Recusal of appellate judges denied; errors in stamp duty calculation do not establish lack of impartiality under Art. 42(1) pts. 1, 13 CPC

Şedinţa publică din data de 15 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 16.02.2021, în dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, reclamantul A. a solicitat recuzarea completului de judecată compus din domnii judecători B., C. şi D., în temeiul dispoziţiilor art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recuzare, reclamantul a arătat că solicită recuzarea, întrucât completul de judecată 8R, în alcătuirea căruia intră domnii judecători B., C. şi D., a calculat în mod greşit cuantumul taxei judiciare de timbru prin cererea de recurs, ştiind că neavând venituri, acesta nu va fi în măsură să plătească această taxă, existând astfel în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea completului de judecată.

Prin încheierea de şedinţă din 25 februarie 2021, cererea de recuzare a fost respinsă.

Recurentul A. a formulat recurs împotriva acestei încheieri.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Recurentul critică modalitatea prin care completul învestit cu soluţionarea cererii de recuzare a respins cererea ca neîntemeiată, fără a pune în vedere acestuia să achite taxa judiciară de timbru aferentă acesteia, astfel că i s-a produs o vătămare, potrivit art. 175 alin. (2) C. proc. civ.

Totodată, recurentul critică modalitatea în care instanţe de grade diferite de jurisdicţie au stabilit taxele de timbru pentru cererile formulate de către acesta în dosare cu aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi aceleaşi părţi, arătând că astfel a fost afectată imparţialitatea judecătorilor.

A încadrat aceste critici de nelegalitate, în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Printr-o altă critică, autorul recursului susţine că încheierea recurată conţine motive contradictorii şi străine de natura cauzei, încadrând critica în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Sub un ultim aspect, recurentul critică soluţia instanţei de apel privind aplicarea în mod greşit a normelor de drept material incidente în cauză, ceea ce atrage incidenţa motivului de recurs reglementat de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ.. În susţinerea acestui motiv de nelegalitate, afirmă că cererea de recuzare nu a fost timbrată, astfel că aceasta trebuia respinsă ca netimbrată de către instanţa de apel.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Examinând încheierea atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente:

Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Prevederile legale invocate mai sus se coroborează cu dispoziţiile art. 174 şi urm. C. proc. civ., care reglementează nulitatea actelor de procedură.

Recurentul susţine că prin modalitatea prin care completul învestit cu soluţionarea cererii de recuzare a respins cererea, fără a pune in vedere acestuia să achite taxa judiciară de timbru, i s-a produs o vătămare, prevăzută de art. 175 alin. (2) C. proc. civ.

Criticile sunt nefondate.

Art. 175 alin. (1) C. proc. civ. prevede că "Actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus părţii o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea acestuia."

În cauza dedusă judecăţii, recurentul A. a formulat cerere de recuzare a completului de judecată compus din domnii judecători B., C. şi D., învestit cu soluţionarea dosarului nr. x/2019 de pe rolul Curţii de Apel Bucureşti.

Prin încheierea de şedinţă din 25 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost respinsă cererea de recuzare, ca neîntemeiată.

Modalitatea în care instanţa învestită cu soluţionarea cererii de recuzare a înţeles să o soluţioneze, nu îi creează recurentului vătămarea prevăzută de legiuitor pentru a se putea reţine incidenţa acestui motiv de casare.

Curtea de Apel Bucureşti a arătat care sunt argumentele pentru care a respins ca neîntemeiată, cererea de recuzare, făcând referire la textele legale incidente şi analizând actele depuse la dosar, iar aspectele invocate de recurent au fost avute în vedere de instanţă la soluţionarea cererii.

Înalta Curte constată că în cauză, completul învestit cu soluţionarea cererii de recuzare, în mod corect a reţinut că aspectele invocate de petent în cererea de recuzare nu sunt de natură să releve o situaţie care să compromită imparţialitatea completului de judecată a cărei recuzare se solicită, nefiind incident niciunul dintre cazurile de recuzare prevăzute la art. 42 alin. (1) pct. 1 şi 13 C. proc. civ.

Modalitatea de stabilire a taxelor judiciare de timbru sau rezolvarea anumitor cereri în condiţiile prevăzute de C. proc. civ. nu poate reprezenta motiv de îndoială cu privire la imparţialitatea completului de judecată, pentru a fi incidente dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ.

Motivul de recurs reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este invocat formal, în dezvoltarea motivelor de recurs recurentul-reclamant neexpunând critici de nelegalitate care se circumscriu acestui motiv de casare.

Cu privire la criticile recurentului întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanţa constată că, recurentul reia criticile ce privesc netimbrarea cererii de recuzare, susţineri la care s-a răspuns deja prin analiza criticilor subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Faţă de argumentele anterior expuse, se constată că soluţia pronunţată de instanţa învestită cu soluţionarea cererii de recuzare, bazată pe analiza motivelor invocate prin cerere, este una legală, fiind fundamentată pe o corectă aplicare şi interpretare a normelor legale incidente în cauză.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 25 februarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 25 februarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2019, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 septembrie 2021.