Arbitral award upheld after annulment appeal ruled inadmissible; insurer ordered to pay attorney fees.

Şedinţa publică din data de 22 iunie 2021

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea (de arbitrare) înregistrată pe rolul Comisiei Centrale de Arbitraj din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate la 27 noiembrie 2013, sub nr. x/2013, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE NEAMŢ la primirea şi înregistrarea unor facturi care conţin contravaloarea medicamentelor eliberate pe baza reţetelor gratuite în regim compensat şi gratuit şi a medicamentelor care se eliberează în cadrul programelor naţionale de sănătate, şi pe de altă parte, la plata sumei în valoare de 6.482,86 RON reprezentând contravaloarea medicamentelor eliberate în luna noiembrie 2010, conform facturii fiscale storno x/30.11.2010 şi plata sumei în valoare de 691,50 RON reprezentând contravaloarea medicamentelor eliberate pentru luna decembrie 2010, conform facturii fiscale storno x/25.02.2011.

În drept, acţiunea arbitrală a fost întemeiată pe dispoziţiile H.G. nr. 262/2010 pentru aprobarea Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2010 şi pe Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice.

Prin hotărârea arbitrală nr. 59 din 15 septembrie 2016, Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate a admis cererea de arbitrare formulată de A. S.R.L. şi a obligat pârâta C.A.S. Neamţ la plata sumei de 6.482,86 RON reprezentând contravaloarea medicamentelor compensate şi gratuite eliberate pentru luna noiembrie 2010, conform facturilor stornate seria x nr. x/30.11.2010 şi la plata sumei de 691,50 RON reprezentând contravaloarea medicamentelor compensate şi gratuite pentru luna decembrie 2010, conform facturii stornate seria x nr. x/25.02.2011.

Prin cererea (acţiunea în anulare) înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la 10 septembrie 2019, sub nr. x/2019, pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE NEAMŢ a solicitat desfiinţarea hotărârii arbitrale nr. 59 din 15 septembrie 2016 pronunţată de Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, în dosarul nr. x/2013.

Acţiunea în anulare a hotărârii arbitrale nu a fost întemeiată în drept.

Prin încheierea din 27 septembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale şi a trimis cauza privind pe reclamanta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE NEAMŢ, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L., la secţiile civile ale Curţii de Apel Bucureşti, specializate în litigii cu profesionişti.

Acţiunea în anulare a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă la 24 octombrie 2019, sub nr. x/2019.

Prin sentinţa civilă nr. 8/F din 03 martie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins acţiunea în anulare formulată de pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE NEAMŢ, împotriva hotărârii arbitrale nr. 59 din 15 septembrie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2013 de Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, în contradictoriu cu intimata reclamantă S.C. A. S.R.L., ca neîntemeiată.

Totodată, a obligat petenta să plătească intimatei suma de 400 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei civile nr. 8/F din 03 martie 2020, CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE NEAMŢ a declarat recurs.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 9 martie 2021, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.

Faţă de raportul comunicat, intimata reclamantă A. S.R.L. a depus un înscris prin care a arătat că este de acord cu ambele excepţii invocate în dosarul nr. x/2019, respectiv, că recursul este inadmisibil, urmând a se constata inadmisibilitatea sau nulitatea recursului.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., inadmisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:

Conform art. 27 C. proc. civ., "hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".

În temeiul acestui text de lege, regimul juridic al căilor de atac este determinat de legea în vigoare la data începerii procesului.

Având în vedere că acţiunea în anularea hotărârii arbitrale este o cale de atac specială, reglementată de legea procesual civilă, rezultă că data începerii procesului nu este determinată de data declarării acestei căi de atac, ci de data introducerii acţiunii arbitrale.

În aceste condiţii, introducerea acţiunii arbitrale la 27 noiembrie 2013 relevă că nu sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 613 alin. (4) C. proc. civ., în forma modificată prin articolul unic pct. 2 din Legea nr. 17/2017 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi a unor acte normative conexe.

Potrivit art. 613 alin. (4) C. proc. civ., în forma în vigoare la data introducerii acţiunii arbitrale, "hotărârile curţii de apel, pronunţate potrivit alin. (3), sunt supuse recursului", iar conform art. 613 alin. (3) din acelaşi act normativ, "admiţând acţiunea, curtea de apel va anula hotărârea arbitrală (...)".

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate, rezultă că sunt supuse recursului numai hotărârile curţii de apel prin care a fost admisă acţiunea în anularea unei hotărâri arbitrale.

Per a contrario, hotărârile curţii de apel prin care a fost respinsă acţiunea în anularea unei hotărâri arbitrale nu sunt supuse recursului, fiind definitive de la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit căruia, "sunt hotărâri definitive: hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului", raportat la alin. (2) al aceluiaşi articol: "hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării".

În aplicarea acestor texte de lege, instanţa supremă constată că recursul are ca obiect sentinţa civilă nr. 8/F din 03 martie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă prin care s-a respins ca neîntemeiată acţiunea în anulare formulată de pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE NEAMŢ împotriva hotărârii arbitrale nr. 59 din 15 septembrie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2013 de Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, în contradictoriu cu intimata reclamantă A. S.R.L.

Aşadar, în aplicarea art. 27 din C. proc. civ., sentinţa primei instanţe nu face parte din categoria hotărârilor enunţate limitativ la art. 613 alin. (3) C. proc. civ., în forma în vigoare la data intentării acţiunii arbitrale.

Fiind o hotărâre judecătorească prin care a fost respinsă acţiunea în anularea unei hotărâri arbitrale, rezultă că sentinţa civilă nr. 8/F din 03 martie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, chiar dacă în dispozitivul sentinţei recurate se regăseşte o astfel de menţiune.

Aceasta nu poate legitima exercitarea unei căi de atac neprevăzută de lege, deoarece, potrivit principiului legalităţii căilor de atac consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei ".

Totodată, este ştiut că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 613 alin. (4) C. proc. civ., în forma în vigoare la data introducerii acţiunii arbitrale, raportat la art. 493 alin. (5) din acelaşi act normativ, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE NEAMŢ împotriva sentinţei civile nr. 8/F din 03 martie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Cu privire la cererea formulată de intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. de obligare a recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, Înalta Curte constată că înscrisul aflat la dosarul de recurs atestă efectuarea de către intimata-reclamantă a cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat, în cuantum de 500 RON.

Faţă de soluţia de respingere, ca inadmisibil, a recursului, în temeiul art. 494 C. proc. civ., raportat la art. 453 alin. (1) din acelaşi act normativ, Înalta Curte va obliga recurenta-pârâtă CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE NEAMŢ la plata către intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat în sumă de 500 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE NEAMŢ împotriva sentinţei civile nr. 8/F din 03 martie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Obligă pe recurenta-pârâtă CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE NEAMŢ la plata către intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat în sumă de 500 RON.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 iunie 2021.