Negative conflict of competence over commercial litigation jurisdiction: professional activity disputes assigned to specialized civil sections despite prior ruling by general civil section.

Şedinţa publică din data de 26 ianuarie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Zalău la 20.03.2018, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta B., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.000 euro, reprezentând avans achitat pentru achiziţionarea unor remorci şi a dobânzii legale aferente debitului, calculată de la data plăţii şi până la data achitării acestuia.

Prin sentinţa civilă nr. 1155/06.09.2018, Judecătoria Zalău a admis acţiunea, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.000 euro, cu titlu de preţ şi a dobânzii legale aferente acesteia, calculată începând cu 08.01.2018 până la achitarea debitului principal, dar şi la plata sumei de 327 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe civile, pârâta a declarat recurs, a cărui judecată a fost suspendată, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., prin încheierea din 08.10.2019, pronunţată de Tribunalul Sălaj, secţia Civilă.

Împotriva acestei încheieri, B. a declarat recurs, care a fost respins prin decizia civilă nr. 203/R/08.07.2020, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

Prin decizia civilă nr. 5/09.02.2021, Tribunalul Sălaj, secţia Civilă a constatat perimat recursul declarat împotriva sentinţei civile nr. 1155/06.09.2018 a Judecătoriei Zalău.

B. a declarat recurs împotriva acestei decizii, în condiţiile art. 421 alin. (2) C. proc. civ., care a fost înregistrat pe rolul secţiei I Civile din cadrul Curţii de Apel Cluj la 18.02.2021.

Prin încheierea din 29.09.2021, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale procesuale şi a declinat competenţa de soluţionare a recursului în favoarea secţiei a II-a Civile din cadrul aceleiaşi curţi de apel, secţie specializată în materia litigiilor cu profesionişti.

Pentru a hotărî astfel, a evocat deciziile nr. 18/2016 şi nr. 17/2018, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii şi a reţinut, în esenţă, că în cadrul Tribunalului Sălaj nu a existat secţie specializată în soluţionarea cauzelor cu profesionişti, secţiei civile fiindu-i atribuită competenţa să soluţioneze toate cauzele de această natură şi cum în cadrul Curţii de Apel Cluj funcţionează o astfel de secţie, secţia a II-a civilă -, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acesteia.

Prin decizia civilă nr. 571/19.11.2021, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale procesuale şi a declinat competenţa de soluţionare a recursului în favoarea secţiei I Civile a aceleiaşi curţi de apel; constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că în cadrul aceluiaşi dosar, recursul care fusese declarat împotriva încheierii din 08.10.2019, pronunţată de Tribunalul Sălaj, secţia Civilă, a fost soluţionat de secţia I Civilă a Curţii de Apel Cluj.

Cum aceasta s-a declarat competentă să soluţioneze calea de atac exercitată împotriva încheierii de suspendare, a apreciat că instanţa nu mai putea reveni ulterior pentru a se declara necompetentă să judece recursul declarat împotriva deciziei prin care s-a constatat perimarea recursului depus împotriva sentinţei civile nr. 1155/06.09.2018, pronunţată de Judecătoria Zalău.

Astfel, a reţinut că, declinând soluţionarea recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 5/09.02.2021, instanţa iniţial învestită a încălcat dispoziţiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., întrucât termenul la care se putea invoca excepţia necompetenţei materiale procesuale, a fost cel la care s-a soluţionat recursul declarat împotriva încheierii de suspendare, iar nu cel fixat pentru judecarea recursului declarat împotriva deciziei de perimare, cele două căi de atac neputând fi disociate. În acest sens, a arătat că, fiind generate de soluţionarea aceluiaşi dosar, acestea trebuie soluţionate de aceeaşi secţie a Curţii de Apel Cluj.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea litigiului, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 35 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, "în cadrul curţilor de apel funcţionează, în raport cu complexitatea şi numărul cauzelor, secţii sau, după caz, completuri specializate pentru cauze civile, cauze cu profesionişti, cauze penale, cauze cu minori şi de familie, cauze de contencios administrativ şi fiscal, cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, insolvenţă, concurenţă neloială sau pentru alte materii, precum şi completuri specializate pentru cauze maritime şi fluviale".

În sensul deciziei nr. 18/2016, pronunţată în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, "competenţa materială procesuală a tribunalelor/secţiilor specializate se determină în funcţie de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările şi completările ulterioare".

În considerentele acestei decizii, s-a stabilit că revine judecătorului, ca prim interpret al legii, rolul "de a decela elementele comune, cum sunt cele avute în vedere de legiuitor la stabilirea celor patru categorii de litigii exemplificate", în vederea determinării competenţei materiale procesuale proprii (par. 176).

Înalta Curte notează că faptul pretins licit al plăţii nedatorate constă în achitarea de către reclamantă a sumei de 1.000 euro, cu titlu de avans pentru achiziţionarea unei remorci de la pârâtă, iar raportul juridic dedus judecăţii derivă din exerciţiul activităţii profesionale a părţilor.

Aşadar, pretenţiile litigioase decurg din exploatarea unei întreprinderi, în sensul art. 3 alin. (3) C. civ.

În aceste condiţii, cererea dedusă judecăţii prezintă elemente comune cu cele avute în vedere de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, întrucât cele patru categorii de litigii prevăzute de acest text de lege sunt grefate pe una şi aceeaşi activitate, respectiv pe cea comercială şi izvorăsc din exploatarea de către un profesionist a unei întreprinderi cu scop lucrativ.

Cum obiectul litigiului derivă dintr-o astfel de activitate, competenţa materială procesuală aparţine secţiei specializate, chemate să se pronunţe nu doar în litigiile enumerate exemplificativ în art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, ci şi în cele care privesc activitatea curentă a profesioniştilor şi interacţiunea lor cu celelalte subiecte de drept.

Astfel, reţinând că în cadrul Tribunalului Sălaj nu există secţie specializată în această materie şi că în cadrul Curţii de Apel Cluj funcţionează o asemenea secţie, Înalta Curte constată că acesteia îi revine competenţa să soluţioneze recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 5/09.02.2021, pronunţată de Tribunalul Sălaj, secţia Civilă.

Totodată, este de subliniat că în raport de dispoziţiile art. 130 alin. (2) şi art. 131 alin. (1) C. proc. civ., dar şi de caracterul de ordine publică al excepţiei necompetenţei materiale procesuale a secţiei/completului specializat, astfel cum a fost stabilit prin decizia nr. 17/2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, obligaţia verificării propriei competenţe de către instanţa învestită cu soluţionarea unui litigiu este expresia prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora "competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege."

Prin urmare, în verificarea competenţei, decizia civilă nr. 203/R/08.07.2020 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă nu se poate impune, cu autoritatea specifică lucrului judecat în faţa instanţei căreia i-a fost înaintat recursul spre soluţionare şi nici nu poate reprezenta un criteriu pentru stabilirea competenţei materiale procesuale a acesteia.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4), cu aplicarea art. 136 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a litigiului va fi stabilită în favoarea secţiei a II-a Civile din cadrul Curţii de Apel Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a Civile din cadrul Curţii de Apel Cluj.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 ianuarie 2022.