Failure of appellate court to rule on co-defendant's appeal; violation of jurisdictional limits and procedural completeness requirements
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal of the defendant financial authority, quashed in part the Court of Appeal's decision, and remanded the case to the lower court to rule on the omitted appeal, while maintaining the remaining provisions of the appellate judgment that had upheld the first-instance ruling. The dispute concerned the legal validity of an administrative decision denying the restituted property claimant a request for natural restitution of a demolished building and associated land, resulting in an award of civil damages in cash equivalent of 345,674,790 lei based on Article 24(2) of Law No. 10/2001. The critical issue was procedural: the Court of Appeal failed to address the timely filed appeal of the co-defendant financial authority, thereby violating the principle that judges must rule only on the subject matter of the request and the appellate duty to verify facts and law within the limits of the appeal request, a failure grounded in Articles 129(6) and 295 of the Civil Procedure Code and constituting a ground for quashing under Article 304(9) and (10).
Legislator headnote
AI generatedart. 40 din Legea nr. 10/2001, art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, art. 304 pct. 10 C. proc. civ, art. 129 alin. (6) C. proc. civ, art. 304 pct. 9 C. proc. civ; Failure of appellate court to rule on co-defendant's appeal; violation of jurisdictional limits and procedural completeness requirements: Invocând dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., recurenta a arătat că prin hotărârea atacată nu s-a soluționat și apelul declarat în termen legal și motivat de către D.G.F.P. Olt, în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 402 din 27 mai 2003, Tribunalul Olt a admis contestația formulată de B.C. în contradictoriu cu Primăria Schitu și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a anulat dispoziția nr. 257 din 19 iulie 2002, constatând că petentul are dreptul la despăgubiri în echivalent bănesc în sumă de 345.674.790 lei, cu respectarea dispozițiilor art. 40 din Legea nr. 10/2001 și H.G. 498/2003.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat anularea dispoziției nr. 257 din 19 iulie 2002 prin care s-a respins cererea privind restituirea în natură a imobilului compus din clădire cu 4 camere și anexe gospodărești, cu motivarea că nu mai există în natură și s-au propus măsuri reparatorii prin echivalent.
La data de 24 octombrie 2002, reclamantul și-a precizat cererea arătând că dispoziția pârâtei este nelegală și pentru faptul că nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind restituirea terenului în suprafață de 11. 250 mp, aferent construcțiilor.
Din probele administrate în cauză a rezultat că tatăl reclamantului a deținut pe raza comunei Schitu imobilele care au fost preluate și demolate, motiv pentru care este îndreptățit la despăgubiri civile prin echivalent în cuantum de 345.674.790 lei, conform art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva hotărârii a declarat apel pârâta Primăria Schitu.
Prin decizia civilă nr. 310 din 31 octombrie 2003, Curtea de Apel Craiova a respins apelul declarat reținând că intimatul și-a demonstrat dreptul de proprietate asupra imobilului iar valoarea despăgubirilor a fost stabilită corect de expert, părțile neformulând obiecțiuni.
Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs pârâta D.G.F.P. Olt, în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice.
Invocând dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., recurenta a arătat că prin hotărârea atacată nu s-a soluționat și apelul declarat în termen legal și motivat de către D.G.F.P. Olt, în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice.
Recursul este fondat.
Astfel, analizând actele și lucrările dosarului, se constată că la filele 14 - 16 din dosarul Curții de Apel Craiova se află apelul declarat de D.G.F.P. Olt, în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice precum și plicul purtând ștampila poștei.
Rezoluția existentă atestă faptul că apelul a fost înregistrat la Tribunalul Olt la data de 10 septembrie 2003 sub nr. 5910.
Prin decizia atacată, așa cum s-a arătat, curtea de apel a avut în vedere și a analizat doar apelul declarat de Primăria Schitu, fără a se pronunța cu privire la apelul declarat de Direcția Generală, atașat la dosarul cauzei.
Or, potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ., judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății iar potrivit dispozițiilor art. 295 din același cod, instanța de apel este datoare să verifice stabilirea situației de fapt și aplicarea legii, în limitele cererii de apel.
Ignorând apelul declarat de recurenta - pârâtă, Curtea de Apel Craiova a încălcat textele de lege de mai sus pronunțând, astfel, o hotărâre în parte nelegală.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va constata că, în cauză, criticile formulate permit incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care va admite recursul, va casa în parte decizia atacată și va trimite cauza aceleiași instanțe pentru a se pronunța asupra apelului declarat de D.G.F.P. Olt.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta D.G.F.P. Olt, în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei civile nr. 310 din 31 octombrie 2003 a Curții de Apel Craiova, pe care o casează în parte.
Trimite cauza aceleiași instanțe pentru judecarea cererii de apel formulată de D.G.F.P. Olt, în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice.
Menține restul dispozițiilor deciziei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 decembrie 2004.