Cessation of contractual debt claims against insolvent debtor under automatic stay; exclusion of non-monetary and property attribution obligations

Şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2022

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş la 28 aprilie 2015 sub nr. x/2015, reclamantul RA ADMINISTRAŢIA PATRIMONIULUI PROTOCOLULUI DE STAT, în contradictoriu cu pârâtul A. S.A. a solicitat instanţei să dispună:

1. rezilierea contractului de asociere în participaţiune înregistrat sub nr. x/11.11.1996, modificat şi completat prin actele adiţionale nr. x/07.12.1999, nr. y/22.11.2001, nr. z/01.03.2004, nr. w/11.11.2004 şi nr. 1728/17.06.2005;

2. obligarea pârâtului la predarea bunurilor imobile ce reprezintă aport în natura al reclamantului la asocierea în participaţiune conform contractului înregistrat sub nr. x/11.11.1996, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv a Complexului hotelier "B."' (fost "C."), compus din construcţii şi teren aferent în suprafaţă de 49.588 mp, situate în Timişoara, Calea x, jud. Timiş, bunuri aflate în proprietatea privată a statului şi în administrarea reclamantului;

3. rezilierea contractului de închiriere nr. x/2001, modificat şi completat prin actele adiţionale nr. x/11.11.2004 şi nr. y/17.06.2005;

4. obligarea pârâtului la plata sumei de 805.694,56 RON, reprezentând debit şi penalităţi în conformitate cu prevederile contractului de închiriere nr. x/2001, modificat şi completat prin actele adiţionale nr. x/11.11.2004 şi nr. y/17.06.2005;

5. obligarea pârâtului la plata sumei de 214.463,33 RON datorată în baza contractului de asociere în participaţiune înregistrat sub nr. x/11.11.1996, modificat şi completat prin actele adiţionale nr. x/07.12.1999, nr. y/22.11.2001, nr. z/17.09.2002, nr. w/31.12.2002, nr. t/01.03.2004, nr. s/11.11.2004 şi nr. 1728/17.06.2005, reprezentând debit şi penalităţi;

6. obligarea pârâtului la plata sumei de 894.467,87 RON reprezentând daune interese, conform art. 13.7 din contractul de asociere în participaţiune înregistrat sub nr. x/11.11.1996, modificat şi completat şi art. VI 6.5 din contractul de închiriere nr. x/2001, modificat şi completat;

7. obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers judiciar.

Prin cererea reconvenţională înregistrată la data de 22 iulie 2015, pârâtul A. S.A., în contradictoriu cu reclamantul RA Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat, a solicitat instanţei să dispună:

1. rezilierea contractului de asociere în participaţiune nr. x/11.11.1996 astfel cum a fost modificat şi completat prin actele adiţionale, din culpa reclamantului şi constatarea încetării efectelor contractului de închiriere nr. x/2001 astfel cum a fost modificat şi completat prin actele adiţionale, ca efect al rezilierii contractului de asociere în participaţiune;

2. obligarea reclamantului la plata sumei reprezentând contravaloarea întregului aport adus de către pârât în asocierea constituită ca urmare a încheierii contractului de asociere în participaţiune nr. x/1996, sumă actualizată cu rata inflaţiei;

3. obligarea reclamantului la restituirea sumei de 2.513.983,40 RON achitată de către pârât cu titlu de preţ al construcţiilor, sumă actualizată cu rata inflaţiei precum şi dobânda legală aferentă acestei sume calculată începând cu data de 01.05.2012 şi până la data plăţii efective;

4. obligarea reclamantului la plata sumei de 937.605 RON reprezentând daune-interese pentru neexecutarea obligaţiilor prevăzute în contractul de asociere în participaţiune nr. x/1996, precum şi pentru neexecutarea obligaţiei de încheiere a contractului de vânzare-cumpărare a imobilului ce face obiectul contractului de asociere în participaţiune, potrivit dispoziţiilor legale;

5. instituirea unui drept de retenţie în favoarea pârâtului asupra bunului ce face obiectul contractului de asociere în participaţiune, până la îndeplinirea de către reclamant a obligaţiei sale de plată a sumelor solicitate anterior;

6. obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers judiciar.

Prin cererea înregistrată la data de 12 octombrie 2015, pârâtul A. S.A. a arătat că renunţă la petitul privind constatarea încetării efectelor contractului de închiriere nr. x/2001, astfel cum a fost modificat şi completat prin actele adiţionale, ca efect al rezilierii contractului de asociere în participaţiune.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 28 decembrie 2018 pe rolul Tribunalului Timiş sub nr. x/2018, reclamantul RA Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat, în contradictoriu cu pârâtul A. S.A., a solicitat instanţei să dispună:

1. predarea către reclamant a activului şi a tuturor bunurilor aduse ca aport în cadrul asocierii de către reclamant, ca urmare a ajungerii la termen a contractului de asociere, a lichidării şi împărţirii rezultatelor lichidării, astfel cum acestea au fost convenite de către părţi prin art. 12.3 din contractul de asociere;

2. plata către reclamant a contravalorii lipsei de folosinţă pentru imobilele aduse ca aport în cadrul asocierii de la data de 15.01.2018 şi până Ia momentul în care acestea vor fi predate;

3. plata către reclamant a cheltuielilor făcute precum şi la contravaloarea dotărilor efectuate în cadrul asocierii, indexate cu rata medie a inflaţiei, conform art. 12 pct. 3 din contractul de asociere prin raportare la uzura normală înregistrată conform prevederilor legale;

4. atribuirea către reclamant în deplină proprietate şi posesie a construcţiilor, amenajărilor şi modificărilor, aflate în stare de fixaţie în conformitate cu art. 488 C. civ. cu consecinţa înscrierii reclamantului în CF (dacă este cazul);

5. obligarea pârâtului la plata către reclamant de despăgubiri pentru nerespectarea termenelor de punere funcţiune conform art. 7.4. din contractul de asociere;

6. obligarea pârâtului la plata sumei de 284.512,93 RON în baza art. 11.1 din contractul de asociere din rezultatele financiare şi a sumei de 115.786,77 RON reprezentând de penalităţi de întârziere în cuantum de 0,07%/zi de întârziere, astfel cum au fost convenite prin actul adiţional din 17.09.2002 pentru perioada ianuarie 2015 - ianuarie 2018, penalităţi ce se vor calcula în continuare până la plata efectivă;

7. obligarea pârâtului la plata chiriei în cuantum de 502.745,38 RON pentru perioada 01.02.2015 - ianuarie 2018 conform contractului de închiriere din 11.05.2001 şi actelor adiţionale şi a penalităţilor de întârziere aferente acestor sume în cuantum de 760.737,91 RON, penalităţi ce se vor calcula în continuare până la plata efectivă;

8. obligarea pârâtului la restituirea către reclamant a unui procent de 80% din cheltuielile efectuate de către reclamant în contul asocierii pentru perioada 2016-2018.

Prin cererea adiţională înregistrată la 21 ianuarie 2019, reclamantul RA Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat a arătat că mai formulează un capăt de cerere împotriva pârâtului pentru obligarea acestuia la plata de despăgubiri în cuantum de 1.342.500 RON, conform art. 13.7 din contractul de asociere şi art. 6.5 din contractul de închiriere.

Prin încheierea din data de 21 ianuarie 2019, instanţa a admis excepţia conexităţii şi a conexat dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Timiş la dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Timiş.

Prin cererea înregistrată la 12 iunie 2019, reclamantul RA Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat a solicitat instanţei, în temeiul art. 75 din Legea nr. 85/2014, suspendarea întregii cauze ce face obiectul dosarului nr. x/2015 la care a fost conexat dosarul nr. x/2018, raportat la faptul ca s-a formulat cerere de înscriere la masa credală a debitorului A. and Services S.A., cererea de suspendare vizând inclusiv cererea reconvenţională formulată de către pârât.

Prin sentinţa civilă nr. 160/PI/17.02.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Timiş, secţia a Ii-a Civilă a constatat încetarea, în baza art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, a acţiunii judiciare formulate de reclamanta RA Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat, în contradictoriu cu pârâta A. S.A., sub aspectul capetelor de cerere din cererilor principale conexate având ca obiect:

1. obligarea pârâtei la plata sumei de 805.694,56 RON reprezentând debit şi penalităţi datorate în baza contractului de închiriere înregistrat sub nr. x/14.09.2001, cu actele adiţionale aferente;

2. obligarea pârâtei la plata sumei de 214.463,33 RON reprezentând debit şi penalităţi datorate în baza contractului de asociere în participaţiune înregistrat sub nr. x/11.11.1996, cu actele adiţionale aferente;

3. obligarea pârâtei la plata sumei de 894.467,87 RON reprezentând daune interese datorate în baza contractului de asociere în participaţiune înregistrat sub nr. x/11.11.1996, cu actele adiţionale aferente, şi în baza contractului de închiriere înregistrat sub nr. x/14.09.2001, cu actele adiţionale aferente;

4. obligarea pârâtei la plata contravalorii lipsei de folosinţă pentru imobilele aduse ca aport în cadrul asocierii, începând cu data de 15.01.2018 şi până la momentul predării acestora;

5. obligarea pârâtei la plata cheltuielilor făcute şi la contravaloarea dotărilor efectuate în cadrul asocierii, indexate cu rata medie a inflaţiei, prin raportare la uzura normală înregistrată conform prevederilor legale;

6. obligarea pârâtei la plata de despăgubiri pentru nerespectarea termenelor de punere funcţiune asumate prin contractul de asociere în participaţiune înregistrat sub nr. x/11.11.1996, cu actele adiţionale aferente;

7. obligarea pârâtei la plata sumei de 284.512,93 Iei din rezultatele financiare, datorate în baza contractului de asociere în participaţiune înregistrat sub nr. x/11.11.1996, cu actele adiţionale aferente, şi la plata sumei de 115.786,77 RON reprezentând penalităţi de întârziere aferente, calculate pentru perioada 01.2015 -01.2018, penalităţi ce se vor calcula în continuare până la plata efectivă;

8. obligarea pârâtei la plata sumei de 502.745,38 RON reprezentând chirie pentru perioada 01.02.2015 - 01.2018, datorate în baza contractului de închiriere înregistrat sub nr. x/14.09.2001, cu actele adiţionale aferente, şi la plata sumei de 760.737,91 RON reprezentând penalităţi de întârziere aferente, ce se vor calcula în continuare până la plata efectivă;

9. obligarea pârâtei la restituirea unei părţi de 80% din cheltuielile pe care le-a efectuat în contul asocierii în perioada 2016 - 2018;

10. obligarea pârâtei la plata sumei de 1.342.500 RON reprezentând despăgubiri, datorate în baza contractului de asociere în participaţiune înregistrat sub nr. x/11.11.1996, cu actele adiţionale aferente şi în baza contractului de închiriere înregistrat sub nr. x/14.09.2001, cu actele adiţionale aferente;

11. obligarea pârâtei Ia plata cheltuielilor de judecată.

Prin aceeaşi sentinţă, Tribunalul a disjuns cererea reconvenţională formulată de pârâta A. S.A., în contradictoriu cu reclamanta RA Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat, precum şi următoarele capete de cerere ale cererilor principale conexate formulate de reclamanta RA Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat, în contradictoriu cu pârâta A. S.A.:

1. rezilierea contractului de asociere în participaţiune înregistrat sub nr. x/11.11.1996, cu actele adiţionale aferente;

2. rezilierea contractului de închiriere înregistrat sub nr. x/14.09.2001, cu actele adiţionale aferente;

3. obligarea pârâtei să predea bunurile imobile ce reprezintă aport în natură în cadrul asocierii în participaţiune, respectiv a Complexului hotelier "B." (fost "C."), compus din construcţii şi teren aferent în suprafaţă de 49.588 mp, situate în mun. Timişoara, Calea x, jud. Timiş;

4. obligarea pârâtei să predea activul şi toate bunurilor aduse ca aport în cadrul asocierii în participaţiune, ca urinare a ajungerii la termen a contractului de asociere în participaţiune;

5. atribuirea în deplină proprietate şi posesie a construcţiilor, amenajărilor şi modificărilor, aflate în stare de fixaţie în conformitate cu art. 488 C. civ. cu consecinţa înscrierii subscrisei în cartea funciară (dacă este cazul);

6. obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea înregistrată la dosarul nr. x/2015 în data de 14 iulie 2020, reclamanta RA Administraţia Patrimoniului de Stat a solicitat instanţei completarea sentinţei nr. 160/PI/17.02^2020, prin pronunţarea unei soluţii şi în ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la lichidarea asocierii în participaţiune şi împărţirea rezultatelor lichidării, astfel cum a fost acesta indicat prin cererea de chemare în judecată ce a format obiectul dosarului nr. x/2018, conexat la prezentul dosar, susţinând că instanţa ar fi omis să se pronunţe asupra acestuia.

Cererea a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin sentinţa civilă nr. 521/PI/16.09.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul reţinând că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 444 alin. (1) C. proc. civ., întrucât hotărârea pronunţată a avut în vedere toate capetele de cerere formulate de părţi.

Împotriva sentinţei civile nr. 160/PI/17.02.2020, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2015, a declarat apel pârâta A. S.A., solicitând anularea acesteia şi trimiterea cauzei la instanţa de fond.

La rândul său, reclamanta Regia Autonomă Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat a declarat apel împotriva sentinţei civile nr. 521/PI/16.09.2020 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2015, solicitând schimbarea în tot a acesteia, în sensul admiterii cererii de completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 160/P1/17.02.2020, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2015.

Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, prin decizia civilă nr. 41/A din 26 ianuarie 2021 a respins atât apelul declarat de pârâta A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 160/PI/17.02.2020, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2015, cât şi apelul declarat de reclamanta Regia Autonomă Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat împotriva sentinţei civile nr. 521/PI/16.09.2020, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul cu acelaşi număr.

Pârâta S.C. A. S.A. a formulat cerere de recurs împotriva deciziei civile nr. 4 l/A din 26 ianuarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, fără ca aceasta să fie întemeiată în drept.

În argumentarea memoriului de recurs, pârâta a apreciat că hotărârea instanţei de apel este netemeinică, pentru următoarele considerente:

Atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel au apreciat că devin incidente dispoziţiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, criticile recurentei au fost apreciate ca nefondate, întrucât acţiunea reclamantei nu vizează asocierea în participaţiune, fiind îndreptată împotriva societăţii pârâte, pretenţiile reclamantei vizând obligarea pârâtei la plata sumelor rezultate din asociere.

Recurenta arată că litigiul de faţă vizează activul sau bunurile societăţii pârâte aflate în procedura generală a insolvenţei, rezultatul asocierii în participaţiune.

Ca urmare a soluţionării acestui litigiu, se va stabili potrivit art. 11.3 din contract, contribuţia actualizată a fiecărui asociat la asociere, drepturile şi obligaţiile care revin fiecărui asociat, urmând ca la final eventualele obligaţii ale părţilor să se poată compensa. Scopul acestui litigiu fiind de a stabili care va fi averea fiecărui asociat ca urmare a încetării contractului de asociere, neputând fi apreciată ca o acţiune judiciară formulată în vedere realizării creanţelor asupra averii societăţii debitoare.

Potrivit art. 12.3 din contract, Codului comercial şi Legii nr. 31/1990, lichidarea societăţii se face pe bază de bilanţ de lichidare, iar contractul de închiriere este interdependent de contractul de asociere în participaţiune.

Susţine recurenta că este deosebit de important ca pretenţiile celor doi asociaţi care derivă din contractul de asociere să fie soluţionate concomitent, de către acelaşi complet de judecată, pentru prevenirea consecinţelor negative.

Recurenta mai arată că în situaţia în care s-ar aprecia că acţiunea ce face obiectul dosarului nr. x/2015 şi al dosarului conexat nr. x/2018 tinde la realizarea creanţelor asupra averii debitoarei, instanţa ar fi trebuit să constate şi încetarea capetelor de cerere prin care solicită predarea imobilului, aportului sau atribuirea în deplină proprietate şi posesie, întrucât şi acestea vizează drepturi de creanţă.

Faţă de toate aceste considerente, recurenta apreciază că atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au calificat greşit capetele de cerere ale acţiunii cu privire la care s-a constatat încetarea în temeiul art. 75 din Legea nr. 85/2014 ca reprezentând acţiuni judiciare pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului, şi solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi în rejudecare admiterea apelului.

Prin întâmpinarea, depusă la 9 iunie 2021, intimata-reclamantă Regia Autonoma Administraţia Patrimoniului de Stat a invocat pe cale de excepţie nulitatea recursului, solicitând respingerea recursului ca fiind nul, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susţinând că instanţa de apel a aplicat în mod corect şi legal dispoziţiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014. A solicitat obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din Camera de consiliu din 30 martie 2021, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din 11 noiembrie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis în principiu recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.A. prin administrator judiciar CII D. şi a acordat termen la data de 27 ianuarie 2022, cu citarea părţilor.

Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, Înalta Curte reţine că recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.A. prin administrator judiciar CII D. este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:

Prin recursul formulat de A. S.A. se critică soluţia de încetare a capetelor de cerere având ca obiect realizare drepturi creanţă motivat de faptul că pretenţiile reclamantei nu se pot îndrepta împotriva societăţii E. S.A., ci împotriva asocierii, litigiul în cauză neprivind activul sau bunurile acesteia.

În ceea ce priveşte art. 11.3 din contractul de asociere, invocat de recurentă, într-adevăr acesta reglementează împrejurarea că noile valori de patrimoniu create în urma asocierii devin proprietate comună în indiviziune proporţional cu aportul părţilor, însă acest aspect nu înlătură calitatea procesuală a societăţii debitoare în prezentul litigiu. De altfel, prin raportare la dispoziţiile art. 9 alin. (2) C. proc. civ., ce reglementează în mod expres principiul disponibilităţii, se constată că reclamanta a demarat prezentul litigiu împotriva societăţii debitoare, iar nu împotriva asocierii.

Aşadar, în raport de art. 11.3 din contractul de asociere, se constată că proprietatea comună aparţinând E. S.A. şi RA-APPS nu transferă răspunderea asupra asocierii care nu poate deţine drepturi şi obligaţii proprii, nefiind o entitate care se bucură de aceste prerogative.

În ceea ce priveşte susţinerea recurentei, potrivit căreia, prezentul dosar avea ca scop stabilirea averii fiecărui asociat, acţiunea neputând fi catalogată drept o acţiune judiciară formulată în vederea realizării creanţelor asupra averii societăţii debitoare, se constată că această critică nu poate fi primită, având în vedere petitul celor două dosare conexate.

Astfel, reclamanta nu a învestit instanţa de judecată cu o acţiune în constatarea drepturilor şi obligaţiilor părţilor, ci cu o acţiune în realizarea acestor drepturi şi atragere a răspunderii contractuale şi delictuale a societăţii E. S.A. pentru neîndeplinirea propriilor obligaţii - obligaţiile societăţii debitoare, iar.nu ale asocierii.

În acest context, se reţin considerentele deciziei atacate, care a arătat următoarele aspecte: capetele de cerere din acţiunea reclamantei prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la plata debitelor derivate din contractul de asociere în participaţiune constituie acţiuni în realizarea de creanţe îndreptate împotriva pârâtei, astfel că acestea intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 75 alin. (1) din Legea insolvenţei. In această situaţie, se reţine că cele două dosare conexate tind la realizarea drepturilor de creanţă ale părţilor, urmând a fi puse în executare întocmai.

În ceea ce priveşte susţinerea recurentei, potrivit căreia, instanţa de apel a aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, se constată că această critică este nefondată, urmând a fi respinsă.

Astfel, prin sentinţa nr. 383 din 28 martie 2019, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2018, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei împotriva societăţii E. S.A., hotărâre rămasă definitivă. Aşadar, având în vedere obiectul celor două dosare conexate se constată că sunt aplicabile dispoziţiile evocate, legiuitorul reglementând în mod expres această situaţie, urmând ca de la momentul rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, toate acţiunile ce au ca obiect realizarea drepturilor de creanţă asupra averii debitorului să înceteze.

Acest aspect a fost corect soluţionat de instanţa de apel, care a reţinut expres că măsurile suspendării, respectiv a încetării capetelor de cerere pecuniare intervin de drept, judecătorul cauzei neavând posibilitatea de a decide oportunitatea suspendării, ci fiind obligat să constate intervenţia ei eo ipso, iar pârâta nu a combătut această chestiune.

Prin urmare, de la momentul deschiderii procedurii insolvenţei devin pe deplin aplicabile dispoziţiile Legii nr. 85/2014, iar valorificarea drepturilor de creanţă asupra averii debitorului urmează a se realiza în cadrul procedurii, după reguli special reglementate în acest sens. De altfel, art. 342 din Legea insolvenţei prevede expres că dispoziţiile prezentei legi se completează, în măsura în care nu contravin, cu cele ale C. proc. civ. şi ale C. civ.

În aceste condiţii, prin raportare la obiectul dosarelor nr. x/2015 şi y/2018, se apreciază că în mod legal au dispus atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel încetarea capetelor de cerere privind realizarea drepturilor de creanţă ale reclamantei asupra averii debitoarei.

In ceea ce priveşte susţinerea recurentei, potrivit căreia, pretenţiile E. S.A. nu pot fi valorificate în cadrul procedurii insolvenţei, astfel că soluţia este nelegală, se constată că această critică nu poate fi primită, întrucât capetele de cerere având această natură, formulate de către societatea debitoare, nu au încetat, ci au fost disjunse, judecata acestora continuând în dosarul nr. x/2020.

Cu referire la lichidarea ce ar urma să se realizeze în faţa judecătorului sindic, se constată că pretenţiile RA-APPS împotriva societăţii E. S.A. au format obiectul declaraţiei de creanţe înscrise integral în tabelul de creanţe, sub o condiţie suspensivă, contestată de reclamantă a fost constatată ca fiind nelegală în primă instanţă.

Referitor la susţinerea recurentei, în ceea ce priveşte posibilele consecinţe negative în situaţia judecării separate a capetelor de cerere din cele două dosare conexate, se constată că în mod corect a reţinut instanţa de apel faptul că soluţionarea pretenţiilor reciproce ale reclamantei şi ale pârâtei în proceduri distincte nu constituie, însă o împrejurare de natură să determine, de plano, soluţii divergente asupra aceluiaşi raport juridic, întrucât prima dintre soluţiile pronunţate de va bucura de putere de lucru judecat, astfel că hotărârea ulterioară trebuie să aibă în vedere aspectele statuate de instanţa care s-a pronunţat mai întâi asupra raportului juridic dintre părţi.

Tot în acelaşi context, referitor la eventualele soluţii contrare, se reţine că dosarul nr. x/2020, format în urma încetării pretenţiilor RA-APPS şi dosarele aflate în procedura insolvenţei, ce privesc pretenţiile RA-APPS împotriva debitoarei, nu au acelaşi obiect, astfel că nu pot fi pronunţate soluţii contrare.

În ceea ce priveşte susţinerea recurentei cu privire la curgerea termenelor de prescripţie în mod diferit pentru părţi, se constată că ambele părţi au promovat demersuri juridice prin care solicită realizarea drepturilor ce le aparţin anterior deschiderii procedurii insolvenţei, iar în ipoteza în care RA-APPS şi-ar fi modificat pretenţiile iniţiale prin declaraţia de creanţă, acestea erau supuse cenzurii administratorului judiciar din perspectiva prescripţiei.

Referitor la susţinerea recurentei cu privire la pierderea de către E. S.A. a posibilităţii de valorificare a dreptului de retenţie, se constată această societate nu deţine vreun drept de retenţie, iar în cazul solicitării de instituire a acestuia, ce formează capăt al cererii reconvenţionale formulate în dosarul nr. x/2015 a fost disjunsă şi se va judeca în dosarul nou format, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiş sub nr. x/2020.

Cu referire la calificarea capetelor de cerere referitoare la predarea imobilelor şi atribuirea în deplină proprietate şi posesie ca fiind pretenţii, se apreciază că această solicitare este urmarea unei interpretări eronate, în realitate fiind vorba despre obligaţia de a face, care nu poate fi supusă încetării.

Aşadar, motivarea cererii de recurs se rezumă exclusiv la prezentarea aceloraşi susţineri din faţa instanţei de apel cu privire la pretinsa incidenţă a dispoziţiilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, fără a fi indicate în mod concret motivele de nelegalitate sub aspectul încălcării unor dispoziţii de drept material sau a greşitei aplicări a acestora.

Referitor la cererea intimatei-reclamante RA Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reţine următoarele:

Intimata-reclamantă RA Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat a solicitat obligarea recurentei la plata sumei de 29.288,88 RON cu titlu de onorariu avocaţial, dovedită prin înscrisurilor existente la paginile 80-81 din dosar.

Conform art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".

Prin raportare la acest text de lege, aplicabil şi în recurs, instanţa supremă, constatând îndeplinite cerinţele art. 452 şi pe cele ale art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurenta să plătească intimatei-reclamante RA Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat suma de 29.288,88 RON constând în onorariu avocaţial.

În considerarea celor ce preced şi în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.A. prin administrator judiciar CII D. împotriva deciziei civile nr. 41/A din 26 ianuarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă şi va obliga recurenta să plătească intimatei-reclamante R.A. ADMINISTRAŢIA PATRIMONIULUI PROTOCOLULUI DE STAT suma de 29.288,88 RON constând în onorariu avocaţial.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.A. prin administrator judiciar CII D. împotriva deciziei civile nr. 41/A din 26 ianuarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă R.A. ADMINISTRAŢIA PATRIMONIULUI PROTOCOLULUI DE STAT.

Obligă recurenta-pârâtă la plata sumei de 29.288,88 RON reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatei-reclamante R.A. ADMINISTRAŢIA PATRIMONIULUI PROTOCOLULUI DE STAT.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2022.