Peremption of Recourse Due to Six-Month Inactivity After Suspension Linked to Criminal Proceedings
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice declared the appeal (recurs) inadmissible by operation of law (perimare), thereby leaving the Court of Appeal’s decision of 17 October 2017, which dismissed the plaintiffs' claim, final and in force. The underlying dispute involved a request by two limited liability companies to annul a lease agreement concerning 18 intravilan land plots on the grounds of nullity, including lack of cause, illicit cause, lack of object, and fraud against the law. The procedural outcome hinged on the doctrine of automatic peremption (perimarea de drept) under Article 416 of the Code of Civil Procedure, where the court found that the case remained in litigation stall for more than six months following the suspension caused by a related criminal investigation; because no party requested the resumption of proceedings after the criminal case was definitively closed in March 2021, the strict six-month deadline for procedural activity elapsed, resulting in the statutory extinction of the appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 493 C. proc. civ, art. 520 alin. (4) C. proc. civ, art. 493 alin. (7) C. proc. civ, art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ; Peremption of Recourse Due to Six-Month Inactivity After Suspension Linked to Criminal Proceedings: La 05.06.2018, recurentele au depus la dosar o cerere de suspendare a judecăţii cauzei, până la soluţionarea dosarului penal nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care ulterior a fost reînregistrat sub nr. x/2017 pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, ca urmare a disjungerii, în raport cu art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. din 1865.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 14 iunie 2022
Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia a II-a civilă la 13.04.2016, reclamantele A. S.R.L. şi B. S.R.L. au chemat în judecată pe pârâta C. S.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să constate nulitatea contractului de închiriere nr. x/15.01.2015.
În drept, a invocat art. 1.236 şi urm. C. civ.
Prin încheierea din 19.05.2016, Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă a admis în parte cererea de acordare a facilităţilor la plata taxelor de timbru formulată de A. S.R.L. şi B. S.R.L. şi a amânat plata sumei de 5.605 RON, cu titlu de taxă judiciară de timbru, la data de 13.10.2016.
Prin sentinţa nr. 398/08.11.2016, Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă a anulat ca netimbrată acţiunea reclamantelor şi a dispus comunicarea sentinţei organelor de executare.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel reclamantele.
Prin decizia nr. 189/14.03.2017, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a fost admis apelul reclamantelor, a anulat sentinţa atacată şi a reţinut cauza pentru judecata pe fond, stabilind termen pentru soluţionare.
Prin decizia nr. 761/17.10.2017, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantelor.
Împotriva deciziei nr. 761/17.10.2017, au declarat recurs reclamantele, solicitând casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată curţii de apel.
În motivare, au arătat că împotriva reclamantei B. S.R.L. a fost deschisă procedura insolvenţei şi numit administrator judiciar D.., prin încheierea din 27.06.2017, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2017.
În continuare, au susţinut că instanţa de apel a soluţionat pricina, fără a introduce în cauză administratorul judiciar, astfel că judecarea apelului a fost făcută fără citarea legală a reclamantei B. S.R.L.
Recurentele au mai relevat că este greşită dispoziţia de respingere a probei testimoniale cu martori, apreciindu-se că nu este utilă cauzei. Or, prin administrarea acestei probe se puteau dovedi cauzele de nulitate invocate prin acţiune, respectiv lipsa cauzei, cauza ilicită, lipsa obiectului contractului şi frauda la lege, context în care a prezentat pe larg aspecte referitoare la situaţia de fapt şi împrejurările în care a fost încheiat contractul de închiriere nr. x/15.01.2015, a celor 18 parcele de teren intravilan, în suprafaţă de 9.182 m.p., situate în intravilanul comunei Cârcea, Jud. Dolj.
Totodată, au mai susţinut că, în realitate, între părţi a existat un împrumut de bani pentru care au fost aduse mai multe garanţii, cu promisiunea că ulterior rambursării imobilele vor fi restituite prin încheierea altor contracte de vânzare.
În final, au subliniat că numitul E. a urmărit să încheie contractele prin mai multe societăţi pentru a ascunde mai bine camăta, iar contractul atacat în cauză face parte dintr-un şir de acte încheiate formal, astfel că este îndeplinită cerinţa de fraudă la lege, actul prohibit de lege fiind suplinit prin încheierea altor acte.
În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.
Intimata nu a depus întâmpinare.
La 05.06.2018, recurentele au depus la dosar o cerere de suspendare a judecăţii cauzei, până la soluţionarea dosarului penal nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care ulterior a fost reînregistrat sub nr. x/2017 pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, ca urmare a disjungerii, în raport cu art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. din 1865.
În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar şi, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părţilor, care au fost înştiinţate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare pot depune puncte de vedere la raport; recurentele au formulat punct de vedere.
Prin încheierea din 13.11.2018, Înalta Curte, în temeiul art. 520 alin. (4) C. proc. civ., a suspendat judecata recursului, iar prin încheierea din 02.04.2019 a repus cauza pe rol şi a admis în principiu recursul, fiind stabilit termen în şedinţă publică, în raport cu art. 493 alin. (7) C. proc. civ.
Prin încheierea din 17.09.2019, Înalta Curte, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecata recursului.
În baza referatului din 28.03.2022, Înalta Curte a fixat termen pentru a se verifica dacă mai subzistă măsura suspendării, în raport cu art. 84 pct. 29 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 1375 din 17 decembrie 2015.
Cauza a fost repusă pe rol la data de 14 iunie 2022, când Înalta Curte a invocat din oficiu excepţia perimării cererii de recurs, asupra căreia, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., reţine următoarele:
Articolul 416 C. proc. civ. reglementează perimarea de drept a oricărei cereri de chemare în judecată şi căi de atac, chiar împotriva incapabililor, rămase în nelucrare, din vina părţii, timp de 6 luni.
Perimarea este o sancţiune procesuală determinată de lipsa de stăruinţă a părţilor în continuarea judecăţii şi instituirea ei are la bază următoarele elemente esenţiale: rămânerea cauzei în nelucrare şi culpa procesuală a părţii în neefectuarea niciunui demers pentru repunerea cauzei pe rol. Pe lângă natura sa sancţionatorie, perimarea dă efect unei prezumţii de desistare a părţilor care, rămânând pasive, consfinţesc lipsa lor de interes în finalizarea judecăţii.
În speţă, judecata cauzei a fost suspendată prin încheierea din 17.09.2019, în baza art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., avându-se în vedere dosarul penal nr. x/2017, aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, a cărei soluţie ar fi putut avea o înrâurire asupra recursului.
Din verificările efectuate a rezultat că în dosarul penal nr. x/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova a fost pronunţată ordonanţa de clasare din 30.09.2020 şi că plângerea formulată împotriva acesteia a fost soluţionată de Judecătoria Craiova, prin încheierea nr. 59/25.03.2021; încheierea este definitivă.
Această încheiere, nr. 59/25.03.2021, constituie ultimul act de procedură, după comunicarea căruia partea putea solicita repunerea cauzei pe rol şi reluarea judecăţii; niciuna dintre părţi nu a solicitat reluarea judecăţii.
Aşadar, condiţiile perimării aşa cum se desprind din prevederile art. 416 C. proc. civ. sunt îndeplinite în cauză, de la 04.04.2021 - data comunicării ultimului act de procedură şi până la 28.03.2022 - data întocmirii referatului trecând mai mult de 6 luni, termen în care părţile nu au pretins redeschiderea judecăţii.
Pentru considerentele expuse, constatând că pricina a rămas în nelucrare din vina părţilor mai mult de 6 luni, fără ca în acest termen să intervină o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului perimării în condiţiile art. 417-418 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1), raportat la art. 416, art. 420 şi art. 421 C. proc. civ., va constata perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de reclamantele A. S.R.L., prin administrator judiciar provizoriu F.. şi B. S.R.L., prin lichidator judiciar D.., împotriva deciziei civile nr. 761/2017 din 17 octombrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.
Cu recurs în 5 zile de la pronunţare.
Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 iunie 2022.