Consumption credit clauses challenge: cassation annulled for failing to frame illegality arguments within statutory grounds

Şedinţa publică din data de 22 iunie 2021

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, la 29 octombrie 2018, reclamantul A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta B. S.A.:

- să constate caracterul abuziv al clauzei contractuale prevăzute la art. 8, teza I, din contractul de credit nr. x/05.04.2011, cu privire la comisionul de administrare a creditului de 0,40% lunar, calculat la soldul creditului şi să dispună eliminarea acestei clauze abuzive din contract şi restituirea sumelor achitate cu acest titlu;

- să constate caracterul abuziv al clauzei contractuale prevăzute de art. 8 teza a III-a din contractul de credit nr. x/05.04.2011, cu privire la dobânda penalizatoare egală cu dobânda curentă+2p.p./zi de întârziere (7% pe an +2p.p./zi de întârziere) şi să dispună eliminarea acestei clauze abuzive din contract şi restituirea sumelor achitate cu acest titlu;

- să constate caracterul abuziv al clauzei privind cesiunea de creanţă şi prelucrarea datelor personale;

- să oblige pârâta la plata dobânzii legale aferente sumelor achitate în baza clauzelor abuzive, calculată pentru sumele ce urmează a fi restituite, de la data plăţii lor şi până la data achitării efective a debitului;

- să oblige pârâta la plata cheltuielilor de judecată, în baza art. 453 C. proc. civ.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe art. 1 şi 4 din Legea nr. 193/2000, art. 1 lit. a) şi b) din Anexa la Legea nr. 193/2000, art. 6 alin. (1) din Legea nr. 363/2007.

Prin sentinţa civilă nr. 1806/2019 din 3 aprilie 2019, Judecătoria Sector 1 a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, invocată din oficiu, şi a declinat în favoarea Tribunalului Bucureşti competenţa de soluţionare a cauzei.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, la 7 mai 2019, sub nr. x/2018.

Prin sentinţa civilă nr. 2585/2019 din 18 septembrie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a anulat capătul de cerere având ca obiect constatarea caracterului abuziv al clauzei referitoare la prelucrarea datelor personale şi a respins, în rest, acţiunea ca nefondată.

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul a formulat apel principal, iar pârâta a formulat apel incident, care au fost înregistrate pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Prin decizia civilă nr. 665/A din 24 iunie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins, ca nefondat, apelul principal formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 2585/2019 din 18 septembrie 2019; a admis apelul incident formulat de pârâta B. S.A. împotriva considerentelor sentinţei civile nr. 2585/18.09.2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a înlăturat considerentele cuprinse în paragrafele 2 şi 5 din pagina 14 a sentinţei şi le-a înlocuit cu propriile considerente, cu menţinerea soluţiei cuprinse în dispozitivul sentinţei apelate.

Împotriva deciziei civile nr. 665/A din 24 iunie 2020, a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi, pe fondul cauzei, admiterea cererii de chemare în judecată, aşa cum a fost formulată.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., decizia nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale, coroborată cu decizia nr. 874/2018 a Curţii Constituţionale.

În dezvoltarea motivelor de recurs, subsumat cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-reclamant a susţinut că decizia atacată este nemotivată cu privire la comisionul de administrare şi dobânda penalizatoare, întrucât, instanţa, menţinând soluţia din primă instanţă, a înlocuit doar unele considerente, fără a motiva prin propria optică juridică soluţia, bazându-se pe motivarea instanţei inferioare în grad, şi fără a răspunde aspectelor invocate, referitoare la comisionul de administrare şi dobânda penalizatoare.

Se solicită, astfel, instanţei de recurs, să observe că soluţia instanţei de fond este nelegală şi netemeinică în ceea ce priveşte soluţia cu privire la clauzele referitoare la comisionul de administrare lunară şi dobânda penalizatoare, dată cu încălcarea legii, faţă de faptul că aceste clauze defăimate sunt abuzive în raport de dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 193/2000, fiind îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute, respectiv, în speţă, este vorba despre un contract de adeziune ale cărui clauze nu au fost negociate, fiind astfel creat un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.

Totodată, apreciază recurentul că se impune ca instanţa de recurs să observe că instanţa de apel a eludat dispoziţiile legale prevăzute de Legea nr. 193/2000, reţinând aspecte vădit contradictorii cu legea privind protecţia consumatorului, întrucât motivarea hotărârii judecătoreşti expusă de către instanţa de judecată este total eronată şi nelegală. Arată că instanţa a reţinut că, în speţă, este îndeplinită condiţia nenegocierii contractului de credit, întrucât semnarea acestuia nu echivalează cu negocierea, aceasta presupunând posibilitatea reală, efectivă a recurentului de a influenţa cuprinsul şi conţinutul clauzelor, însă ulterior, analizând clauzele defăimate, a constatat în mod eronat aceste clauze ca fiind legale.

Mai departe, recurentul reia integral motivele de apel cu privire la nelegalitatea sentinţei pronunţate în primă instanţă asupra comisionului de administrare şi dobânzii penalizatoare.

Prin adresa din 12.10.2020, recurentul a menţionat că este de acord ca recursul să fie soluţionat în completul de filtru prevăzut de art. 493 alin. (6) C. proc. civ., în situaţia în care se va constata că este admisibil.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatei-pârâte B. S.A. la 5 octombrie 2020 .

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare la 4 noiembrie 2020, cu respectarea termenului legal, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., precum şi pentru neindicarea hotărârii atacate cu recurs, iar, în subsidiar respingerea recursului ca nefondat.

Intimata-pârâtă a menţionat în cuprinsul întâmpinării că este de acord ca recursul să fie soluţionat în completul de filtru prevăzut de art. 493 alin. (6) C. proc. civ., în situaţia în care se va constata că este admisibil.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentului la 13 noiembrie 2020, care nu a depus răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar, prin încheierea din 9 martie 2021, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.

Intimata-pârâtă B. S.A. a formulat punct de vedere, în scris, la raport, prin care a arătat că îşi însuşeşte concluziile raportului, în sensul că recursul declarat în cauză este nul.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar potrivit art. 486 alin. (3) teza I din acelaşi act normativ, "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".

Totodată, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate rezultă că, cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Aşadar, neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute limitativ de legea procesual civilă, precum şi formularea acestora cu depăşirea termenului legal sunt sancţionate cu anularea recursului.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Prin raportare la aceste consideraţii, instanţa supremă constată că, prin cererea de recurs de faţă, nu au fost dezvoltate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, instanţa supremă constată că, într-adevăr, recurentul a indicat ca temei de drept al cererii dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., însă, în expunerea motivelor de recurs, a reluat, integral, criticile exprimate în cererea de apel, fără să dezvolte motive de nelegalitate ce privesc hotărârea atacată.

Susţinerile recurentului prezentate de acesta drept motive de recurs nu conţin critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, din moment ce nu sunt altceva decât afirmaţiile aceleiaşi părţi făcute în faţa instanţei de apel, dar care şi-au primit deja o rezolvare prin hotărârea atacată.

Or, motivarea recursului presupune expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţii, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală, motive structurate juridic, astfel încât să poată fi încadrate în cazurile limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Prezentarea, din nou, a argumentelor expuse în cererea de apel nu răspunde exigenţelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici susceptibile de a fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar modul de redactare a cererii de recurs nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curţi, învestite cu verificarea legalităţii hotărârii instanţei de apel.

Totodată, instanţa supremă reţine că, prin reluarea criticilor deja cenzurate de instanţa de apel, recurentul tinde să obţină o nouă verificare a susţinerilor lui, cu toate că legea recunoaşte doar dublul grad de jurisdicţie şi căile extraordinare de atac, iar nu şi al treilea grad devolutiv.

De aceea, chiar dacă prin decizia de apel se menţine hotărârea primei instanţe, al cărei raţionament este astfel confirmat, motivele de recurs trebuie să vizeze exclusiv obiectul căii de atac, care este constituit de decizia instanţei de prim control judiciar.

Astfel, nu se poate considera că afirmaţiile recurentului-reclamant din cuprinsul cererii de recurs reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care impun formularea unei argumentaţii juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu dispoziţiile legale menţionate, instanţa de recurs neputându-se substitui părţii, în sensul de a completa deductiv argumentaţia căii de atac.

Faţă de considerentele expuse, întrucât accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea căii de atac, dând eficienţă prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3), coroborate cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) din acelaşi cod, va admite excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, şi va anula recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 665/A din 24 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare.

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 665/A din 24 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 iunie 2021.