabilă prin respingerea recursului formulat de recurenţii-pârâţi E. şi D., a reţinut că pentru o parte din prejudiciu există deja un titlu ce poate fi pus în executare de către creditorul bugetar Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Finanţelor Publice Sector 2 (semnatarul deciziei de eşalonare nr. x din 16 septembrie 2019) şi anume decizia penală anterior menţionată, acesta fiind motivul pentru care a admis în parte acţiunea pentru pasivul reprezentând diferenţa dintre cel înscris în tabelul definitiv consolidat - 1.437.163,17 RON şi suma de 862.262,29 RON, stabilită prin decizia penală pronunţată în dosarul nr. x/2012.

Înalta Curte constată că nu se poate reţine contrarietatea de hotărâri, câtă vreme nu sunt îndeplinite, în mod cumulativ, cerinţele art. 322 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865, lipsa identităţii de obiect făcând de prisos analizarea celorlalte condiţii impuse de norma legală.

În contextul în care chestiunile examinate în cele două litigii s-au analizat prin raportare la obiecte distincte, nu se poate pune problema existenţei unor hotărâri contradictorii sau a imposibilităţii executării lor, astfel încât să fie posibilă admiterea unei căi extraordinare de atac şi repunerea în discuţie a unor aspecte tranşate prin hotărâre definitivă.

Din modul de redactare a cererii de revizuire, se constată că revizuenţii încearcă reluarea judecăţii acţiunii ce a format obiectul dosarului nr. x/2011, prevalându-se de calea de atac formulată.

În mod constant, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit faptul că nicio parte a unui proces soluţionat definitiv şi irevocabil nu poate determina redeschiderea acestuia, numai în scopul de a obţine o rejudecare a cauzei; revizuirea nu poate avea semnificaţia unui "apel deghizat", ci trebuie să fie justificată numai de circumstanţe esenţiale şi imperative.

De altfel, unul din elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că o soluţie definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată (Cauza Brumărescu contra României, paragraful 61).

Pentru raţiunile înfăţişate, constatând că nu sunt întrunite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865, ţinând cont şi de prevederile art. 326 alin. (3) din acelaşi cod, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenţii D. şi E. împotriva deciziei civile nr. 104 din 28 ianuarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2011.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenţii D. şi E. împotriva deciziei civile nr. 104 din 28 ianuarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2011.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 septembrie 2021.