Negative conflict of jurisdiction over small-claims litigation: ex officio decline of relative territorial competence is prohibited

Şedinţa publică din data de 9 iunie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea la 9 septembrie 2021 sub dosar nr. x/2021 reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. a formulat cerere de pretenţii cu valoare redusă solicitând instanţei pronunţarea unei hotărâri prin care să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 4.689,27 RON reprezentând contravaloarea serviciilor de transport prestate, precum şi la plata dobânzii legale aferentă calculată de la scadenţa facturii şi până la achitarea integrală a debitului, cu cheltuieli de judecată.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 1350, art. 1535 C. civ., art. 1026 şi urm. C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 5673 din 13 decembrie 2021, Judecătoria Râmnicu Vâlcea, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei,invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1-Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut din modalitatea de formulare a clauzei atributive de competenţă, opţiunea părţilor de soluţionare a cauzei de către instanţa de la sediul societăţii pârâte, acesta fiind singura instanţă competentă să soluţioneze pricina, doar că la momentul formulării prezentei cereri societatea pârâtă era radiată, ca urmare a schimbării sediului în alt judeţ, fiind înscrisă în evidenţele ONRC cu sediul în municipiul Bucureşti, context în care s-a apreciat că Judecătoriei Sectorului 1-Bucureşti îi aparţine competenţa de soluţionare a cauzei.

Pe rolul Judecătoriei Sectorului 1-Bucureşti, cauza a fost înregistrată la data de 2 februarie 2022, sub acelaşi număr de dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 1592/2022 din 18 februarie 2022, Judecătoria Sectorului 1-Bucureşti, secţia a II-a civilă a admis excepţia de necompetenţă teritorială a instanţei, declinându-se în consecinţă competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, reţinându-se incidenţa dispoziţiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., ce vizează necompetenţa de ordine privată în cauză.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Sectorului 1-Bucureşti şi Judecătoria Râmnicu Vâlcea s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 17 mai 2022, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între instanţele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.

Din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii formulate de reclamantă, Înalta Curte constată că în prezenta cauză instanţa a fost învestită cu soluţionarea unui litigiu având ca obiect pretenţii civile pe calea procedurii privind cererile de valoare redusă.

Potrivit regulilor de drept comun, prevăzute la art. 129 alin. (2) şi alin. (3) C. proc. civ., necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competenţei generale, când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti, în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad şi în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura, în toate celelalte cazuri, necompetenţa fiind de ordine privată.

În conformitate cu art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

În prezenta cauză, necompetenţa este ordine privată, având în vedere că cererea are ca obiect pretenţii civile pe calea procedurii privind cererile de valoare redusă.

Se reţine totodată, că o clauză atributivă de competenţă este obligatorie pentru părţile contractante, dar nu are valoarea unei competenţe teritoriale absolute în accepţiunea conferită de legiuitor în art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.. Textul legal are în vedere doar acea competenţă teritorială stabilită în mod imperativ de legiuitor şi pe care părţile nu o pot înlătura.

Prin clauza atributivă de competenţă părţile unui contract stabilesc care anume dintre instanţele deopotrivă competente teritorial va fi învestită cu soluţionarea unor eventuale litigii. În consecinţă, prin acest tip de clauză părţile determină anticipat o anume instanţă, făcând o alegere obligatorie doar pentru acestea.

Prin urmare, fiind un caz de competenţă teritorială relativă, de ordine privată, excepţia necompetenţei teritoriale putea fi invocată doar de pârâtă prin întâmpinare sau formularul de răspuns completat depus în termenul legal, însă această excepţie nu a fost însă invocată de pârâtă, ci de Judecătoria Râmnicu Vâlcea din oficiu.

În acest context, se reţine că dispoziţiile art. 131 din C. proc. civ. trebuie interpretate în sensul că, dacă pârâta nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale, Judecătoria Râmnicu Vâlcea trebuia să constate că este competentă tocmai pentru acest motiv, întrucât prin lege s-a urmărit ca excepţia necompetenţei teritoriale relative să fie lăsată doar la îndemâna pârâtului, nu şi la aprecierea instanţei, soluţie ce a fost stabilită şi în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, prin decizia nr. 2224 din 12 iunie 2014.

Având în vedere că pârâta nu a invocat prin întâmpinare, în termenul legal, excepţia necompetenţei teritoriale, se constată că instanţa sesizată iniţial cu prezenta acţiune în pretenţii pe calea procedurii privind cererile de valoare redusă a rămas competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze cauza, după împlinirea termenului de decădere, prevăzut de art. 208 alin. (2) din C. proc. civ. nemaiputând fi invocată nici de către părţi excepţia necompetenţei teritoriale de ordine privată.

Aşa fiind, în raport cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 iunie 2022.