Jurisdictional conflict resolved; appeal assigned to administrative section on consolidated competence.

Şedinţa publică din data de 21 iunie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată şi reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la 23.03.2021 sub nr. x/2021, reclamanta societatea A. S.R.L. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Vrancea şi Consiliul Judeţean Vrancea, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună:

- obligarea pârâtei la plata sumei de 58.425 RON reprezentând cost al serviciilor de transport gratuit al elevilor aferent lunii februarie 2021, actualizată cu indicele de inflaţie precum şi la plata dobânzii legale;

- în subsidiar, a solicitat obligarea pârâtei la plata unei compensaţii de la bugetul judeţean pentru acoperirea costurilor suportate de reclamantă cu transportul gratuit al elevilor pe rutele Urecheşti, Gugeşti, Dumbrăveni şi Popeşti în luna februarie 2021, în sumă de 58.425 RON precum şi a unui profit rezonabil, în conformitate cu prevederile Regulamentului CE nr. 1370/2007;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 554/2004 şi Legea nr. 92/2007.

Prin sentinţa civilă nr. 545/19.11.2021, pronunţată de Tribunalul Vrancea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Vrancea şi Consiliul Judeţean Vrancea, având ca obiect obligaţia de a face.

A obligat pârâtul Consiliul Judeţean Vrancea la plata către reclamantă a sumei de 40.515 RON cu titlu de subvenţionare a serviciilor de transport gratuit prestate de către aceasta elevilor în luna februarie 2021.

A obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul Consiliul Judeţean Vrancea, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub dosar nr. x/2021.

Prin decizia nr. 389/29.03.2022 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021 a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, invocată din oficiu.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ a reţinut că, prin decizia nr. 17/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 129 alin. (3), art. 130 alin. (2) şi (3), art. 131, art. 136 alin. (1), art. 200 alin. (2) din C. proc. civ. şi ale art. 35 alin. (2) şi art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, necompetenţa materială procesuală a secţiei/completului specializat este de ordine publică."

Potrivit art. 29 alin. (7) teza a III-a din Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006, "Contractul de delegare a gestiunii este asimilat actelor administrative şi intră sub incidenţa prevederilor Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare."

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c)1) din Legea nr. 554/2004, "c1) sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte administrative;"

Potrivit art. 9.3. din Contractul de delegare nr. x/07.10.2020 "Sumele aferente Diferenţelor de tarif se vor acorda pentru cazurile menţionate la art. 84 alin. (3) din Legea nr. 1/2011 privind educaţia naţională, cu modificările şi completările ulterioare (altfel spus, pentru acoperirea valorii titlurilor de călătorie emise elevilor care nu pot fi şcolarizaţi în localitatea de domiciliu). Nivelul diferenţelor de tarif acordate de Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Vrancea, ca parte a compensaţiilor datorate operatorului economic, este cel stabilit de art. 84 alin. (35) lit. b) din Legea nr. 1/2011 privind educaţia naţională, cu modificările şi completările ulterioare. Decontarea diferenţelor de tarif se va realiza conform procedurii stabilită la Capitolul II (Mecanismul de decontare a cheltuielilor pentru transportul elevilor care nu pot fi şcolarizaţi în localitatea de domiciliu) din Hotărârea Guvernului nr. 435/2020."

Potrivit art. 4.4. lit. u) din Contractul de delegare nr. x/05.02.2021, "Delegatul are următoarele obligaţii: u) să asigure accesul liber şi nediscriminatoriu la transport, în baza documentelor stabilite de reglementările în vigoare, al persoanelor care beneficiază de facilităţi/gratuităţi la transport;"

Prin urmare, instanţa a reţinut că, în cauză, obligaţia reclamantei de a efectua transportul elevilor în mod gratuit decurge din contractele de delegare a gestiunii şi nu din prevederile Legii nr. 1/2011 aşa cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 226/2020.

Articolul 84 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, în forma în vigoare din 05.11.2020 (Legea nr. 226 din 30 octombrie 2020) până la 17.06.2021 (O.U.G. nr. 50 din 16 iunie 2021), prevedea numai care sunt beneficiarii gratuităţii şi procedura de decontare şi nu obligaţii pentru operatorii de transport, aceste obligaţii decurgând din contractele de delegare a gestiunii.

Articolul 84 alin. (1)9 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, invocat de intimată prin notele de concluzii, a fost introdus ulterior prin Legea nr. 249 din 12 octombrie 2021 în vigoare din 16.10.2021.

Faptul că pârâtul a refuzat să efectueze plata solicitată de reclamantă, nu poate conduce la concluzia că sunt aplicabile dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. i) sau art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, vizând refuz nejustificat al autorităţii publice de a soluţiona o cerere cu exces de putere sau refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim, în condiţiile în care drepturile şi obligaţiile părţilor au la bază un raport juridic contractual.

Prin urmare, contractul de concesionare invocat în cauză are natura unui act administrativ asimilat şi având în vedere faptul că pretenţiile reclamantei decurg din executarea acestui contract, competenţa materială de soluţionare a cauzei este determinată de dispoziţiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Conform art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, "Instanţa de contencios administrativ este competentă să soluţioneze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum şi orice litigii legate de încheierea contractului administrativ, inclusiv litigiile având ca obiect anularea unui contract administrativ. Litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competenţa de soluţionare a instanţelor civile de drept comun."

În concluzie, reţinând că pretenţiile reclamantei decurg din executarea unui contract administrativ iar legiuitorul a înţeles să reglementeze prin norme speciale procedura de soluţionare a litigiilor care decurg din executarea contractelor administrative, a apreciat că aparţine secţiei civile competenţa materială.

În plus, potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dreptul comun în materia contenciosului administrativ, calea de atac recursului are un termen de 15 zile de la comunicare, specific materiei contenciosului administrativ, şi nu 30 zile de la comunicarea hotărârii conform art. 485 alin. (1) C. proc. civ.

Având în vedere natura juridică a litigiului dedus judecăţii, în temeiul art. 132 C. proc. civ., rap. la art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale, excepţie invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a Civilă a Curţii de Apel Galaţi, pe rolul căreia dosarul a fost înregistrat sub număr x.

Prin decizia nr. 88/R din 04 mai 2022, Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă a admis excepţia, invocată din oficiu, a necompetenţei material-procesuale a secţiei a II-a civile a Curţii de Apel Galaţi şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a aceleiaşi curţi de apel.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul, pentru soluţionarea acestuia, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. A suspendat judecarea cauzei până la soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă, că, la primul termen de judecată acordat în cauză la 25.06.2021, potrivit art. 131 C. proc. civ., prima instanţa a procedat la verificarea competenţei şi, în temeiul art. 10 din Legea nr. 554/2004 a constatat că este competentă general, material şi teritorial (încheiere - dosar fond, vol. I).

Astfel, a constatat că prezenta cauză a fost soluţionată în fond de Tribunalul Vrancea în complet specializat de contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Nu în ultimul rând a apreciat că soluţionarea în primă instanţă a cauzei de către un complet specializat în contencios administrativ şi fiscal din cadrul Tribunalului Vrancea atrage competenţa aceleiaşi secţii din cadrul Curţii de Apel Galaţi de soluţionare a căii de atac împotriva hotărârii pronunţate de tribunal.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două secţii ale aceleiaşi instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ.:

"există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces", iar potrivit art. 136 alin. (1) din acelaşi cod:

"dispoziţiile privitoare la conflictul de competenţă se aplică prin asemănare şi în cazul secţiilor specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti".

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege, în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că cele două secţii ale Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi secţia a II-a Civilă, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece recursul formulat în cauză, declinările de competenţă între secţiile sesizate fiind reciproce.

Prin decizia nr. 17/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a stabilit că necompetenţa materială procesuală a secţiei/completului specializat este de ordine publică.

Dispoziţiile art. 136 alin. (1) din C. proc. civ. statuează că dispoziţiile prezentei secţiuni (art. 129-135) privitoare la excepţia de necompetenţă se aplică, prin analogie şi în cazul secţiilor specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie subliniază că invocarea excepţiei de necompetenţă materială de ordine publică ulterior momentului procesual reglementat de art. 130 alin. (2) C. proc. civ. nu mai este posibilă, în cauză având loc o consolidare a competenţei materiale procesuale şi funcţionale, în mod definitiv, în privinţa instanţei care a soluţionat cererea.

De menţionat sunt şi considerentele deciziei nr. 31/11.11.2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii - conform cărora:

"necompetenţa materială procesuală poate fi invocată de judecător sau de părţi doar în faţa primei instanţe sesizate, până la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate şi pot pune concluzii, în condiţiile art. 131 din C. proc. civ. (...)".

Potrivit deciziei nr. 40/2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii:

"organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare; (…) astfel, în condiţiile reglementării în vigoare în perioada avută în vedere în prezenta cauză, competenţa trebuie atribuită instanţei ierarhic superioare celei care a pronunţat hotărârea în fond, prin aplicarea principiului organizării judecătoreşti în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanţe a controlului ierarhic din treaptă în treaptă (…)".

Se constată că în primul ciclu procesual, cauza a fost înregistrată sub nr. x/2021 la secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal a Tribunalului Vrancea, complet specializat contencios .

Se reţine că, prin încheierea din 25.06.2021, potrivit art. 131 C. proc. civ., instanţa de fond a procedat la verificarea competenţei şi, în temeiul art. 10 din Legea nr. 554/2004, a constatat că este competentă general, material şi teritorial să soluţioneze prezenta cauză.

Prin urmare, având în vedere că în primul ciclu procesual (fond) litigiul a fost repartizat şi soluţionat de un complet de contencios administrativ şi fiscal, în calea de atac, competenţa de soluţionare a recursului revine secţiei din cadrul curţii de apel corespunzătoare secţiei din cadrul tribunalului care a pronunţat hotărârea recurată.

De altfel, invocarea în cauză a excepţiei de necompetenţă materială procesuală prin raportare la obiectul şi natura litigiului direct în recurs, aduce în discuţie chiar competenţa materială a instanţelor de fond, cu nerespectarea dispoziţiilor legale privind invocarea excepţiei de necompetenţă.

Pentru aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 iunie 2022.