Jurisdiction over pre-contract award act assigned to administrative court in procurement suspension dispute.

Şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 5 iulie 2021, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2021, reclamantele A. S.R.L. şi B. S.R.L. - A.. au solicitat în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., suspendarea efectelor Documentului constatator nr. x/28.05.2021 emis în cadrul procedurii de atribuire privind contractul de "Proiectare şi execuţie în vederea realizării obiectivului: Pod nou de la Cosmeşti, peste Siret, pe DN24, km 7+620", până la pronunţarea instanţei de fond, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată generate de litigiu.

În cuprinsul cererii de chemare în judecată reclamanta a arătat că a formulat contestaţie împotriva procedurii de atribuire înregistrată pe rolul Comisiei Naţionale de Soluţionare a Contestaţiilor sub nr. x/28.05.2021, conform art. 8 şi art. 22 din Legea nr. 101/2016 prin care a solicitat suspendarea procedurii de atribuire până la soluţionarea fondului contestaţiei. S-a arătat totodată că prin încheierea din 2.06.2021 a fost admisă cererea de suspendare a procedurii de atribuire, precum şi suspendarea dreptului autorităţii contractante de a emite un certificat constatator negativ.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

La data de 26.07.2021, pârâta a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia netimbrării cererii de chemare în judecată, excepţia inadmisibilităţii pentru neîndeplinirea de către reclamantă a procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, cu motivarea că din culpa reclamantei nu s-a încheiat contractul.

Prin sentinţa nr. 1181/5.08.2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale şi funcţionale, invocate din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

În motivarea acestei hotărâri s-a reţinut că litigiul poartă asupra executării obligaţiilor decurgând dintr-un contract atribuit asocierii reclamante, în urma procedurii de achiziţie publică derulate de autoritatea contractantă pârâtă.

În conformitate cu dispoziţiile art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, "Procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia civilă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul.", norma legală stabilind, aşadar, prin raportare şi la prevederile art. 95 pct. 1 din C. proc. civ., o competenţă materială procesuală şi funcţională în favoarea instanţei civile de drept comun în circumscripţia căreia se află sediul autorităţii contractante, respectiv secţia civilă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul.

În consecinţă, norma de competenţă aplicabilă cauzei este cea prevăzută de art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, forma în vigoare la data sesizării instanţei de judecată, ca normă specială, derogatorie de competenţă în raport cu obiectul acţiunii pendinte, neputându-se reţine incidenţa normei de competenţă de drept comun, prevăzută de art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Ca atare, competenţa de atribuţiune procesuală şi funcţională nu aparţine secţiei de contencios administrativ a curţii de apel, ci tribunalului prin secţia civilă cu competenţă în materia litigiilor cu profesionişti, iar sub acest aspect competenţa teritorială aparţine Tribunalului Bucureşti, potrivit opţiunii reclamantelor şi normei speciale conţinute de art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016.

Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a invocat excepţia necompetenţei materiale şi funcţionale a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în baza art. 130 din C. proc. civ., pe care a admis-o prin sentinţa civilă nr. 2440 din 12.10.2021.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 166 alin. (4) din H.G. nr. 395/2016, care prevăd că documentele constatatoare emise de către entitatea contractantă în conformitate cu prevederile alin. (1) şi (2) pot fi contestate potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Întrucât litigiul poartă asupra refuzului nejustificat de semnare a contractului, competenţa materială, dar şi funcţională, trebuie stabilită conform art. 8 alin. (2) şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 53 alin. (1) şi (1) 1 din Legea nr. 101/2016, motiv pentru care competenţa materială şi funcţională aparţine Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.

În consecinţă, s-a constatat conflictul negativ de competenţă şi a fost înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 15 noiembrie 2021.

Înalta Curte, fiind sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constată că, în cauză, există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 135 C. proc. civ. ivit între două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, motiv pentru care va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Litigiul vizează refuzul încheierii contractului de achiziţie publică şi are ca obiect suspendarea efectelor Documentului constatator nr. x/28.05.2021 emis în cadrul procedurii de atribuire privind un contract de achiziţie publică, în faza anterioară încheierii contractului administrativ.

Reclamanta a arătat că a formulat contestaţie împotriva procedurii de atribuire înregistrată pe rolul Comisiei Naţionale de Soluţionare a Contestaţiilor sub nr. x/28.05.2021, conform art. 8 şi art. 22 din Legea nr. 101/2016 prin care a solicitat suspendarea procedurii de atribuire până la soluţionarea fondului contestaţiei. S-a arătat, totodată, că prin încheierea din 2.06.2021 a fost admisă cererea de suspendare a procedurii de atribuire, precum şi suspendarea dreptului autorităţii contractante de a emite un certificat constatator negativ.

Potrivit art. 166 alin. (1) din Normele Metodologice aprobate prin H.G nr. 395/2006, autoritatea contractantă are obligaţia de a emite documente constatatoare care conţin informaţii referitoare la îndeplinirea sau, după caz, neîndeplinirea obligaţiilor contractuale de către contractant sau contractant asociat.

Conform alin. (4) al aceluiaşi articol, documentele constatatoare emise de către autoritatea contractantă în conformitate cu prevederile alin. (1) şi (2), pot fi contestate potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Din aceste dispoziţii legale rezultă natura de act administrativ individual al documentului constatator, emis în regim de putere publică de autoritatea contractantă, ceea ce atrage competenţa de soluţionare a instanţelor de contencios administrativ.

Art. 53 alin. (1) şi (11) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, nu sunt aplicabile deoarece aceste dispoziţii legale vizează procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative. Situaţia juridică dedusă judecăţii priveşte procedura prealabilă încheierii contractului fiind contestat un act emis ulterior suspendării procedurii de atribuire, dar anterior încheierii acestui contract, astfel încât litigiul este supus normelor de competenţă materială reglementate prin art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Faţă de considerentele expuse şi de dispoziţiile legale evocate, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 ianuarie 2022.