Nullity of extraordinary civil appeal for failure to frame arguments within statutory cassation grounds

Şedinţa publică din data de 22 iunie 2021

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă la 09 noiembrie 2018, sub nr. x/2017/al, reclamanta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, în reprezentarea Administraţiei Sector 1 a Finanţelor Publice, în calitate de unic creditor al S.C. A. S.R.L., a solicitat instanţei ca, în temeiul art. 169 alin. (1) lit. c) şi d) din Legea nr. 85/2014, să dispună suportarea pasivului neacoperit al societăţii debitoare de către B., în calitate de asociat şi administrator al debitoarei, de către C., în calitate de asociat al debitoarei şi de către D., în calitate de asociat al debitoarei.

Prin sentinţa civilă nr. 5799 din 22 octombrie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă a respins cererea reclamantei, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel reclamanta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, în reprezentarea Administraţiei Sector 1 a Finanţelor Publice, care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Prin încheierea din 16 iunie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 242 C. proc. civ., faţă de neîndeplinirea de către apelanta-reclamantă a obligaţiei de a asigura citarea pârâtei B. prin mica publicitate, deşi i s-a pus în vedere prin citaţie.

Prin încheierea din 15 septembrie 2020, în temeiul art. 242 C. proc. civ., instanţa a dispus menţinerea suspendării cererii de apel, faţă de neîndeplinirea de către apelanta-reclamantă a obligaţiei de a asigura citarea pârâtei B. prin mica publicitate pentru termenul din 15.09.2020.

Prin încheierea din 10 noiembrie 2020, în temeiul art. 242 C. proc. civ., instanţa a dispus menţinerea suspendării cererii de apel, faţă de neîndeplinirea de către apelanta-reclamantă a obligaţiei de a asigura citarea pârâtei B. prin mica publicitate pentru termenul din 10.11.2020.

Împotriva încheierii de şedinţă din 16.06.2020 a declarat recurs reclamanta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, în reprezentarea Administraţiei Sector 1 a Finanţelor Publice, solicitând admiterea recursului şi repunerea cauzei pe rol, în vederea continuării judecăţii.

În motivarea căii de atac, recurenta a menţionat că, pentru a face dovada sarcinilor stabilite în sarcina sa, ataşează memoriului de recurs fotocopia înscrisurilor din care reiese faptul că au fost efectuate demersuri pentru citarea pârâtei B. prin mica publicitate, pentru termenul din 15 septembrie 2020, apreciind că şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite de către instanţă.

Recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 483 C. proc. civ.

Recursul a fost comunicat intimatei-pârâte B. la 28.12.2020, intimatului pârât C. la 23.12.2020 şi intimatei D. la 22.12.2020 .

Intimaţii-pârâţi nu au formulat întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar, prin încheierea din 20 aprilie 2021, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar potrivit art. 486 alin. (3) teza I din acelaşi act normativ, "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".

Totodată, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiează şi dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de legea procesual civilă, precum şi formularea acestora cu depăşirea termenului legal este sancţionată cu anularea recursului.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, conform art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii extraordinare de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Aşadar, în considerarea faptului că recursul este o cale de atac extraordinară, autorul acestuia trebuie să îşi exprime nemulţumirea în tiparele fixate de lege, iar controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă sunt aduse critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi se arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În speţă, chiar dacă nu a fost indicat un anume motiv de nelegalitate din cele limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., având în vedere că, prin încheierea recurată, s-a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 242 C. proc. civ., faţă de neîndeplinirea de către autoarea prezentului recurs a obligaţiei de a asigura citarea pârâtei B. prin mica publicitate, deşi i s-a pus în vedere prin citaţie, recurenta trebuia să dezvolte critici de nelegalitate în raport de considerentele încheierii recurate, conform cerinţei impuse de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Acestea presupun formularea unei argumentaţii juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă, cât şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu dispoziţiile legale menţionate, instanţa de recurs neputându-se substitui părţii, în sensul de a completa deductiv argumentaţia căii de atac.

Astfel, instanţa supremă constată că, pe de o parte, recurenta-reclamantă nu şi-a întemeiat cererea pe vreunul dintre motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, pe de altă parte, în expunerea motivelor de recurs, susţinerile acesteia nu conţin critici împotriva încheierii atacate, ci doar referiri la îndeplinirea obligaţiilor stabilite de instanţă pentru termenul din 15.09.2020, conform înscrisului ataşat.

Totodată, instanţa supremă reţine că prezenta cerere de recurs nu conţine precizări care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate a încheierii din 16.06.2020, singura precizare a recurentei fiind aceea că solicită repunerea cauzei pe rol, precum şi fixarea unui termen de judecată, cu citarea părţilor.

Însă, în situaţia în care autoarea recursului urmărea exclusiv repunerea cauzei pe rol şi continuarea judecăţii, aşa cum transpare din conţinutul prezentului demers judiciar, avea posibilitatea să formuleze o cerere în acest sens în faţa Curţii de Apel Bucureşti.

Reţinând, aşadar, că nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care, de asemenea, nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului, Înalta Curte constată că susţinerile recurentei nu vizează considerentele reţinute de Curtea de Apel Bucureşti în motivarea încheierii pronunţate, care să permită, astfel, exercitarea controlului de legalitate în această fază procesuală din perspectiva motivelor de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ.

Nefiind motivat în raport cu cerinţele art. 488 C. proc. civ., devine incidentă sancţiunea nulităţii recursului, în reglementarea art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică care să impună aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., în temeiul art. 486 alin. (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ, Înalta Curte va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, în reprezentarea Administraţiei Sector 1 a Finanţelor Publice împotriva încheierii din 16 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE BUCUREŞTI, în reprezentarea ADMINISTRAŢIEI SECTOR 1 A FINANŢELOR PUBLICE împotriva încheierii din 16 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 iunie 2021.