Salary discrimination claims by court staff remanded to workplace tribunal, rejecting forum transfer for prosecutor defendants.

Şedinţa publică din data de 9 iunie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, secţia I civilă la 11 octombrie 2021 sub nr. x/2021, reclamanţii A., B., C., D. şi E., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării au solicitat:

1. recunoaşterea stării de discriminare în care se află din punct de vedere salarial în raport cu alţi angajaţi din cadrul Ministerului Justiţiei (consilierii de probaţiune în Direcţia Naţională de Probaţiune), respectiv uniformizarea modului de calcul al salariilor prin recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente ale reclamanţilor raportat la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 605,225 RON începând cu data de 14 februarie 2017 până la zi, pentru personalul care a fost salarizat prin raportare la VRS şi după 31 decembrie 2017 (cuantum ce cuprinde majorarea de 25 % prevăzută de art. III din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 20/2016);

2.repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispoziţiilor legale reprezentat de diferenţa salarială rezultată dintre noua indemnizaţie de încadrare şi indemnizaţia actuală de încadrare începând cu 14 februarie 2017 până la zi şi în continuare, inclusiv după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare reprezentat de neacordarea drepturilor de care ar fi trebuit să beneficieze;

3.obligarea pârâţilor Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plăţii diferenţelor băneşti corespunzătoare prin obligarea pârâţilor la plata pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul la care sunt îndreptăţiţi şi venitul efectiv plătit, pentru perioada 14 februarie 2017 şi pentru viitor;

4.actualizarea sumelor stabilite mai sus cu indicele de inflaţie stabilit de Institutul Naţional de Statistică şi prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligaţii de plată privind diferenţele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenţei plăţii sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate reclamanţilor (datele la care s-au efectuat plăţile indemnizaţiilor reclamanţilor) până la plata efectivă a sumelor cuvenite solicitate anterior.

În motivarea acţiunii, se arată că reclamanţii au calitatea de personal auxiliar de specialitate şi conex în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Făgăraş, fiind aşadar încadraţi în familia ocupaţională "Justiţie" în baza prevederilor legilor-cadru de salarizare aplicabile.

Prin sentinţa civilă nr. 16/MAS din 19 ianuarie 2022, Tribunalul Braşov, secţia I civilă a admis excepţia de necompetenţă teritorială a instanţei, declinându-se în consecinţă competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Sibiu, secţia I civilă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Braşov a reţinut incidenţa prevederilor art. 95 alin. (1) pct. 1 şi art. 127 alin. (1), alin. (2)1 şi alin. (3) din C. proc. civ., raportate la dispoziţiile art. 269 alin. (1) din Codul muncii, coroborate ce cele ale art. 129 alin. (3) şi art. 132 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., context în care a declinat în favoarea Tribunalului Sibiu competenţa de soluţionare a prezentei cauze.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu la data de 25 martie 2022, iar la termenul de judecată din 5 mai 2022, s-a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei.

Prin sentinţa civilă nr. 290/2022 din 5 mai 2022 pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia I civilă a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi, în consecinţă a fost declinată competenţa teritorială de soluţionare a cererii formulată de către reclamanţi, în favoarea Tribunalului Braşov, secţia Civilă, complete specializate pentru soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurări sociale, reţinându-se incidenţa dispoziţiilor art. art. 269 din Legea nr. 53/2003 şi art. 210 din Legea nr. 62/2011.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Sibiu şi Tribunalul Braşov s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 31 mai 2022, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între instanţele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Braşov, secţia I civilă.

Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.

Din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii formulate de reclamanţi, Înalta Curte constată că în prezenta cauză instanţa a fost învestită cu soluţionarea unui litigiu în materia conflictelor de muncă, reclamanţii având calitatea de personal auxiliar de specialitate şi conex în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Făgăraş.

În acest context, se reţine că cererea reclamanţilor nu este de competenţa instanţei pe lângă care funcţionează parchetul unde îşi desfăşoară activitatea şi nici de competenţa unei instanţe inferioarei celei pe lângă care funcţionează parchetul unde îşi desfăşoară activitatea, motiv pentru care se apreciază că, în cauză, nu îşi găsesc aplicarea dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., care prevede că, dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

Instanţa mai reţine că, deşi pârâţi sunt şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, nu sunt incidente dispoziţiile legale privind prorogarea legală de competenţă, având în vedere că legiuitorul a prevăzut expres în art. 127 alin. (21) că aceasta operează doar în situaţia în care instanţa de judecată este pârâtă, nu şi parchetul de pe lângă instanţa competentă.

Această interpretare se regăseşte şi în literatura juridică de specialitate unde se analizează incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (2), (2)1 şi 3 din C. proc. civ., prin prisma ipotezei în care un judecător, procuror, asistent judiciar, grefier sau o instanţă de judecată este chemat/chemată în judecată printr-o cerere care este de competenţa instanţei la care sau pe lângă care îşi desfăşoară activitatea sau de competenţa unei instanţe inferioare acesteia.

Aşa fiind, în raport cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Braşov, secţia I civilă, având în vedere că reclamanţii au locul de muncă în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Făgăraş, instituţii arondate teritorial Tribunalului Braşov, reţinându-se normele de competenţă teritorială exclusivă în materia drepturilor salariale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 iunie 2022.