Photovoltaic inverter damage claim fails as appeal annulled for non-compliance with legality grounds

Şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2022

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă la data de 3 iunie 2019, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraş Horezu, prin Primar, în contradictoriu cu pârâta A. S.A., a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 50.000 Euro, pentru repararea modulelor invertoare ale Centralei Electrice Fotovoltaice aparţinând reclamantei; acordarea de despăgubiri materiale în cuantum de 11.000 RON/lună pentru compensarea prejudiciului cauzat prin defectarea celor 11 module invertoare, respectiv diferenţa de producţie pe perioada defectării invertoarelor, începând cu data defectării şi până la data reparaţiei integrale; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 337 din 13 matie 2021 a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraş Horezu, prin Primar, în contradictoriu cu pârâta A. S.A..

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraş Horezu, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea apelului, anularea în tot a hotărârii apelate, iar pe fond admiterea cererii.

Prin decizia nr. 384/A - COM din 30 iunie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraş Horezu împotriva sentinţei civile nr. 337/13 martie 2020, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, fiind obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.000 RON.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraş Horezu, întemeiată pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate, iar pe fondul cauzei admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În argumentarea cererii de recurs, recurenta arată că în calea de atac a apelului a solicitat refacerea şi completarea probatoriului cu expertiză tehnică de specialitate electroenergetică, iar concluziile expertului desemnat au fost în sensul constatării existenţei în perioada de referinţă a unei supratensiuni generate de curenţi tranzitorii externi existenţi în segmentul de instalaţii aparţinând intimatei, precum şi faptul că supratensiunile nu puteau proveni de la panourile fotovoltaice întrucât variaţiile de tensiune pe care acestea le produc sunt foarte lente, însă instanţa a ignorat toate aceste concluzii şi a respins fără temei cererea reclamantei.

Toate aceste aspecte constituie în opinia recurentei premisele angajării răspunderii civile delictuale ale intimatei, fiind îndeplinite cumulativ condiţiile cerute de lege, respectiv existenţa unu prejudiciu cert, lichid şi exigibil în sumă de 50.000 euro fiind determinat de cuantumul costurilor de reparaţie, transport al modulelor invertoare aşa cum a fost prezentat de furnizorul de echipamente al centralei electrice fotovoltaice.

Fapta ilicită cauzatoare de prejudicii, care constă în acţiunea sau inacţiunea persoanei chemate să răspundă delictual, se regăseşte starea de pasivitate sub forma inacţiunii manifestată de intimată prin neluarea măsurilor de întreţinere şi reparaţii asupra instalaţiilor proprii şi neremedierea defecţiunilor acestora atunci când au fost semnalate de reclamantă cu precizarea că unele componente ale reţelei electrice de distribuţie a energiei au o vechime de peste 50 de ani iar acest lucru este cunoscut de toată lumea.

Aşadar, raportul de cauzalitate între fapta şi prejudiciu constă tocmai în inacţiunea manifestată de intimată de la momentul sesizării acesteia (12 martie 2019) şi până la momentul chemării în judecată, de a depune diligente în remedierea cauzelor care au produs avariile şi de a efectua reparaţiile instalaţiilor, componentelor care alcătuiesc linia de distribuţie a energiei electrice, aşa cum rezultă din obligaţiile stipulate în Convenţia de exploatare în Cap. 4 art. 4 1 şi art. 4.2.

În acest context, se susţine că instanţa de apel s-a rezumat la a constata că obligaţiile stipulate în convenţia de exploatare încheiată sub nr. x/26.08.2015 nu incumbă intimatei nici o exigenţă în materie referitoare la "lucrări de reparaţii şi întreţinere a instalaţiilor proprii, ci faptul că în raportul obligaţional, recurenta fiind răspunzătoare de modul de exploatare şi întreţinere a componentelor centralei electrice fotovoltaice, intimata neputând răspunde de producerea unor avarii la instalaţiile proprii, întrucât aceste obligaţii nu sunt stipulate în cuprinsul convenţiei de exploatare şi nici în normele legislative ale unor ordine emise de autoritatea de reglementare în domeniul energiei, iar concluziile raportului de expertiză indică foarte clar că natura avariilor multiple a fost determinată de o cauză externă datorată supratensiunilor tranzitorii care au determinat arderea celor 11 module invertoare parte componenta a CEF.

Faţă de aceste aspectele, recurenta susţine că cererea de recurs apare ca întemeiată, urmând a fi admisă, casată în tot decizia atacată, iar în rejudecare să fie admisă acţiunea astfel cum a fost formulată.

Prin întâmpinarea depusă la 7 octombrie 2021, intimata-pârâtă A. S.A. a invocat excepţia nulităţii recursului, întrucât criticile formulate vizează netemeinicia hotărârii atacate, iar pe fondul cauzei solicită respingerea recursului ca nefondat.

Prin răspunsul la întâmpinarea intimatei, recurenta a solicita înlăturarea susţinerilor ca fiind nefondate şi admiterea recursului.

La termenul din 27 ianuarie 2022, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte a luat în examinare excepţia nulităţii recursului şi, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să anuleze calea extraordinară de atac, în considerarea următoarelor:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

In conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.. sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Astfel, din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurentă se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerinţa nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Aşadar, pentru a se putea constata că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unui dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurenta aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 menţionat mai sus.

Din analiza memoriului de recurs, se constată că motivele invocate prin memoriul de recurs - art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - nu pot fi analizate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ., conform cărora, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, întrucât criticile vizează de fapt aspecte de netemeinicie privind situaţia de fapt şi probatoriul administrat.

Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea pronunţată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

In acest context, se apreciază că, în motivarea cererii de recurs nu se precizează nici un text de lege care ar fi fost încălcat sau aplicat greşit de către instanţa de apel, motivele dezvoltate în cererea de recurs fiind doar o reiterare a motivelor indicate prin cererea de apel.

Toate argumentele recurentei-reclamante reprezintă o relatare a situaţiei de fapt şi a greşitei interpretări a acestei situaţii de către cele două instanţe, de fond şi de apel, pe baza probatoriilor administrate în cauză, astfel că, din analiza recursului declarat, se constată că recurenta critică soluţia instanţei de apel doar în ce priveşte temeinicia acesteia raportat la administrarea probatoriului administrat în cauză, solicitând, în esenţă, reaprecierea probelor de către instanţa de recurs.

Dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ. stabilesc că în recurs nu pot fi invocate decât motive de nelegalitate a hotărârii atacate, astfel că criticile recurentei referitoare la interpretarea probatoriilor administrate nu pot face obiectul analizei în această fază procesuală, întrucât vizează temeinicia soluţiei pronunţate şi nu nelegalitatea acesteia.

Astfel, simpla nemulţumire a părţii cu privire la modul în care instanţa a răspuns referitor la anumite aspecte de fapt în ciclul procesual precedent nu reprezintă un veritabil motiv de nelegalitate care să poată fi încadrat în prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Aşadar, motivarea cererii de recurs se rezumă exclusiv la prezentarea aceloraşi susţineri din faţa instanţei de apel cu privire la interpretarea probatoriului administrat în cauză, respectiv expertiza tehnică judiciară şi respingerea obiecţiunilor formulate cu privire la aceasta.

Astfel, în calea extraordinară de atac a recursului, trebuie subliniat că nu are loc o rejudecare a fondului cauzei, ceea ce constituie obiect al judecăţii fiind exclusiv legalitatea hotărârii pronunţate în apel.

În alţi termeni, faţă de considerentele precedente se poate reţine că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

In consecinţă, se constată că recurenta-reclamantă nu indică în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ. şi ce dispoziţii legale au fost încălcate de către instanţa de apel în raport cu soluţia pronunţată.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ ORAŞ HOREZU - prin Primar împotriva deciziei nr. 384/A - COM din 30 iunie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ ORAŞ HOREZU - prin Primar împotriva deciziei nr. 384/A - COM din 30 iunie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. S.A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2022.