Insurance tort claim: Inadmissibility of cassation appeal due to statutory exclusion for insurance disputes and consequent lapse of cross-appeal

Şedinţa publică din data de 23 iunie 2022

Asupra recursurilor de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secţia a II-a civilă, la 08.08.2019 şi precizată la 19.09.2019 şi la 05.03.2020, reclamanţii A. şi B., în nume propriu şi în reprezentarea minorilor C. şi D., au solicitat obligarea pârâtei E. S.A. la plata următoarelor sume: 500.000 euro în RON la cursul BNR de la data plăţii pentru fiecare reclamant, cu titlu de daune morale, 28.923,63 RON şi 926,23 RON daune materiale, 5.000 euro daune materiale pentru reclamantă, 20.000 euro despăgubiri provizorii, conform art. 1387 alin. (3) C. civ., cu penalităţi de întârziere de 0,2%/zi începând cu a 11-a zi de la data rămânerii definitive a hotărârii, şi 37.890 RON reprezentând câştigurile din muncă de care au păgubiţi reclamanţii majori şi contravaloarea întreţinerii acestora. Cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa nr. 31/LP din 25 februarie 2021, pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia a II-a civilă, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată precizată, formulată de reclamanţii A. şi B., în nume propriu şi în reprezentarea minorilor C. şi D., în contradictoriu cu pârâta E. S.A..

A fost obligată pârâta să achite următoarele sume ca urmare a accidentului rutier din 09.05.2019: 165.000 RON daune morale pentru reclamantul B.; 195.000 RON daune morale pentru reclamanta A.; 112.000 RON daune morale pentru reclamantul minor C.; 170.000 RON daune morale pentru reclamantul minor D.; 12.366,61 RON daune materiale în solidar pentru reclamanţii A. şi B..

A fost obligată pârâta să achite reclamanţilor penalităţi de întârziere de 0,2%/zi calculate la sumele de mai sus, începând cu a 11-a zi de la comunicarea hotărârii definitive până la data plăţii efective.

A fost respins restul pretenţiilor referitoare la daunele morale şi materiale.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanţii B., A. în nume propriu şi pentru minorii C. şi D..

Împotriva aceleaşi hotărâri, precum şi împotriva încheierii de şedinţă din data de 31.10.2019, a declarat apel şi pârâta S.C. E. S.A.

Prin decizia nr. 406/C/2021-A din 5 noiembrie 2021, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta E. S.A.; a admis apelul declarat de apelanţii A. şi B., C. şi D., în contradictoriu cu intimata E. S.A., împotriva sentinţei nr. 31/LP din 25 februarie 2021 pronunţată de Tribunalul Bihor, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a obligat pârâta să achite reclamanţilor, cu titlu de daune morale, suma de câte 100.000 Euro în favoarea fiecărui reclamant, în echivalent RON la data plăţii, sens în care a majorat cuantumul daunelor morale acordate de instanţa de fond, la această sumă; a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei; fără cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs principal pârâta E. S.A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea căii extraordinare de atac, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la curtea de apel.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susţinut, în esenţă, lipsa motivării acordării daunelor morale în raport de prevederile art. 22 alin. (6) din Legea nr. 132/2017 respectiv legislaţia şi practica judiciară în domeniu, motivare care nu îndeplineşte criteriile obligatorii prevăzute de art. 13 şi art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. şi art. 6 CEDO.

Reclamanţii C. prin reprezentant legal, B., D. prin reprezentant legal şi A. au formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia tardivităţii recursului principal şi recurs incident.

Prin recursul incident, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenţii-reclamanţi au solicitat casarea în parte a hotărârii instanţei de apel şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată, susţinând că decizia recurată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1385 C. civ. care dispun în sensul că prejudiciul se repară integral, cuantumul daunelor morale acordate recurenţilor-reclamanţi nefiind în măsură să le asigure o satisfacţie echitabilă pentru suferinţele fizice şi psihice reţinute de instanţă.

Prin întâmpinarea depusă de către recurenta-pârâtă E. S.A. la recursul incident s-a invocat excepţia nulităţii şi pe fond s-a solicitat respingerea ca nefondat.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului principal declarat de recurenta-pârâtă E. S.A., care primează în faţa excepţiilor nulităţii şi tardivităţii, întrucât vizează principiul legalităţii căilor de atac, Înalta Curte constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, de alte mijloace procedurale în afară de cele prevăzute de lege.

Principiul enunţat este consacrat în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, în art. 457.

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

În conformitate cu dispoziţiile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Recursul are ca obiect decizia nr. 406/C/2021-A din 5 noiembrie 2021, prin care Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a soluţionat, cu caracter definitiv, acţiunea promovată de reclamanţii A. şi B., în nume propriu şi în reprezentarea minorilor C. şi D., având ca obiect pretenţii izvorâte dintr-un contract de asigurare, fiind astfel dedusă judecăţii o cerere privitoare la despăgubiri în materie de asigurări.

Aşadar, prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la data de 21 decembrie 2018, anterior înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv 9 august 2019, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce priveşte anumite categorii de litigii, printre care se regăsesc şi cele din materia asigurărilor.

Prin urmare, raportat la dispoziţiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă de la pronunţare, în accepţiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Instanţa nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părţi netemeinică sau nelegală, ci are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ stabilite de lege.

În ceea ce priveşte recursul incident formulat de recurenţii-reclamanţi C. prin reprezentant legal, B., D. prin reprezentant legal şi A. împotriva aceleiaşi decizii, Înalta Curte urmează să constate că acesta a rămas fără efect pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Dispoziţiile art. 491 alin. (1) din C. proc. civ. stabilesc că "recursul incident şi recursul provocat se pot exercita, în cazurile prevăzute la art. 472 şi 473, care se aplică în mod corespunzător. Dispoziţiile art. 488 rămân aplicabile", la alin. (2) din acelaşi cod stabilindu-se că "prevederile art. 474 se aplică în mod corespunzător".

Totodată, se reţine că în conformitate cu prevederile art. 472 alin. (2) C. proc. civ. dacă apelantul principal îşi retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, apelul incident prevăzut la alin. (1) rămâne fără efect.

Prin urmare, având în vedere caracterul accesoriu al recursului incident în raport cu recursul principal şi faptul că recursului principal promovat de pârâta E. S.A. urmează să i se aplice sancţiunea inadmisibilităţii, Înalta Curte constată că recursul incident promovat de recurenţii-reclamanţi C. prin reprezentant legal, B., D. prin reprezentant legal şi A. a rămas fără efect.

Faţă de cele anterior expuse, Înalta Curte, raportat la dispoziţiile art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., urmează să respingă ca inadmisibil recursul principal declarat de recurenta-pârâtă E. S.A. împotriva deciziei nr. 406/C/2021-A din 5 noiembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi să constate că a rămas fără efect recursul incident formulat de recurenţii-reclamanţi C. prin reprezentant legal, B., D. prin reprezentant legal şi A. împotriva aceleiaşi decizii, conform art. 472 alin. (2) din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul principal declarat de recurenta-pârâtă E. S.A. împotriva deciziei nr. 406/C/2021- A din 5 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Constată ca rămas fără efect recursul incident declarat de recurenţii-reclamanţi C. prin reprezentant legal, B., D. prin reprezentant legal şi A. împotriva deciziei nr. 406/C/2021- A din 5 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 iunie 2022.