Jurisdictional conflict over annulment of online arbitral award: place of arbitration as sole basis for territorial competence

Şedinţa publică din data de 9 iunie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituţionalizat sub nr. x/2021, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei B. S.A. la plata sumei de 5.345,13 RON reprezentând diferenţă contravaloare reparaţie în urma evenimentului rutier din data de 25 iunie 2020, penalităţi de întârziere şi 2.450,00 RON cheltuieli arbitrale.

Prin hotărârea arbitrală nr. 35 din 3 februarie 2022 pronunţată de Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituţionalizat, în dosarul nr. x/2021, s-a admis acţiunea reclamantei A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., fiind obligată pârâta la plata sumelor de: 5345,13 RON, reprezentând contravaloarea facturii de reparaţie a autoturismului, neachitată; 4265,31 RON, reprezentând penalităţi de întârziere de 0,2%/zi de întârziere aferente debitului principal şi a sumei de 2450 RON reprezentând cheltuieli arbitrale, sumele urmând a fi virate în contul x, deschis la C., beneficiar A. S.R.L..

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti la 28 februarie 2022, sub nr. x/2022, reclamanta B. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L. în temeiul art. 608 alin. (1) lit. a) şi b) şi art. 612 C. proc. civ., anularea hotărârii arbitrale nr. 35 din 3 februarie 2022 pronunţată de Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituţionalizat, în dosarul nr. x/2021, precum şi suspendarea executării acestei hotărâri.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 205 şi urm. C. proc. civ., Norma ASF nr. 20/2017, Legea nr. 132/2017 privind asigurările şi reasigurările din România, Legea nr. 12/1990, Legea nr. 11/1991 şi Directiva 2005/29/CE privind protecţia consumatorilor.

Prin sentinţa nr. 5 din 17 martie 2022, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă admite excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu şi declină competenţa soluţionării cererii în anulare a hotărârii arbitrale nr. 35 din 3 februarie 2022 pronunţată de Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituţionalizat în dosarul nr. x/2021, formulată de reclamanta B. S.A., în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, având în vedere că arbitrajul a avut loc în circumscripţia Curţii de Apel Craiova, astfel că acesteia îi revine competenţa de soluţionare a litigiului.

Pe rolul Curţii de Apel Craiova, cauza a fost înregistrată la 28 martie 2022 sub nr. x/2022.

La termenul de judecată din 4 mai 2022, instanţa a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă în soluţionarea cauzei, în raport cu dispoziţiile art. 129 raportat la art. 610 C. proc. civ.

Prin sentinţa nr. 81/2022 din 4 mai 2022, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă.

Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că, în conformitate cu art. 56 din Regulile de procedură ale Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituţionalizat, judecata în cazul litigiilor deduse Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituţionalizat se desfăşoară, potrivit evocatelor Reguli, cu excepţia situaţiilor în care părţile prin convenţie arbitrală au prevăzut altfel, însă în lipsa unei convenţii arbitrale încheiate între părţi, nu s-a putut reţine că arbitrajul a fost soluţionat în alte condiţii decât cele prevăzute de Regulile de procedură ale Tribunalului.

De asemenea, s-a reţinut că şedinţa de arbitraj urma să fie organizată on-line, că sediile zonale nu aveau coordonatori şi nici personal tehnic, context în care s-a apreciat că desfăşurarea acesteia într-un astfel de centru zonal nu avea nici temei legal.

S-a mai reţinut din actul de înfiinţare a Sediului Zonal Craiova că este o entitate fără personalitate juridică ce se subordonează din punct de vedere material, teritorial şi financiar Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituţionalizat, aspecte reţinute şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia nr. 2365 din 9 noiembrie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2022, în cadrul unui regulator de competenţă, ce a stabilit competenţa de soluţionare a unei acţiuni similare cu aceea ce formează obiectul prezentului litigiu, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competenţă între Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă şi Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 23 mai 2022, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între curţile de apel care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.

Din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii formulate, Înalta Curte constată că reclamanta B. S.A. a învestit instanţa cu soluţionarea unei cereri de anulare a hotărârii arbitrale nr. 35 din 3 februarie 2022 pronunţate de Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituţionalizat cu Sediul Zonal Craiova.

În susţinerea cererii formulate, reclamanta B. S.A. a invocat dispoziţiile art. 608 alin. (1) lit. a) - litigiul nu era susceptibil de soluţionare pe calea arbitrajului şi lit. b) din C. proc. civ., potrivit cărora, hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată prin acţiune în anulare atunci când "tribunalul arbitral a soluţionat litigiul fără să existe o convenţie arbitrală sau în temeiul unei convenţii nule ori inoperante".

Potrivit dispoziţiilor din Cartea a IV-a, Titlurile I şi II C. proc. civ., arbitrajul se organizează şi se desfăşoară potrivit convenţiei arbitrate încheiate între părţi, cu respectarea principiului libertăţii de voinţă a acestora, sub rezerva respectării ordinii publice, a bunelor moravuri, precum şi a dispoziţiilor imperative ale legii.

Conform Deciziei Curţii Constituţionale nr. 100 din 7 martie 2017, arbitrajul constituie o excepţie de la principiul, potrivit căruia, înfăptuirea justiţiei se realizează prin instanţele judecătoreşti şi reprezintă acel mecanism juridic eficient, menit să asigure o judecată imparţială, mai rapidă şi mai puţin formală, confidenţială, finalizată prin hotărâri susceptibile de executare silită.

Prin urmare, părţile pot stabili, prin convenţia arbitrată sau printr-un act adiţional încheiat ulterior, normele privind constituirea tribunalului arbitral, numirea, revocarea şi înlocuirea arbitrilor, termenul şi locul arbitrajului, normele de procedură pe care tribunalul arbitral trebuie să le urmeze în judecarea litigiului şi, în general, orice alte norme privind buna desfăşurare a arbitrajului.

Conform art. 610 C. proc. civ., competenţa de a judeca acţiunea în anulare revine curţii de apel în circumscripţia căreia a avut loc arbitrajul, context în care se reţine că stabilirea competenţei teritoriale de soluţionare a cererii de anulare a hotărârii arbitrale a fost raportată de legiuitor exclusiv la locul unde s-a efectuat arbitrajul - în raport de care se stabileşte curtea de apel competentă.

Astfel, în vederea stabilirii în cauză a locului efectuării arbitrajului, Înalta Curte a avut în vedere precizările Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituţionalizat, depuse la solicitarea Curţii de Apel Ploieşti, prin adresa aflată la dosar, în care se menţionează că "locul arbitrajului a fost stabilit la Craiova, în temeiul dispoziţiilor art. 569 C. proc. civ., la solicitarea reclamantei, astfel cum rezultă din cererea de arbitrare, la care pârâta nu s-a opus".

Totodată, se arată că şedinţa de arbitraj a fost organizată on-line şi că Tribunalul arbitral pe timpul şedinţei de arbitraj şi în momentul pronunţării hotărârii s-a aflat în Sediul zonal Craiova al Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituţionalizat, situat în Craiova str. x x, judeţul Dolj, ceea ce înseamnă că locul arbitrajului a fost la Craiova.

Din această perspectivă, se constată, verificând cererea de arbitrare formulată în cauză, că reclamanta S.C. A. S.R.L. s-a adresat Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituţionalizat pentru obligarea pârâtei B. S.A. la plata contravalorii unor reparaţii auto fără a invoca existenţa unei convenţii arbitrale între părţi şi că a solicitat expres ca litigiul să fie soluţionat în Craiova, str. x x, parter judeţul Dolj - Sediul Zonal Craiova, conform dispoziţiilor art. 569 C. proc. civ.. Alegerea a fost însuşită de tribunalul arbitral, de vreme ce a fost de acord ca arbitrajul să se desfăşoare în locul ales de reclamanta din dosarul arbitral şi să menţioneze acest lucru în cuprinsul hotărârii pronunţate.

De asemenea, se reţine că în antetul hotărârii arbitrale contestate se menţionează "Sediul Zonal Craiova", iar la finalul acesteia se precizează expres că hotărârea a fost "pronunţată la Sediul Zonal Craiova al Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituţionalizat" context în care se reţine că arbitrajul a avut loc, respectiv hotărârea arbitrală a fost pronunţată la Sediul Zonal Craiova, împrejurare faţă de care, în raport cu dispoziţiile art. 610 C. proc. civ., competenţa de soluţionare a prezentei cereri de anulare a hotărârii arbitrale revine Curţii de Apel Craiova.

Totodată, trebuie observat faptul că, în condiţiile organizării şedinţelor de arbitraj on-line, cum este cazul în speţă, locul desfăşurării arbitrajului nu poate fi decât cel al situării arbitrilor, respectiv al pronunţării hotărârii arbitrale, loc care în prezenta cauză se situează în circumscripţia Curţii de Apel Craiova, aspect ce confirmă faptul că această instanţă este competentă teritorial să judece acţiunea în anulare cu care a fost învestită.

Trebuie reţinut că, de vreme ce în cuprinsul hotărârii arbitrale s-a consemnat expres un anumit loc al arbitrajului, reţinerea altui loc cu ocazia stabilirii competenţei de soluţionare a acţiunii în anularea acestei hotărâri ar presupune fie existenţa unei erori materiale, fie a desfăşurării arbitrajului şi pronunţării hotărârii în alt loc decât cele menţionate în cuprinsul său - împrejurare ultimă ce ar putea atrage incidenţa motivului de anulare prevăzut de art. 609 alin. (1) lit. g) - hotărârea arbitrală nu arată locul (real) al pronunţării, dar care nu se poate constata decât în urma soluţionării acţiunii.

Or, aceste aspecte nu au fost evocate, sens în care trebuie avut în vedere locul pronunţării hotărârii arbitrale menţionat în cuprinsul său, pentru stabilirea competenţei acţiunii în anulare şi, faţă de împrejurarea că arbitrajul a avut loc în circumscripţia Curţii de Apel Craiova, acestei instanţei îi revine competenţa de a soluţiona prezentul litigiu.

Aşa fiind, în raport cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii în anularea hotărârii arbitrale nr. 35 din 3 februarie 2022 pronunţate de Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituţionalizat, în dosarul nr. x/2021, în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 iunie 2022.