Jurisdictional conflict over optional forum selection for claims against a court as defendant under Civil Procedure Code Article 127

Şedinţa publică din data de 23 iunie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la data de 01.02.2022, pe rolul Tribunalului Bihor, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justitiei, Tribunalul Bistriţa-Năsăud şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, a solicitat obligarea pârâţilor la recalcularea drepturilor salariate începând cu data de 01.01.2022 şi pentru viitor până la încetarea stării de discriminare, luând în considerare coeficientul de multiplicare 19,00 (diferenţe de drepturi salariale în raport de indemnizaţiile procurorilor D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. - O.U.G. nr. 27/2006); obligarea pârâţilor la repararea prejudiciului creat prin plata discriminatorie, reprezentat de diferenţa salariată menţionată mai sus, începând cu data de 01.01.2020, şi în continuare, până la plata efectivă a drepturilor salariate recalculate conform petitului nr. 1, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie şi la care se vor aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plăţii efective; constatarea că prevederile art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017 nu sunt incidente în cauză, iar în subsidiar constatarea că art. 38 alin. (6) se raportează la nivelul grilei procurorilor Parchetului General; obligarea Ministerului Justiţiei să emită în mod corespunzător, ordin de salarizare conform cu cele solicitate, de la data numirii în funcţia de judecător - 01.02.2022 şi pentru viitor.

Prin sentinţa civilă nr. 408/LM din 07 aprilie 2022, Tribunalul Bihor, secţia I civilă a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale şi a dispus declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, apreciind că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, tribunalul a apreciat că în speţă competenţa teritorială aparţine tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul, potrivit art. 269 din Codul Muncii, coroborat cu prevederile art. 208-210 din Legea nr. 62/2011 şi art. 95 alin. (4) C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 1540/2022 din 6 iunie 2022, Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocate din oficiu şi a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia.

În motivarea acestei sentinţe, tribunalul a apreciat că nu sunt incidente dispoziţiile alin. (1) din art. 127 din C. proc. civ., dar, sunt incidente dispoziţiile alin. (2) şi (2) indice 1 C. proc. civ., faţă de calitatea de pârât a Tribunalului Bistriţa-Năsăud.

În acest caz, art. 127 alin. (2) şi (2) indice 1 din C. proc. civ. prevede o competenţă alternativă şi specială în considerarea calităţii de instanţă de judecată a pârâtului, având prioritate faţă de dispozitiile art. 210 din Legea 62/2011, care se aplică în celelalte situaţii în care nu există dispoziţii derogatorii.

Prin urmare, reclamanta a uzat de posibilitatea conferită de lege, de a sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, care în speţa de faţă este şi Tribunalul Bistriţa-Năsăud (în raza căruia îşi are locul de muncă reclamanta, nefiind aplicabile alin. (1) din art. 127 din C. proc. civ., întrucât reclamanta nu îşi desfăşoară activitatea la instanta competentă să judece cererea şi cererea sa nu este de competenţa unei instanţe inferioare instanţei la care funcţionează), şi anume a ales Tribunalul Bihor, or, instanta sesizată rămâne competentă în baza alegerii reclamantului.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Bihor, secţia I civilă competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

În speţă, Tribunalul Bihor a fost învestit să se pronunţe asupra cererii prin care reclamanta A. a chemat în judecată pârâţii Ministerul Justitiei, Tribunalul Bistriţa-Năsăud şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând, în esenţă, recalcularea drepturilor salariale, recunoaşterea stării de discriminare şi repararea prejudiciului cauzat prin maniera de aplicare a legii de către pârâţi.

Înalta Curte constată că, în cauză, relevantă este calitatea de pârât a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, care potrivit normelor generale de jurisdicţia muncii, respectiv art. 269 din Codul Muncii şi art. 210 din Legea 62/2011 a dialogului social, ar fi fost competent să soluţioneze cauza.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ.:

"Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea; (2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii; (21) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz; (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor."

Pornind de la aceste texte de lege, instanţa supremă reţine că reclamanta activează în calitate de judecător în cadrul Judecătoriei Bistriţa.

Din acest punct de vedere, competenţa nu poate fi evaluată în raport cu art. 127 alin. (1) C. proc. civ., deoarece acţiunea nu este în competenţa instanţei unde reclamanta îşi desfăşoară activitatea ori în competenţa unei instanţe inferioare acesteia, devenind incidente dispoziţiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., care reglementează norme de competenţă facultativă.

Or, reclamanta a ales să introducă cererea de chemare în judecată la Tribunalul Bihor, în acord cu prevederile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., coroborate cu cele ale alin. (21) al aceluiaşi text de lege care reglementează norme de competenţă teritorială având caracter relativ, în acord cu dispoziţiile art. 116 C. proc. civ.

Caracterul facultativ al acestor dispoziţii legale permite aşadar reclamantei să recurgă sau nu la acest beneficiu oferit de lege, fără ca acesteia să îi fie afectată valabilitatea opţiunii.

Astfel, potrivit dispoziţiilor legale evocate, dreptul de opţiune aparţine, în mod exclusiv reclamantei, ceea ce înseamnă că, odată ce şi-a manifestat opţiunea de a introduce acţiunea la o instanţă din circumscripţia unei curţi de apel învecinate Curţii de Apel Cluj, în a cărei circumscrimţie se afla pârâtul Tribunalul Bistriţa-Năsăud, rezultă că această instanţă a devenit competentă teritorial să soluţioneze pricina, instanţa astfel învestită neavând posibilitatea de a cenzura procedural, din oficiu, acest drept de opţiune, întrucât nu există nicio prevedere legală în acest sens.

Prin urmare, reclamanta, potrivit dispoziţiilor art. 127 alin. (2) şi (21) C. proc. civ., a învestit cu soluţionarea litigiului Tribunalul Bihor, aflat în circumscripţia Curţii de Apel Oradea, învecinată Curţii de Apel Cluj.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 iunie 2022.