Deregistered company lacks standing to appeal construction payment award — appeal inadmissible for lack of procedural capacity.

Şedinţa publică din data de 23 iunie 2022

Asupra recursului, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la 3 iulie 2009 pe rolul Tribunalului Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L. Timişoara pentru a fi obligată la plata sumei de 50.000 euro diferenţă de preţ a contravalorii lucrărilor efectuate în baza contractului încheiat, lucrări ce au fost acceptate, recunoscute ca fiind executate; repararea prejudiciului rezultat din diferenţa de curs valutar, stabilită ca raport al parităţii leu-dolar, de la data emiterii facturilor comunicate şi acceptate de debitoare, precum şi de la data întocmirii situaţiei de lucrări, la 27.10.2008, pe de o parte şi data achitării efective a datoriei principale pe de altă parte; repararea prejudiciului constând în penalităţile şi majorările de întârziere calculate de către Ministerul Finanţelor ca urmare a întârzierii la plată a impozitelor şi taxelor aferente facturilor emise până la această dată; repararea prejudiciului constând în suportarea tuturor cheltuielilor legate de recuperarea prejudiciului precizat mai sus, constând în taxe, onorarii de avocat, alte cheltuieli suplimentare.

Prin precizările formulate la data de 30 octombrie 2009, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei totale de 327.873 RON, din care 210.180 RON reprezintă echivalentul a 50.000 euro datorie rămasă neachitată de către pârâtă ca urmare a executării contractului de antreprenoriat nr. x/2008; 105.892,91 RON reprezintă diferenţa de curs valutar; 8.800 RON reprezintă prejudiciul suferit ca urmare a neachitării la termen a taxelor şi a impozitelor datorate către bugetul de stat, astfel cum au fost calculate majorările de întârziere de către Ministerul Finanţelor Publice, restul de 3.000 RON fiind onorariul de avocat.

Prin sentinţa civilă nr. 1154/PI din 24 noiembrie 2009, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. Zalău şi a fost obligată pârâta S.C. B. S.R.L. Timişoara la plata sumei de 316.072,91 RON, respingând restul pretenţiilor reclamantei, pârâta fiind obligată să suporte şi cheltuielile de judecată în cuantum de 6.991,52 RON.

Împotriva sentinţei a declarat apel pârâta S.C. B. S.R.L. Timişoara, solicitând schimbarea în parte a hotărârii atacate, iar pe fond respingerea în totalitate a cererii de chemare în judecată, cu obligarea intimatei Ia achitarea tuturor cheltuielilor de judecată, în ambele grade de jurisdicţie.

Prin decizia civilă nr. 105/A din 18 mai 2010, Curtea de Apel Timişoara, secţia Comercială a respins apelul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1154/P.L din 24 noiembrie 2009 pronunţate de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2009, în contradictoriu cu reclamanta-intimată S.C. A. S.R.L. Zalău.

Împotriva acestei decizii, recurenta-pârâtă B. S.R.L. Timişoara prin administrator judiciar C. a declarat recurs, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. de la 1865, prin care a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, modificarea în totalitate a deciziei recurate, schimbarea în parte a sentinţei primei instanţe şi respingerea acţiunii.

Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. de la 1865, recurenta susţine că instanţa de apel a interpretat eronat voinţa părţilor materializată în înscrisul intitulat "Proces-verbal de conciliere" încheiat în data de 25.11.2008, dând actului o altă semnificaţie decât cea reală, consecinţa fiind aceea a majorării contractului părţilor şi pronunţarea unei hotărâri netemeinice şi nelegale.

Cu privire la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. de la 1865 s-a arătat că prin hotărârea pronunţată instanţa a aplicat greşit în cauza dedusă judecăţii prevederile art. 969 C. civ., conform cărora "convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante."

Recurenta susţine că instanţa de apel a ignorat o parte din probatoriul administrat, iar pe cel analizat nu l-a coroborat corespunzător, făcând o interpretare eronată. Totodată, a admis petitul nr. 2 al cererii introductive şi a dispus obligarea recurentei-pârâte la plata de daune egale cu diferenţele de curs valutar, cu toate că acest tip de pretenţii nu au format obiectul concilierii directe prealabile dintre părţi, astfel că acest capăt de cerere al reclamantei se impunea a fi respins ca inadmisibil.

Prin încheierea de şedinţă din 10 martie 2011, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, ca urmare a deschiderii procedurii de insolvenţă împotriva debitoarei B. S.R.L., ce face obiectul dosarului nr. x/2010 al Tribunalului Timiş, măsură care a fost menţinută ulterior prin încheieri succesive, ultima fiind din data de 19 aprilie 2018.

Verificând stadiul dosarului, prin referatul întocmit la data de 25 martie 2022 de către grefa secţiei a II-a Civilă din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a constatat că sentinţa civilă nr. 945/2020 din 5 noiembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2010 de către Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă a rămas definitivă la 28.12.2020 prin neapelare, motiv pentru care părţile au fost citate în vederea discutării repunerii cauzei pe rol.

La termenul din 23 iunie 2022, Înalta Curte, conform dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ. din 1865 a luat în examinare excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a recurentei-pârâte, caracterul fondat al acesteia făcând de prisos analiza oricăror alte cereri.

Capacitatea procesuală de folosinţă constă în aptitudinea persoanei de a avea drepturi si obligaţii în plan procesual, aceasta încetând la data încetării persoanei juridice însăşi.

Potrivit dispoziţiilor art. 41 alin. (1) C. proc. civ. din 1865, orice persoană care are folosinţa drepturilor civile poate fi parte în judecată. Capacitatea procesuală de folosinţă nu este altceva decât un aspect al capacităţii civile, reflex pe plan procesual al capacităţii de folosinţă.

Per a contrario, persoanele care nu au folosinţa drepturilor civile nu pot sta în judecată şi nici nu pot exercita vreun drept la acţiune. Persoanele juridice dobândesc capacitatea de folosinţă în momentul înregistrării lor şi o pierd odată cu dizolvarea şi radierea (art. 401 Decretul nr. 31/1954). Prevederile art. 1 din Legea nr. 31/1990 stabilesc că societăţile cu sediul în România sunt investite cu personalitate juridică, iar unul dintre efectele personalităţii juridice este dreptul societăţii de a sta în justiţie ca reclamantă sau pârâtă, drept care subzistă până la radierea societăţii din registrul comerţului, acesta fiind în realitate şi momentul încetării existenţei sale ca persoană juridică.

Radierea unei societăţi comerciale din Registrul Comerţului are drept efect încetarea capacităţii procesuale de folosinţă şi de exerciţiu a acesteia şi, prin urmare, societatea radiată nu poate avea calitate procesuală, această operaţiune având semnificaţia încetării existenţei persoanei juridice.

Debitoarea B. S.R.L. a fost radiată din evidenţele Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Timiş, ca urmare a închiderii procedurii insolvenţei dispuse prin sentinţa civilă nr. 945/2020 din 5 noiembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2010 de către Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă, rămasă definitivă la 28.12.2020 prin neapelare.

Din acest moment, menţionata societate recurentă în cauză nu mai beneficiază de capacitatea de a avea şi de a-şi exercita drepturile şi obligaţiile, sau altfel spus nu mai subzistă ca subiect de drept şi nici nu mai are îndreptăţirea legală de a fi parte în proces, în sensul unei legitimatio ad causam.

Prin urmare, având în vedere că societatea B. S.R.L. este în prezent radiată din evidenţele Oficiului Registrului Comerţului, lipsindu-i capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii în plan procesual, Înalta Curte, în raport de prevederile art. 41 C. proc. civ. din 1865, va admite excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a recurentei-pârâte şi va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. Timişoara prin administrator judiciar C. împotriva deciziei civile nr. 105/A din 18 mai 2010, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia Comercială, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L. ZALĂU, ca fiind formulat de o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosinţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a recurentei-pârâte B. S.R.L. TIMIŞOARA.

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. TIMIŞOARA PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR C. împotriva deciziei civile nr. 105/A din 18 mai 2010, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia Comercială, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L. ZALĂU, ca fiind formulat de o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosinţă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 iunie 2022.