Waiver of claims in consumer credit annulment litigation under Articles 408 and 409 of the Civil Procedure Code.

Şedinţa publică din data de 22 iunie 2021

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal şi de Insolvenţă la data de 2 august 2016, sub nr. x/2016, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. S.A. să se constate caracterul abuziv al următoarelor prevederi contractuale din conţinutul Contractului de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă nr. x/09.05.2008:

- să se constate caracterul abuziv şi nulitatea absolută a art. 9.2., cu consecinţa stabilizării cursului de schimb valutar CHF-LEU, pentru efectuarea plăţilor în temeiul contractului de credit mai sus menţionat, la cursul de referinţă al B.N.R. valabil la momentul semnării contractului de credit (curs comunicat în 08.05.2008 şi valabil pentru data de 09.05.2008), respectiv 2,2747 RON/1 CHF, pentru întreaga perioadă de rambursare a creditului, de la acordarea împrumutului în 09.05.2008 şi până la epuizarea efectelor contractului de credit;

- să se constate caracterul abuziv al art. 5.2, dar şi faptul că, la data acordării creditului, marja băncii faţă de dobânda de referinţă LIBOR CHF la 3 luni era de 4,2150 puncte procentuale (6,99%-2,7750%) cu obligarea pârâtei la calcularea şi încasarea ratelor de rambursare a creditului cu o dobândă compusă din LIBOR CHF 3M + marja de 4,2150 puncte procentuale şi la încheierea unui act adiţional în acest sens.

- să se constate caracterul abuziv şi nulitatea absolută a art. 5.3.;

- să se constate caracterul abuziv şi nulitatea absolută a art. 5.4.;

- să se constate caracterul abuziv şi nulitatea absolută a art. 6.2.;

- să se constate caracterul abuziv şi nulitatea absolută a art. 6.3.;

- să se constate caracterul abuziv şi nulitatea absolută a art. 7.6. alin. (2);

- să se constate caracterul abuziv şi nulitatea absolută a art. 9.1. teza a II-a;

- să se constate caracterul abuziv şi nulitatea absolută a art. 9.4.;

- să se constate caracterul abuziv şi nulitatea absolută a art. 9.5.;

- să se constate caracterul abuziv şi nulitatea absolută a art. 13.6.;

- să se constate caracterul abuziv şi nulitatea absolută a art. 15.1.;

- să se constate caracterul abuziv şi nulitatea absolută a art. 16.2. teza a II-a;

- să se constate caracterul abuziv şi nulitatea absolută a art. 17.4.;

- să se constate caracterul abuziv şi nulitatea absolută a art. 17.10.; cu cheltuieli de judecată.

În drept, s-au invocat prevederile art. 1 alin. (3); art. 4; art. 6; art. 14 pct. 1 lit. a), b), s) din Anexa la Legea nr. 193/2000, republicată; art. 18 din O.U.G. nr. 21/1992, republicată; art. 8, 27, 45, 48, 57, 75, 77-81 din Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului, republicată în 2008; art. 970, art. 1579 alin. (3) C. civ. din 1864; art. 4 pct. 1 lit. i), j), q) din Anexa la Directiva nr. 93/13/CEE.

Prin sentinţa nr. 57/COM/2017 din 1 martie 2017, Tribunalul Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal şi de Insolvenţă a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta C. S.A. Fără cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii, solicitând schimbarea în tot a sentinţei în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată, respectiv să se constate caracterul abuziv al următoarelor prevederi din Contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă nr. x/09.05.2008, respectiv:

- art. 9.2, cu consecinţa stabilizării cursului de schimb valutar CHF-LEU, pentru efectuarea plăţilor în temeiul contractului de credit mai sus menţionat, la cursul de referinţă al B.N.R. - valabil la momentul semnării contractului de credit (curs comunicat în 08.05.2008 şi valabil pentru data de 09.05.2008), respectiv 2,2747 RON/1 CHF, pentru întreaga perioadă de rambursare a creditului, de la acordarea împrumutului în 09.05.2008 şi până la epuizarea efectelor contractului de credit;

- art. 5.2, cu solicitarea de a se constata că, la data acordării creditului, marja băncii faţă de dobânda de referinţă LIBOR CHF la 3 luni era de 4,2150 puncte procentuale (6,99%-2,7750%), urmând ca pârâta să fie obligată la calcularea şi încasarea ratelor de rambursare a creditului cu o dobândă compusă din LIBOR CHF 3M + marja de 4,2150 puncte procentuale şi la încheierea unui act adiţional în acest sens;

- art. 5.3, art. 5.4, art. 6.2, art. 6.3, art. 7.6 alin. (2), art. 9.1 teza a II-a, art. 9.4, art. 9.5, art. 13.6, art. 15.1, art. 16.2 teza a II-a, art. 17.4 şi art. 17.10;

Cu cheltuieli de judecată în primă instanţă şi apel.

Prin decizia nr. 377/2017 din 19 septembrie 2017, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă a admis apelul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 57/COM/2017 pronunţată de Tribunalul Alba în dosar nr. x/2016; a schimbat în parte sentinţa atacată în sensul că a constatat caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzelor art. 5.2, art. 5.4, art. 7.6 alin. (2), art. 13.6 şi art. 16.2 teza a II-a din Contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă nr. x/09.05.2008 încheiat de reclamanţii apelanţi cu pârâta C. S.A.; a menţinut în rest sentinţa atacată şi a obligat pe intimata C. S.A. să plătească apelanţilor suma de 1400 RON cheltuieli de judecată în primă instanţă şi apel.

Împotriva acestei decizii, reclamanţii A. şi B. au formulat recurs, solicitând admiterea în principiu a recursului şi fixarea unui termen de judecată pe fond, cu citarea părţilor, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ. admiterea recursului pe fond, casarea în parte a deciziei recurate în ceea ce priveşte aspectele menţinute din sentinţa primei instanţe şi trimiterea apelului, spre rejudecare, la Curtea de Apel Alba Iulia cu privire la capetele de cerere respinse, în vederea admiterii în integralitate a apelului, schimbării în totalitate a sentinţei civile nr. 57/COM/2017 din 01.03.2017 a Tribunalului Alba şi admiterii cererii introductive aşa cum a fost formulată, constatând caracterul abuziv şi al următoarelor prevederi contractuale din Contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă nr. x/09.05.2008:

1. să constate caracterul abuziv şi nulitatea absolută a art. 9.2., cu remediul stabilizării cursului de schimb valutar CHF-LEU, pentru efectuarea plăţilor în temeiul contractului de credit mai sus menţionat, la cursul de referinţă al B.N.R. valabil la momentul semnării contractului de credit (curs comunicat în 08.05.2008 şi valabil pentru data de 09.05.2008), respectiv 2,2747 RON/1 CHF, pentru întreaga perioadă de rambursare a creditului, de la acordarea împrumutului în 09.05.2008 şi până la epuizarea efectelor contractului de credit.

2. să constate că, la data acordării creditului, marja băncii faţă de dobânda de referinţă LIBOR CHF la 3 luni era de 4,2150 puncte procentuale (6,99%-2,7750%) şi să oblige intimata la calcularea şi încasarea ratelor de rambursare a creditului cu o dobândă compusă din LIBOR CHF 3M + marja de 4,2150 puncte procentuale şi să încheie un act adiţional în acest sens.

3. să constate caracterul abuziv şi nulitatea absolută a art. 5.3.;

4. să constate caracterul abuziv şi nulitatea absolută a art. 6.2.;

5. să constate caracterul abuziv şi nulitatea absolută a art. 6.3.;

6. să constate caracterul abuziv şi nulitatea absolută a art. 9.1. teza a II-a 7. să constate caracterul abuziv şi nulitatea absolută a art. 9.4.;

8. să constate caracterul abuziv şi nulitatea absolută a art. 9.5.;

9. să constate caracterul abuziv şi nulitatea absolută a art. 15.1.;

10. să constate caracterul abuziv şi nulitatea absolută a art. 17.4.;

11. să constate caracterul abuziv şi nulitatea absolută a art. 17.10.;

Nu în ultimul rând, recurenţii-reclamanţi au solicitat acordarea cheltuielilor de judecată integrale în primă instanţă, apel şi recurs.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă C. S.A. a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului în raport de prevederile art. 482 alin. (2) C. proc. civ., motivat de faptul că obiectul cererii de chemare în judecată nu depăşeşte pragul de 1.000.000 RON.

Prin răspunsul la întâmpinare, recurenţii-reclamanţi au solicitat, în esenţă, respingerea excepţiei inadmisibilităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă, susţinând admisibilitatea recursului promovat faţă de decizia Curţii Constituţionale a României nr. 369/30.05.2017 publicată în Monitorul Oficial al României nr. 582 din 20 iulie 2017.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar, prin încheierea din 14 martie 2018, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi, pentru ca acestea să depună punct de vedere, potrivit art. 493 alin. (4) din Cod.

Faţă de raportul comunicat, la 16 aprilie 2018, recurenţii-reclamanţi au depus un memoriu privind admisibilitatea în principiu a recursului, în cuprinsul căruia au ridicat şi excepţia de neconstituţionalitate a art. 27 din C. proc. civ., solicitând sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate şi suspendarea soluţionării admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. până la soluţionarea acestei excepţii.

Prin încheierea completului de filtru din 10 octombrie 2018, a fost admis în principiu recursul, fiind, totodată, stabilit termen în vederea soluţionării recursului în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Prin încheierea de şedinţă din 10 octombrie 2018, pronunţată în dosarul asociat nr. x/2016, Înalta Curte a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulate de petenţii A. şi B. şi a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 C. proc. civ., aşa cum au fost interpretate prin decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

La 18 februarie 2019, recurenţii-reclamanţi au formulat, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., cerere de suspendare a soluţionării recursului până la soluţionarea sesizării C.J.U.E. din dosarul nr. C-81/19.

Prin încheierea de şedinţă din 19 februarie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a suspendat judecata recursului declarat de recurenţii-reclamanţi B. şi A. împotriva deciziei nr. 377/2017 din 19 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă, până la soluţionarea cauzei nr. C-81/19, aflată pe rolul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

Ulterior, ca urmare a soluţionării cauzei C-81/19 aflate pe rolul C.J.U.E., prin rezoluţia din 13 octombrie 2020, s-a fixat termen la 10 noiembrie 2020, cu citarea părţilor, în vederea repunerii pe rol, din oficiu, a cauzei şi pentru continuarea judecăţii recursului.

Prin încheierea de şedinţă din 10 noeimbrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a suspendat judecata recursului declarat de recurenţii-reclamanţi B. şi A. împotriva deciziei nr. 377/2017 din 19 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă, până la soluţionarea cauzei nr. C-269/19, aflată pe rolul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

La 24 mai 2021, recurenţii-reclamanţi, prin avocat, au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, ca urmare a soluţionării cauzei C-269/19 a C.J.U.E.

În cauză, s-a stabilit termen de judecată la 22 iunie 2021.

La 15 iunie 2021, recurenţii-reclamanţi au depus o declaraţie notarială autentificată la 11 iunie 2021, prin care au declarat că renunţă în întregime la drepturile pretinse prin recursul formulat în cauză şi că, în temeiul dispoziţiilor art. 409 alin. (2) C. proc. civ., renunţă la dreptul privind constatarea caracterului abuziv al art. 5.2 din contract, drept acordat prin decizia civilă nr. 377/2017 a Curţii de Apel Alba-Iulia, solicitând instanţei să ia act de această renunţare la drept şi să anuleze, în parte, decizia recurată nr. 377/2017. Totodată, în temeiul art. 411 C. proc. civ., recurenţii-reclamanţi au solicitat judecarea cererii de renunţare la drept şi în lipsa părţilor la dezbateri.

Examinând cererea formulată de recurenţii-reclamanţi, în raport de dispoziţiile art. 408 şi art. 409 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Art. 408 C. proc. civ. prevede că reclamantul poate, în tot cursul procesului, să renunţe la însuşi dreptul pretins, dacă poate dispune de acesta, fără a fi necesar acordul pârâtului, iar renunţarea se poate face atât verbal în şedinţă, consemnându-se în încheiere, cât şi prin înscris autentic.

Potrivit dispoziţiilor art. 409 alin. (2) din acelaşi cod "când renunţarea este făcută în căile extraordinare de atac, vor fi anulate hotărârile pronunţate în cauză, dispoziţiile art. 408 aplicându-se în mod corespunzător".

Din înscrisul intitulat "Declaraţie", depus la dosar şi autentificat de Biroul Individual Notarial D. prin încheierea de autentificare nr. 535/2021 din 11 iunie 2021, rezultă că recurenţii-reclamanţi A. şi B. înţeleg să renunţe în întregime la drepturile pretinse prin recursul împotriva deciziei civile nr. 377/2017 din 19.09.2017 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă şi la dreptul privind constatarea caracterului abuziv al articolului 5.2 privind variabilitatea dobânzii contractuale în conformitate cu politica băncii din Contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă nr. x/09.05.2008, încheiat cu C. S.A., drept acordat prin decizia civilă nr. 377/2017 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă.

În consecinţă, au solicitat Înaltei Curţi să ia act de această renunţare la drept privind constatarea caracterului abuziv al art. 5.2. din Contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă nr. x/09.05.2008 încheiat cu C. S.A. şi să anuleze, în parte, în mod corespunzător, decizia civilă nr. 377/2017 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă.

Instanţa supremă reţine că manifestarea de dispoziţie este neîndoielnică şi neechivocă în sensul renunţării recurenţilor-reclamanţi la drepturile menţionate, iar această manifestare de voinţă a părţilor se circumscrie principiului disponibilităţii ce guvernează procesul civil şi întruneşte condiţiile de formă şi fond, pentru a produce efectul juridic prevăzut de dispoziţiile art. 408 C. proc. civ.

Faţă de cele arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 408 şi art. 409 C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva deciziei nr. 377/2017 din 19 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia a II-a civilă, va anula, în parte, decizia nr. 377/2017 din 19 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia a II-a civilă şi sentinţa nr. 57/COM/2017 din 01 martie 217 pronunţată de Tribunalul Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal şi de Insolvenţă, va lua act de renunţarea la dreptul pretins şi, în consecinţă, va respinge, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta C. S.A., în măsura renunţării la drept, menţinând dispoziţiile deciziei recurate referitoare la constatarea caracterului abuziv al clauzelor 5.4, 7.6 alin. (2), (13).6 şi 16.2 teza a doua din Contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă nr. x/09.05.2008.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva deciziei nr. 377/2017 din 19 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia a II-a civilă.

Anulează, în parte, decizia nr. 377/2017 din 19 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia a II-a civilă şi sentinţa nr. 57/COM/2017 din 01 martie 217 pronunţată de Tribunalul Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal şi de Insolvenţă.

Ia act de renunţarea la dreptul pretins şi, în consecinţă, respinge, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta C. S.A., în măsura renunţării la drept.

Menţine dispoziţiile deciziei recurate referitoare la constatarea caracterului abuziv al clauzelor 5.4, 7.6 alin. (2), (13).6 şi 16.2 teza a doua din Contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă nr. x/09.05.2008.

Cu recurs în termen de 30 zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 iunie 2021.