Harmful working conditions surcharge claim and the failure of res judicata revision grounds due to lack of party identity

Şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2022

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin la 29 iulie 2020 sub nr. x/2020, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Muzeul Banatului Montan Reşiţa, a solicitat obligarea pârâtului la calculul şi plata drepturilor salariale neacordate, constând în sporul pentru condiţii vătămătoare de muncă în cuantum de 10% din salariul de bază, începând cu data de 3 octombrie 2018 (data raportului de analiză a morbidităţii) şi până la data de 2 septembrie 2019 (data emiterii deciziei de acordare a sporului), actualizat cu rata inflaţiei la data plăţii efective.

În motivarea cererii formulate, reclamanta arată că este încadrată în unitatea pârâtă, potrivit contractului de muncă şi actelor adiţionale anexate, în familia ocupaţională de funcţii bugetare "cultură", iar până la data de 25 septembrie 2019 nu i-a fost emisă decizia cu privire la sporul pentru condiţii vătămătoare de muncă şi nici nu a fost remunerată în acest sens, deşi prevederile legale şi buletinul de măsurători acordau acest drept.

Prin sentinţa civilă nr. 1060 din 22 octombrie 2020, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin, secţia I civilă - Complet Specializat - Conflicte de Muncă şi de Asigurări Sociale în dosarul nr. x/2020 a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta A., fiind obligat pârâtul Muzeul Banatului Montan la calculul şi plata sporului pentru condiţii vătămătoare de muncă în procent de 10% din salariul de bază al reclamantei, începând cu data de 3 octombrie 2018 şi până la data de 2 septembrie 2019, sumă actualizată cu rata inflaţiei la data plăţii efective.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel de pârâtul Muzeul Banatului Montan, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 269 din 26 martie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Timişoara a admis apelul formulat de pârâtul Muzeul Banatului Montan împotriva sentinţei civile nr. 1060 din 22 octombrie 2020 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în dosarul nr. x/2020, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins acţiunea civilă formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Muzeul Banatului Montan.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire revizuienta A., solicitând schimbarea în tot a deciziei civile atacate şi admiterea acţiunii civilă formulată de aceasta.

Prin decizia civilă nr. 718 din 15 iunie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuienta A. împotriva deciziei civile nr. 269 din 26 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimatul Muzeul Banatului Montan.

Împotriva acestei decizii, revizuenta A. a declarat recurs, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună schimbarea în tot a deciziei civile atacate şi admiterea recursului, în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată în scris.

În argumentarea memoriului de recurs, recurenta susţine că în cererea de revizuire a invocat art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât există hotărâri definitive potrivnice, date de către instanţe de acelaşi grad, respectiv Curtea de Apel Timişoara.

În acest sens, se arată că există o discriminare între acordarea sporului anumitor colegi încadraţi în familia ocupaţională de funcţii bugetare "cultură" şi reclamantă, discriminare care persistă şi în prezent.

Astfel, pentru anumiţi angajaţi se acordă acest spor, iar pentru alţii nu se poate acorda, pentru că nu era prevăzut în bugetul pe anul 2019, aşa cum se afirmă de către pârâtă, deşi recurenta lucrează în aceleaşi condiţii ca şi colegii săi care au primit acest spor pe anul 2018 şi 2019, tot în baza unei hotărâri judecătoreşti pronunţată de aceiaşi Curtea de Apel Timişoara.

În acest context, recurenta consideră că apărările pârâtei care vizează necuprinderea drepturilor salariate în bugetul de venituri şi cheltuieli al instituţiei nu o exonerează de obligaţia de a plăti retroactiv sporurile pentru condiţii de muncă recunoscute salariaţilor de la momentul emiterii buletinelor de expertizare a condiţiilor de muncă, acelaşi regim avându-1 şi drepturile accesorii care s-au născut ca urmare a neîndeplinirii acestei obligaţii.

În continuare, se arată motivul pentru care a fost respinsă acţiunea, şi anume faptul că ordonatorul principal de credite, respectiv Consiliul Judeţean CS ar fi aprobat o sumă mai mică, astfel din suma solicitată estimată de 1.700.000 RON, aprobându-se doar suma de 1.600.000 RON, însă pârâtul a omis să precizeze faptul că la sfârşitul anului a returnat suma de 148.919 RON către Consiliu] Judeţean CS, deci existau bani pentru achitarea acestui spor pentru condiţii vătămătoare, însă recurenta nu a reuşit să dovedească acest lucru, deoarece nu a avut acces la datele contabile ale instituţiei.

În această situaţie s-a adresat pârâtei, iar din răspunsul nr. x/06.04.2021 emis de Muzeul Banatului Montan Reşiţa rezultă faptul că cheltuielile cu personalul aprobate pe anul 2019 de către Consiliul Judeţean CS au fost în sumă de 1.600.000 RON, din care suma cheltuielilor cu personalul de la data de 31 decembrie 2019 a fost în cuantum de 1.451.081 RON şi s-a restituit ordonatorului principal de credit Consiliul Judeţean CS suma de 148.919 RON.

În acest sens, pârâtul a susţinut că din cei 148.919 RON restituiţi, 135.170 RON erau compuşi din 47.535 RON aferenţi postului vacant de restaurator tr. I propus pentru a fi ocupat în anul 2019, însă acest post nici nu a fost scos la concurs pe tot parcursul anului 2019, iar suma de 87.635 RON s-a susţinut de către pârât că au fost neutilizaţi în urma încetării a două contracte individuale de muncă şi a suspendării unui contract individual de muncă pe o perioadă de 4 ani.

Aşadar, din bugetul estimat rezultă faptul că sporurile tuturor angajaţilor pentru condiţii vătămătoare de muncă ar fi în cuantum de aproximativ 59.270 RON, iar dacă se calculează suma postului vacant, post ce nu a fost scos la concurs niciodată în anul 2019, respectiv 47.535 RON şi diferenţa din alte sume neutilizate, respectiv suma de 13.749 RON, pârâtul ar fi putut achita aceste sporuri rezultând astfel o sumă de 61.284 RON, deci mult peste suma estimată.

Pentru aceste aspecte, recurenta se consideră îndreptăţită să solicite admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, Înalta Curte reţine că recursul declarat de revizuenta A. este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:

Într-o primă critică, recurenta susţine greşita respingere a cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ. de către Curtea de Apel Timişoara.

Prin critica întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., revizuenta a susţinut că după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare ce nu au putut fi prezentate instanţei, cu referire la răspunsul nr. x/06.04.2021 emis de Muzeul Banatului Montan Reşiţa privind cheltuielile cu personalul aprobate pe anul 2019 de către Consiliul Judeţean CS, însă această critică a fost corect respinsă, întrucât decizia ce a făcut obiectul cererii de revizuire a fost pronunţată de Curtea de Apel Timişoara la data de 2 martie 2021, iar înscrisul la care s-a făcut referire a apărut după pronunţarea acesteia, respectiv la 6 aprilie 2021.

Această critică se impune a fi respinsă şi din perspectiva dispoziţiilor art. 513 alin. (5) C. proc. civ., potrivit cărora, "hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită", având în vedere că decizia civilă nr. 269 din 26 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2020, prin care s-a admis apelul pârâtei împotriva sentinţei civile nr. 1060 din 22 octombrie 2020, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin, era o hotărâre definitivă, care nu mai era supusă niciunei căi de atac.

În ceea ce priveşte critica întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care vizează cazul de revizuire când există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei instanţe, revizuenta a susţinut că în cauză există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de grade diferite, respectiv Tribunalul Caraş-Severin şi Curtea de Apel Timişoara, prin care s-au recunoscut sporuri salariale revendicate unor colegi, aspect ce este de natură să genereze o discriminare între aceştia şi revizuentă.

Critica întemeiată pe aceste dispoziţii a fost în mod corect respinsă, întrucât revizuenta a invocat existenţa unor soluţii diferite pronunţate în contradictoriu cu persoane fizice diferite, aspect ce exclude premisa încălcării autorităţii de lucru judecat, nefiind întrunită tripla identitate de elemente specifică instituţiei autorităţii de lucru judecat, respectiv obiect, părţi şi cauză, pe care se fundamentează acest motiv de revizuire.

În acest context, s-a reţinut că motivele care justifică exercitarea căii de atac a revizuirii sunt expres şi limitativ prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1-11 C. proc. civ., sens în care se constată că Curtea de Apel Timişoara a apreciat în mod corect că motivele invocate de revizuientă nu se circumscriu dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., deşi această instanţă nu era competentă să soluţioneze cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 513 alin. (6) din acelaşi Cod.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-revizuentă A. împotriva deciziei civile nr. 718 din 15 iunie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-revizuentă A. împotriva deciziei civile nr. 718 din 15 iunie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu intimatul-pârât MUZEUL BANATULUI MONTAN.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2022.