Lawyer's mandate validity: sufficiency of jurisdiction-specific power of attorney over legal assistance contract for corporate representation

Şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2022

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată, iniţial la Tribunalul Suceava sub dosar nr. x/2015, reclamanta A. S.R.L. Volovăţ, în contradictoriu cu pârâţii Societatea B. S.R.L. Timişoara şi C. a solicitat, în principal, obligarea pârâtului C. la plata sumei de 215.286,02 RON, reprezentând echivalentul prejudiciului cauzat prin fapta sa culpabilă, iar în subsidiar, obligarea pârâtei Societatea B. S.R.L. Timişoara la plata de daune interese compensatorii în sumă de 215.286,02 RON, reprezentând echivalentul prejudiciului cauzat prin neexecutarea totală a obligaţiei contractuale asumate, la care se adaugă dobânda legală aferentă, precum şi cheltuielile de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 95 din 25 martie 2016, Tribunalul Suceava a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş.

Aceeaşi cerere de chemare în judecată a fost înregistrată la Tribunalul Suceava şi sub dosar nr. x/2016, iar prin încheierea nr. 162 din 9 mai 2016, instanţa a admis excepţia litispendenţei, dispunând scoaterea cauzei de pe rolul acestui tribunal cu consecinţa înaintării dosarului la Tribunalul Timiş în vederea ataşării la dosarul nr. x/2015.

Prin sentinţa civilă nr. 387 din 30 iunie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Timiş a admis excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a reclamantei, dispunând anularea cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta A. S.R.L. Volovăţ, în contradictoriu cu pârâţii Societatea B. S.R.L. Timişoara şi C., obligând, totodată, reclamanta la plata către pârâtul C. a sumei de 2.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta A. S.R.L. Volovăţ, solicitând anularea ei, respingerea excepţiei lipsei calităţii de reprezentant şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Prin decizia civilă nr. 602/A din 15 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a Ii-a Civilă a fost respinsă excepţia de netimbrare a cererii de apel.

A fost admis apelul declarat de reclamanta A. S.R.L. Volovă împotriva sentinţei civile nr. 387 din 30 iunie 2020 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2015, pe care a anulat-o şi a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe, fiind respinsă cererea intimatului C. de acordare a cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei decizii, pârâta D. a declarat recurs, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

În susţinerea memoriului de recurs, recurenta arată că sunt incidente următoarele prevederi:

Conform prevederilor art. 84 alin. (1) C. proc. civ.: Persoanele juridice pot fi reprezentate convenţional în faţa instanţelor de judecată numai prin consilier juridic sau avocat, în condiţiile legii.

Conform prevederilor art. 85 alin. (3) C. proc. civ.: împuternicirea de a reprezenta o persoană fizică sau persoană juridică dată unui avocat ori consilier juridic se dovedeşte prin înscris, potrivit legilor de organizare şi exercitare a profesiei. Iar, conform prevederilor art. 126 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat: Contractul de asistentă juridică prevede, în mod expres, întinderea puterilor pe care clientul le conferă avocatului. în baza acestuia, avocatul se legitimează faţă de terţi prin împuternicirea avocaţială întocmită conform anexei nr. II. Prevederile art. 122 alin. (4) se aplică în mod corespunzător şi formularului împuternicirii avocaţiale.

Deşi intimata A. S.R.L. a fost citată la sediile ambilor avocaţi cât şi la sediul său social, de către prima instanţă, în mod expres cu menţiunea de a depune la dosar delegaţie de reprezentare şi contract de asistenţă juridică emise pe numele dl. avocat E., sub sancţiunea invocării excepţiei lipsei calităţii de reprezentant şi anularea cererii de chemare în judecată, aceasta nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei.

Ori, chiar dacă instanţa de apel are în vedere că la dosarul cauzei se găseşte împuternicirea avocaţială pentru Tribunalul Suceava, intimata-reclamantă a stat în pasivitate, respectiv nu şi-a îndeplinit obligaţia de depunere a contractului de asistenţă juridică în termenul indicat de instanţă, sens în care soluţia primei instanţe este legală.

Chiar dacă prin apelul formulat, reclamanta-intimată depune contractul de asistenţă juridică, acest aspect nu poate să acopere de o manieră pură şi simplă neconformarea la dispoziţiile instanţei, ci poate doar să conducă la o conduită culpabilă de ignoranţă şi de dispreţ faţă de dispoziţiile instanţei. Trebuie avut în vedere şi faptul că prin aceeaşi încheiere de şedinţă din 21 ianuarie 2020, reclamanta-intimată a fost citată şi cu menţiunea de a depune la dosar facturile fiscale anexate cererii de chemare în judecată, în copie lizibilă, precum şi a înscrisurilor doveditoare a relaţiilor comerciale sau de reprezentare ale reclamantei cu F. S.R.L., sub sancţiunea suspendării judecării cauzei, prevăzură de art. 242 C. proc. civ., lucru pe care de asemenea nu 1-a realizat.

Astfel, se observă o atitudine de ignorare totală a dispoziţiilor instanţei, pasivitate care nu se poate acoperi prin intermediul căilor de atac. Ba mai mult, apelanta-intimată însăşi nu invocă faptul că nu ar fi fost citată în sensul menţionat, respectiv nu invocă nici un motiv temeinic pentru neîndeplinirea obligaţiilor stabilite în mod expres de către instanţă.

Aşadar, îndeplinirea obligaţiilor prin intermediul căii de atac, este contrară legii, chiar dacă apelul este cale devolutivă de atac, raportat la faptul că reclamanta-intimată îşi invocă propria culpă, aşa încât soluţia primei instanţe este pronunţată raportat la neîndeplinirea obligaţiilor de către reclamantă.

După cum rezultă în mod expres din hotărârea primei instanţe, reclamanta nu s-a conformat solicitării primei instanţe de a depune împuternicire avocaţială pentru a face dovada reprezentării în faţa Tribunalului Timiş, respectiv, nu a depus contractul de asistenţă juridică solicitat de instanţă, sens în care în faţa primei instanţe nu a avut loc o ratificare a mandatului de către reclamantă, conform prevederilor art. 1311 C. civ.

Astfel, instanţa de apel a pronunţat hotărârea cu aplicarea greşită a art. 126 din Statutul profesiei de avocat şi încălcarea art. 1301, 1302 şi 1311 C. civ.

Conform art. 85 alin. (3) C. proc. civ., împuternicirea de a reprezenta o persoană fizică sau persoană juridică dată unui avocat ori consilier juridic se dovedeşte prin înscris, potrivit legilor de organizare şi exercitare a profesiei.

Astfel, din conţinutul normei de procedură mai sus menţionată, reiese cu certitudine că dovada calităţii de avocat se face cu împuternicirea avocaţială completată în mod corect şi cu contractul de asistenţă juridică.

Astfel, prin faptul că reclamanta-intimată nu şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite de către prima instanţă, pronunţându-se o soluţie în raport cu pasivitatea acesteia, instanţa de apel validând conduita culpabilă a reclamantei, instanţa de apel a încălcat prevederile art. 7 alin. (2) C. proc. civ.,

Prin întâmpinarea depusă la data de 4 ianuarie 2021, intimata solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea deciziei atacate ca fiind legală.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din Camera de consiliu din 1 iulie 2021, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din 11 noiembrie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis în principiu recursul declarat de recurentul-pârât C. împotriva deciziei civile nr. 602/A din 15 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă şi a acordat termen la data de 27 ianuarie 2022, cu citarea părţilor.

Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, Înalta Curte reţine că recursul declarat de C. este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărârii se poate cere atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, context în care, recurentul susţine nelegalitatea decizie din apel, întrucât împuternicirea avocaţială depusă de dl. avocat E. - seria x nr. x din 5 ianuarie 2015, emisă de Cabinet Individual de Avocat E., conferă acestuia drept de reprezentare numai în faţa Tribunalului Suceava, nu şi a Tribunalului Timiş.

Prin sentinţa civilă nr. 387 din 30 iunie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Timiş a admis excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a reclamantei, dispunând anularea cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta A. S.R.L. Volovăţ, în contradictoriu cu pârâţii Societatea B. S.R.L. Timişoara şi C., obligând, totodată, reclamanta la plata către pârâtul C. a sumei de 2.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

În acest context, se constată că aceste critici sunt nefondate, întrucât în mod greşit tribunalul a făcut aplicarea prevederilor art. 82 alin. (1) din C. proc. civ., având în vedere că în dosarul nr. x/2015, care a fost înaintat Tribunalului Timiş ca urmare a declinării de competenţă dispuse prin sentinţa nr. 95 din 25 martie 2016 de către Tribunalul Suceava, se regăseşte, în original, împuternicirea avocaţială seria x nr. x din 5 ianuarie 2015 emisă de Cabinetul Individual de Avocat E., din cadrul Baroului Suceava - dosar de fond.

Într-o altă critică, recurentul susţine că reclamanta nu s-a conformat dispoziţiei instanţei de fond în sensul de a depune la dosar contractul de asistenţă juridică, conform dispoziţiilor art. 85 alin. (3) din C. proc. civ., precum şi a prevederilor art. 126 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat.

Această susţinere este nefondată, întrucât dovada mandatului dl. avocat E. se face cu împuternicirea avocaţială, aflată la dosarul cauzei, iar nu cu contractul de asistenţă juridică, aspect corect reţinut de către instanţa de apel.

În ceea ce priveşte susţinerea recurentului, potrivit căreia, reclamanta nu s-a conformat dispoziţiei instanţei de fond, în sensul de a depune la dosar anumite înscrisuri doveditoare, cu referire expresă la facturi fiscale, se constată că este nefondată, având în vedere că obiectul cererii de recurs l-a constituit decizia din apel, iar nu sentinţa primei instanţe.

Prin urmare, criticile susţinute doar în mod formal şi circumscrise prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu corespund exigenţelor căii de atac a recursului în reglementarea sa legală, ce a fost concepută ca un mijloc procesual menit să asigure un control în legalitate asupra hotărârilor instanţei de apel.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât C. împotriva deciziei civile nr. 602/A din 15 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât C. împotriva deciziei civile nr. 602/A din 15 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L. şi intimata-pârâtă B. S.R.L..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2022.